Bună ziua, sunt Ana Maria, reprezint o firma care are a fost data în judecata de către un angajat, pentru desfacerea contractului de munca fără cercetare disciplinara, la momentul la care am luat această decizie, citind articolul de lege, am văzut că pot justifica prin martori caracterul problematic al fostului angajat și ca asa as putea justifica decizia de concediere, ulterior când fostul salariat a acționat în instanta firma pentru desfacerea contractului de munca în mod nejustificat și cere salarii compensatorii, în urma consultări unui avocat am fost înștiințat a ca instanta din România, indiferent de ce argumente as aduce, respinge acest lucru și se bazează doar pe procedura greșită de concediere, ca se respinge și diminuarea compensatiilor chiar dacă el este deja angajat în alta parte și chiar dacă aduc în instanta dovezi ca situația financiara a firmei este precara, nu se tine cont de acestea, ca încercarea mea de a ma apară nu face decât sa prelungească procesul și sa ajungem sa plătim compensații și mai mari, ca pana la pronunțarea sentinței durează undeva la 8-9 luni, ceea ce înseamnă că se aduna o suma considerabila pentru despăgubire, situație care ar destabiliza firma și mai mult, fiind firma mica, cu 7 angajați, din care 5 cu norma întreaga.
Din ce spune avocatul consultat arice demers al meu de a ma apară nu face decât sa ducă la mărirea sumei care va trebui plătită ca și compensații.
Imi recunosc greșeala, dar chiar sa nu am nici o șansă sa ma apar nu am anticipat.
Sincer as aprecia dacă puteți sa va exprimați punctul de vedere în cazul meu.