.1. Salariatii raspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor.
In situatia in care angajatorul constata ca salariatul sau a provocat o paguba din vina si in legatura cu munca sa, va putea solicita salariatului, printr-o nota de constatare si evaluare a pagubei, recuperarea contravalorii acesteia, prin acordul partilor, intr-un termen care nu va putea fi mai mic de 30 de zile de la data comunicarii.
Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul partilor, conform alin. (3), nu poate fi mai mare decat echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.
Doctrina a statuat : Răspunderea salariaţilor este o răspundere integrală, în sensul că acoperă paguba efectivă, beneficiul nerealizat, precum şi paguba viitoare certă şi determinată. (Ioan Roşu, Noul Cod al muncii - trecerea de la răspunderea materială la răspunderea civilă contractuală specifică dreptului muncii, în Revista română de dreptul muncii nr. 2/2003, p. 47)
2. Legea 8/1996
art. 45
(1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparțin autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de către terți, numai cu consimțământul angajatorului și cu recompensarea acestuia pentru contribuția la costurile creației. Utilizarea operei de către angajator, în cadrul obiectului de activitate, nu necesită autorizarea angajatului autor.
(2) În cazul în care clauza prevăzută la alin. (1) există, aceasta urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absența precizării termenului, acesta este de trei ani de la data predării operei.
(3) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (2), în lipsa unei clauze contrare, angajatorul este îndreptățit să îi pretindă autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obținute din utilizarea operei sale, pentru a compensa costurile suportate de angajator pentru crearea operei de către angajat, în cadrul atribuțiilor de serviciu.
(4) La expirarea termenului menționat la alin. (2) drepturile patrimoniale revin autorului.
(5) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă își păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creației sale.
3. Nimeni nu poate fi obligat sa munceasca sau sa nu munceasca intr-un anumit loc de munca ori intr-o anumita profesie, oricare ar fi acestea.
4. . Prin clauza de stabilitate angajatorul garantează salariatului menţinerea postului acestuia o perioadă certă de timp. Stabilitatea pe care o garantează angajatorul este relativă, în sensul că abţinerea de la concediere vizează cauzele neimputabile salariatului, precum şi situaţiile în care nu există o cauză reală şi serioasă de concediere. Per a contrario, angajatorul va putea dispune concedierea pentru cauze imputabile salariatului sau pentru motive obiective, cum ar fi cele stipulate de art. 65 din Codul muncii. Desigur însă că în perioada de timp stipulată în clauza de stabilitate salariatul îşi păstrează dreptul de a demisiona. Dacă angajatorul îl concediază pe salariat, cu încălcarea clauzei de stabilitate, salariatul este îndreptăţit să pretindă despăgubiri egale cu salariul pentru perioada rămasă de la data concedierii până la data limită pentru care se garantase stabilitatea. (Ion Traian Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p. 440)