Bună vreau sa dau pe tatăl copilului în judecata nu si-a recunoscut ...

Să nu fim prăpăstioși. Se poate cere de la bun început custodia exclusivă a mamei, având în vedere refuzul recunoașterii și abandonarea copilului de către tată. Și se poate obține și ulterior, printr-o nouă judecată, dacă se constată că acesta refuză nejustificat să-și dea acordul pentru lucruri legate de copil, nu răspunde sau e de negăsit.

D-le avocat , nu trebuie să fim prăpăstioşi, e drept, dar foarte mulţi inivizi cu un comportament asemănător, adică neglijenţă faţă de copil, atunci când se porneşte procesul pentru recunoaşterea paternităţii, sunt îndrumaţi de binevoitori cum să să şantajeze şi să hărţuiască părintele care se ocupă de copil, mai ales că legislaţia eomânească le oferă oportunităţi din plin. Este foarte frustrant ca un părinte care se ocupă zi şi noapte de copil, să ceară voie celuilalt, absent luni, ani de zile, acordul să plece cu copilul afară din ţară sau să îl înscrie la o anumită şcoală; alt aspect însă dă ocazia abuzului părintelui de acest tip:programul de vizitare, care nu e dependent de forma de autoritate părintească. În instanţe, sunt penalizate mame ale căror copii nu vor să plece cu părintele pe care nu l-au văzut de 1-2 ani, fiind învinuite că ele au alienat parental copilul. Site-urile juridice abundă de acuzaţii de alienare parentală, iar instanţele acordă program standard, fără a ţine cont de antecedentele relaţiilor părinte-copil. De aceea, sfătuiesc această mămică-copil să-şi vadă de viaţa ei, fără tatăl biologic.

Lucrurile astea se întâmplă pentru că oamenii nu-și cunosc drepturile, nu apelează la avocați etc. Și nu e valabil numai în domeniul ăsta.

În realitate, vă pot prezenta cazuri concrete în care instanța a stabilit custodia exclusivă a mamei pentru că tatăl a refuzat de 2-3 ori să-și dea acordul pentru excursii ale copilului în străinătate, pe motiv că mama se întâlnea acolo cu noul său partener, sau altele asemenea. Sigur că dacă oamenii nu folosesc pârghiile legale pe care le au la dispoziție, problemele nu se rezolvă.

În plus, legea permite părinților să se înțeleagă cu privire la exercițiul drepturilor părintești. Or aici nu avem un fost soț sau fost concubin gelos, care încearcă să-i controleze viața fostei amante prin custodia comună a copilului. Avem în schimb un fost concubin sau amant care încearcă să scape de orice răspundere și care a continuat relația cu o minoră, până la majoratul acesteia, doar de teama unor consecințe penale (mă întreb cine l-a păcălit că majoratul victimei l-ar exonera de răspundere penală; acum depinde ce vârstă avea minora când au început relația). Un astfel de bărbat, chiar dacă va fi obligat de instanță să-și asume paternitatea copilului și să achite o pensie de întreținere, va semna cu ușurare orice acord cu fosta iubită care să-i lase acesteia custodia exclusivă.

Martonze a scris:

D-le avocat , nu trebuie să fim prăpăstioşi, e drept, dar foarte mulţi inivizi cu un comportament asemănător, adică neglijenţă faţă de copil, atunci când se porneşte procesul pentru recunoaşterea paternităţii, sunt îndrumaţi de binevoitori cum să să şantajeze şi să hărţuiască părintele care se ocupă de copil, mai ales că legislaţia eomânească le oferă oportunităţi din plin. Este foarte frustrant ca un părinte care se ocupă zi şi noapte de copil, să ceară voie celuilalt, absent luni, ani de zile, acordul să plece cu copilul afară din ţară sau să îl înscrie la o anumită şcoală; alt aspect însă dă ocazia abuzului părintelui de acest tip:programul de vizitare, care nu e dependent de forma de autoritate părintească. În instanţe, sunt penalizate mame ale căror copii nu vor să plece cu părintele pe care nu l-au văzut de 1-2 ani, fiind învinuite că ele au alienat parental copilul. Site-urile juridice abundă de acuzaţii de alienare parentală, iar instanţele acordă program standard, fără a ţine cont de antecedentele relaţiilor părinte-copil. De aceea, sfătuiesc această mămică-copil să-şi vadă de viaţa ei, fără tatăl biologic.