Daca vreau sa imi sustin argumentele in apel inclusiv prin alte ...

La fond ati solicitat respingerea cererii de divort sau respingerea (intregii) cereri a reclamantei?
Solicitarea de respingere a cererilor reclamantei - inclusiv a cererii de stabilire a domiciliului minorului- echivaleaza cu o cerere de stabilire a domiciliului minorului la celalalt parinte. Astfel, daca in urma probatoriului administrat in cauza ar rezulta ca parintele care a introdus cererea de divort si de stabilire a domiciliului minorului la domiciliul sau nu "corespunde" moral/emotional/afectiv/material, prin prisma art. 919 alin 2 cpc., instanta, din oficiu, ar trebui sa dispuna stabilirea domicilului minorului la parintele mai "corespunzator".
Prin hotararea de divort sotul-parat nu este decazut si din drepturile si obligatiile de parinte, iar una dintre obligatii este aceea de asigurare a ocrotirii minorului, incluzand locuinta corespunzatoare.
Fie ca sarbatorile acestea sa aduca intelepciune ambilor parinti a.i. sa actioneze in interesul copilului.

V-am spus, în situaţia mea nu îmi permit să fac discuţii de dragul discuţiilor – prefer să caut lucruri concrete care să mă ajute în proces. Accept că articolele C Civ. şi legile în general au justiţia şi moralitatea lor, sunt create de experţi şi validate printr-o majoritate, dar, până la urmă, sunt operă umană şi ca atare nu sunt perfecte. Matematica este perfectă, chiar dacă este tot o creaţie umană. Perfecţiunea este asigurată de logica de ordinul unu şi doi pe care se bazează. Comparaţia dvs. este un pic nepotrivită: noţiunile şi teoriile contra-intuitive precum cele pe care le aduceţi ca exemplu sunt la fel de valide din pdv matematic precum celelalte, pentru că au la bază logica de care vorbeam. Matematica = convenţie + logică + limbaj matematic.
Printre articolele C Civ. eu am detectat (cu ajutorul participanţilor la discuţie) acele articole privind cererea reconvenţională, despre care susţin în continuare că au un viciu fundamental de logică. Nu este vorba de vreo logică subiectivă sau de vreo logică relativă la profesie, ci de logica aristoteliană, care stă şi la baza matematicii şi la baza oricărui adevăr analitic: Nu se poate cere ceva care este în contradicţie cu cererea principală, pentru că ar invalida argumentele acesteia din urmă (chiar dacă judecătorul nu le va invalida). Ajungem la ‘p sau non p’, principiul terţului exclus. Nu este nicio tragedie până la urmă, pentru că acceptăm că legile sunt imperfecte sau perfectibile. Eu am trecut acum la stadiul următor, în care, la modul cel mai concret posibil, am introdus în ecuaţie această imperfecţiune şi caut soluţia optimă pentru proces, analizând şi cântărind toate opţiunile şi ipotezele privind interpretarea judecătorului de apel (om, la rândul său). Deci, nu îi spun sudorului cum să sudeze, în niciun caz avocatului cum să consilieze, dar i-aş putea spune legiuitorului cum să facă o anumită lege, urmând să fiu contrazis, dacă e cazul.

Good point. Am cerut - in nestiinta mea procedurala - respingerea doar a cererii de divort, crezand ca cererile accesorii sunt incluse in cererea de divort. Sau, mai bine zis, ca ele sunt subsecvente cererii de divort - nu o pot preceda si nici nu au acelasi statut cu aceasta. Intr-un fel, in baza aceluiasi argument dupa care nu am formulat cerere de stabilire a locuintei minorului. Multumesc.

Matematica o fi perfectă, dar universul nu e. Ca dovadă mecanica cuantică si pisica lui Schroedinger, care sfidează orice logică aristoteliană; însă fără acest comportament ilogic al particulelor subatomice noi nu am putea purta această discuție în mediu informatic. Și nici mintea omului nu e binară, ca dovadă că noi operăm cu planul A, B, C, cu nuanțe, cu circumstanțe etc. Așa că nu vă mai credeți mare legiuitor, căci cu o abordare nenuanțată nu veți face decât să creați mai multe probleme în loc să le rezolvați.

catinf a scris:

Stiu ca nu echivalam juridicul cu moralul, desi juridicul trebuie sa aiba o dimensiune morala, pe care o are dealtfel (justitia este un aspect/componenta al/a moralitatii). Dar nu voi accepta niciodata ca justitia are vicii de logica

Va contraziceti in logica... stiu ca nu echivalam... dar ati tinut-o tot pe aia ca nu-s motive temeinice. Printre altele, asta face avocatul... face distinctia dintre natura umana (dreptul natural) si normele juridice (dreptul pozitiv). Exista o separare si/sau conflict intre aceste legi.

Sunt chestiuni mult prea complexe ... n-am avut avut probleme in instanta din Romania (s-a ocupat avocatul), dar a trebuit sa sap adanc dupa initierea unei actiuni pt stabilirea pensiei de intretinere in alta tara, asa, in virtutea/inertia naturii umane, prin utilizarea mecanismelor dreptului pozitiv. Acel "termen" la care s-a dispus a fost stabilit abia la vreo 2 ani jumate de la initiere... cate n-am citit eu pana la acel termen, cate fire albe...

Nu stii cum decurg treburile in justitie, in instanta, nu cunosti legile, te agati de-un termen, de-un articol... "interesul superior al copilului" este atat de suprautilizat incat nu mai are valoarea, sacralitatea pe care omul si-o imagineaza prin cine stie ce proces de logica, moralitate...

Legea nu este asa cum este scrisa. In unele cazuri nu este necesar un avocat, dar in cazurile care implica minorii ar trebui macar sa se consulte un avocat. In instanta, in unele cazuri lucrurile par a se misca lent dar in cazul copiilor minori ... cand se misca, se misca si dispune rapid. In acea hotarare pe care ati dat-o exemplu, circumstantele au fost diferite, frati despartiti, o situatie in care banuiesc ca instanta putea sa dispuna chiar masuri speciale de plasament, principiul celeritatii, instanta putea sa decida orice.

Treaba cu motive temeinice decurge din natura umana de perpetuare, prezervarea familiei... in conflict cu dreptul pozitiv, care pe de-o parte ofera parghii/mecanisme de a desface/dezlega omul de natura umana, moralitate, si pe de alta parte ar prezerva.

In fine, banuiesc ca, totusi, ceea ce ati incercat sa obtineti a fost mai mult timp, amanari, ceea ce intr-o oarecare masura ati si obtinut, dar ati neglijat, chiar daca n-a fost din rea-credinta, aspectele care-l priveau pe minor. In istoricul postarilor pare-se ca ati avut aceasta nelamurire cu privire la domiciliul minorului inca de la inceputul procesului, un avocat v-a raspuns ca instanta nu dispune pe ce nu se cere... nu v-a reprezentat avocat, apa de ploaie.

Erati in proces de divort, dar dupa divort sotii continua sa locuiasca impreuna... ceea ce nu este chiar firesc ... accesul la copil nu va este limitat, pensia s-a dispus in natura pt ambii parinti... instanta putea dispune domiciliul la ambii parinti ... inainte si dupa divort oricare se putea muta... nu-i nici disputa pe domiciliu alternativ... in situatia cazului dvs, decizia de stabilire a domiciliului la mama ar avea mai degraba de-a face cu partea administrativa, stabilirea resedintei copilului la o adresa... n-ati formulat contradictii, nici cereri... v-ati exprimat dorinta dar demersurile au fost doar de natura de a impiedica desfacerea casatoriei, nu ati cooperat. Printre altele, in chestiunile care privesc minorii, cooperarea are un rol important sau este unul dintre factorii, criteriile care fac diferenta. Intr-adevar lipsa cooperarii poate castiga timp...