.Am o fata de aproape 16 ani, am adoptat-o, stie tot adevarul, nu ...

Doamna, regret, eu sunt de alta parere decat dv.
Intai, va tot spun oamenii sa mergeti la psiholog, dv. spuneti ca nu vrea fata. Ce nu vrea? Sa mergeti dv.? Dv. nu stiti cum sa reactionati, dv. sunteti in suferinta, dv. nu stiti sa puneti limite sanatoase, asadar dv. trebuie sa mergeti sa va ajute un psiholog.
In primul rand sunteti santajati emotional, ceea ce inseamna ca nu sunteti stapani pe emotiile voastre, aveti nevoie de iubirea ei oricat de distructiv s-ar manifesta. Aici trebuie sa lucrati, la nevoia de a va simti validati de copil si la impunerea de limite.
Apoi trebuie sa fiti intai dv. constienti de drepturile si obligatiile fiecaruia. Copilul este obligat sa isi respecte parintii. Parintii trebuie sa il intretina, nu sa-i cumpere adidasi de 600 de lei. Copilul care isi ataca parintii raspunde penal la 16 ani. Nu imi e clar, ba va este frica de ea, ba va suparati ca ii cumpara iubi si nu dv. si ca familia lui iubi crede nu-stiu-ce despre dv... Problema e care ce crede sau problema este ca aveti o adolescenta careia nu stiti sa ii puneti limite?

Indiferent cum a fost ea pana acum, este un copil pe care dv. l-ati crescut si caruia nu i-ati trasat niste valori si limite care sa ramana imprimate in ea in furtuna de hormoni de acum. Toti se crizeaza in adolescenta. Ar ajuta sa cunoasteti putin si specificul varstei.
Totusi, indiferent de muntele de hormoni care se coboara asupra ei, nu permiteti sa va raneasca si sa va jigneasca. Sunati la 112, depuneti plangere, apelati la un avocat sau la politistul de caz sa ii explice ce si cum, adesea o fac pe mediatorii, unii sunt extrem de implicati.
Trebuie sa stiti un lucru: daca escaladati cu tipatul, va escalada si ea. Daca va speriati, va continua, daca simte ca detine controlul e perfect. Daca insa simte ca scapa controlul, ca e copil si dv. adulti si daca o iubiti si in momentul ala, atunci aveti o sansa. Educatia cu blandete si iubire nu inseamna neglijarea unor linii clare peste care nu se trece.
Va spun sincer, la cum a evoluat relatia in familie, nu vad sa puteti face singuri. Lovitul unui copil nu vad sa fie o solutie, intai e ilegal, apoi renuntati la avantajele de a va ajuta de lege... si ii dati apa la moara.

Schimbati regulile, clar, dur, cu dragoste. Peste noapte. NU mai aveti bani de haine, trebuie sa faceti terapie. Nu se loveste, nu se musca, nu se urla. Se incalca regula, sunat la politie. Preferabil sa discutati inainte cu politistul de proximitate, vedeti daca va ajuta.
Vrea haine? Se poate munci. Expunere clara a drepturilor si obligatiilor. Da, copilul e obligat sa isi respecte parintii. NU o face, pierde mostenire. E obligat sa mearga la scoala. Trebuie sa stie in ce conditii si pana la ce varsta ii datorati intretinere si in ce cuantum. Poate avea buget pe mana: atata e partea ta, atata e curent si intretinere, atata mancare, iti ramane atat. E maximul legal, ii faceti card, ii puneti acolo diferenta. Vrei mai mult? La munca.

Daca nu schimbati regulile deodata, daca nu va sustineti unul pe celalalt cand unul pare a ceda, nu veti obtine nimic. Va spun sincer, inteleg ca pare neom, asta face din noi chemarea instinctelor, e absolut normal. Mai clar: ce face ea nu e bine, dar e normal. Ce faceti dv. e normal, dar nu e bine. Treaba ei este sa impinga mereu limitele, asa isi afirma independenta un adolescent. Treaba dv. e sa tineti limitele, eu vad insa ca astea nu exista.

Vorbiti cu un psiholog, dar asumati-va ca ati fost prea permisivi. Copiii au nevoie de reguli, de structura, de limite clare. Dupa ce va asumati puteti cere ajutorul sa puneti limite. Doar atat trebuie, sa puneti limite.

Dati-mi un mesaj privat daca va pot ajuta.

@hhs
Pai stati asa?nu inteleg?care e varianta subiectului deschis,ca nu inteleg?
Eu nu vreau sa scap de copil, este copilul meu,si asa am considerat mereu,qm cerut ajutor disperat pe forum despre cum as putea LEGAL sa fac sa pot trai in aceasi casa cu ea pina ii trec tambaliile astea.
Sau la ce se refera eleva de 19 ani care a scris?
Va spun eu cum ar fi procedat o mama biologica,ar fi batut-o si educat-o la prima obraznicie, ….eu nu am vrut sa fiu asa si nici nu as fi putut,plus am zis si asa a trecut prin multe si are traumele ei ca a fost abandonata de mama biologica,cum sa o bat?eu ar trebui sa fiu persoana cea mai de incredere pt ea,nu sa o mai si bat.

Asa ca,pt acea eleva de 19 ani care a scris asa,sa stie…ca si din sfaturile ce le-qm primit si de aici din forum chiar unele persoane,si toti din jurul meu,spun ca am fost prea buna…asa ca da,fata mea adoptata fiind eu cred ca a fost mai privilegiata si mai protejata din muuulte puncte de vedere fata de:”daca 0 năsteam eu”

Am inteles ca nu dumneavoastră ati scris aia,si mulțumesc pt ca mi-ați arătat,doar ca nu prea o inteleg pe fătucă

Iar despre intimplarea povestita de dumneavoastră,mda…intr-adevar,la un asemenea șoc doar apuca sa isi dea seama ce au defapt acasa….asta se poate intimpla oricarui copil,sunt si familiii cu copiii biologici unde aunt probleme,drogiri,fury din casa etc,sunt conștientă ca sunt multe cazuri si variante.

Dar eu vreau sa stiu,in opinia altor oameni,ce ar mai fi de facut?
Si LEGAL!!!deci daca excludem paihologul,bataia si mai stiu eu ce corectii,ce imi ramane?eu sunt cu mainile legate,nu pot face nimic,pt legile apara copilul da?eu stau de acum ca proasta si indur tot,ok,sa zicem ca indur,ca nu am de ales….de copil insa ce se va alege asa?

@Liliana Gradinaru
Doamnă,imi place enorm răspunsul dumneavoastră.
Aveti dreptate,dar nu total…pt ca copilul a fost crescut cu limite,a fost recompensat pt fapte bune,a fost pedepsit pt fapte rele,in casa faceam totul impreuna,as putea spune ca am fost familia perfecta.
Treaba s-a schimbat radical acum de un an,de cand e cu acest băiat,iar ea nu mai ține cont de absolut nimic,nicio o limita,nici o obligație absolut nimic,si partea proasta este cu ne se poate vorbi cu ea.Ii spun ca nu are voie aia pt ca e periculos,e prea tarziu,nu e pt varsta ei etc si pur si simplu nu ne baga in seama.
Aici e problema:da…as vrea sa facem terapia la psiholog,dar nu o pot duce,daca o iau cu forta da in mine sau ma musca,iar eu stau ca proasta pt ca nu am voie sa dau in ea,eu raman calma ca asa trebuie.
Ne injura vorbeste urat prin casa cu noi ,eu ii atrag atentia frumos si cu calm,ca atit am voie legal sa fac,
Deci au fost limite,a crescut cu respect fata de noi si fata de toata lumea,a fost un copil care facea voluntariat si donatii pt copiii saraci,si acum e o persoana cu total diferita, exact opusul!

Nu puteți? Atunci....suportați. Dvs sunteți educatorul copilului dvs, nu psihologul.
Niciodată nu e târziu pentru nimic.
Bătaia întotdeauna "îndoaie " pe oricine și întotdeauna este și va fi o soluție.
Chestiunea e cât se poate de simplă: ori ea, ori dvs.
Dacă erau toți părinții asa sensibili și bătaia era ilegală, nu ar mai fi ieșit generații de oameni ca lumea.

"Pai", aveti patru alternative:
1. Va resemnati cu situatia prezentata de dvs. !
2. Ii cautati parintii biologici si ii prezentati varianta de a se muta la ei!
3. Ii propuneti sa se mute la iubit !
4. Actionati dupa unul din sfaturile legale date pe site!

Ce am prezentat eu pe site este o poveste si nu stiu daca e adevarata sau nu, insa puteti trage invataminte !