Când vorbim de digitalizarea Fiscului ne referim la un proces aflat în plină desfășurare în momentul de față. Mai exact, introducerea facturării electronice, introducerea fișierului standard de control fiscal (SAF-T) și conectarea caselor de marcat la sistemul național de monitorizare.

Facturarea electronică este activă din 11 noiembrie 2021 în relația firmelor cu statul (achiziții publice), iar în curând va deveni operațională și partea pentru relațiile dintre companii. În plus, în viitorul apropiat, facturarea electronică va deveni obligatorie pentru toată lumea. Apoi, până pe 30 noiembrie 2021, majoritatea caselor de marcat funcționale în prezent vor fi conectate la sistemul Fiscului, iar de la 1 ianuarie 2022 se implementează efectiv, treptat, raportarea fișierului SAF-T prin declarația 406.

Implementarea acestor trei mari piloni ai digitalizării va permite autorităților să înceapă o analiză a raportărilor obligatorii clasice care pot fi eliminate treptat la un moment dat. De ce? Pentru că statul va avea acces, în timp cvasireal, la o sumedenie de informații importante legate de activitatea firmelor. Practic, unele formulare vor deveni inutile din simplul fapt că statul va avea deja, din alte surse, informațiile cerute prin ele.

„Pe viitor, ne așteptăm în mod rezonabil ca anumite obligații declarative să se simplifice sau să fie eliminate, în special odată cu generalizarea implementării raportării SAF-T. Totodată, beneficii colaterale vor putea fi resimțite de contribuabili în măsura în care și autoritățile fiscale vor accelera procesele de digitalizare, astfel încât să se poată automatiza procesarea datelor din toate aceste raportări, să se poată derula inspecții fiscale țintite, la distanță, de o manieră cât mai automatizată, cu implicare cât mai redusă din partea contribuabililor”, a precizat, la solicitarea avocatnet.ro, Mihaela Popescu-Ichim, Director la Deloitte România.

Desigur, trebuie să fie clar pentru orice contribuabil că reducerea obligațiilor de raportare este un deziderat pe termen lung. Nu vom vedea o debirocratizare drastică peste noapte sau de anul viitor. În niciun caz. Implementarea SAF-T, de exemplu, se va finaliza abia în anul 2025, atunci când declarația 406 va deveni obligatorie inclusiv pentru micii contribuabili. Conectarea caselor de marcat va fi gata, în mare, chiar anul acesta, dar facturarea electronică obligatorie pentru toată lumea este un deziderat preconizat abia pentru anul 2023.

„Aplicarea de către toate companiile, fie ele mari, mijlocii sau mici, a fișierului standard de control fiscal, laolaltă cu facturarea electronică sau conectarea caselor de marcat, ar putea aduce în timp chiar și eliminarea sau simplificarea unor declarații fiscale, prin faptul că autoritatea fiscală are acces în timp real sau cvasireal la operațiunile derulate în economie. De pildă, pe termen lung, prin natura informațiilor pe care le prevede, raportarea SAF-T ar putea chiar să înlocuiască anumite declarații din zona de TVA - și mă refer aici la decontul de TVA (declarația 300) sau la declarațiile 390 și 394. 

Chiar în ghidul contribuabilului dat în aplicarea SAF-T se vorbește despre «simplificarea unor declarații, precompletarea și chiar eliminarea unora», corelat cu faptul ca Fiscul va avea acces la un «un set semnificativ de date din sistemul financiar-contabil al companiilor». Dar acesta este un deziderat pe termen lung, fiind nevoie ca atât Fiscul, cât și contribuabilii să parcurgă mai mulți pași de tatonare și de exersare a acestei raportări. Nivelul de detaliu cerut de SAF-T este foarte mare, ceea ce poate să implice și un potențial ridicat de eroare, cel puțin în primele raportări, cauzat de mapări greșite sau de dificultățile în a aduce din contabilitate informațiile în formatul SAF-T”, ne-a spus Georgiana Iancu, Partener la EY România.

Astfel, chiar dacă nu vom vedea declarații clasice eliminate prea curând, există șanse pentru o altă schimbare de paradigmă, o semisimplificare. Care anume? Introducerea declarațiilor fiscale precompletate. Adică firmele să treacă de la o muncă de întocmire a raportărilor la o muncă mai ușoară de verificare a raportărilor. Autoritățile deja au început acest demers în 2021 și se preconizează o continuare în 2022.

„De aici și importanța verificării corectitudinii informațiilor transmise de contribuabil conform nomenclatoarelor din schema SAF-T. De ce este important? Să luăm, de exemplu, nomenclatoarele pentru categoriile de taxe și codurile de taxe (detaliate pe categorii de venituri la bugetul statului), în special din perspectiva mapării de TVA, unde contribuabilii vor avea de selectat din peste 200 de coduri de taxă. O mapare corectă va asigura posibilitatea de a genera un decont de TVA la nivelul contribuabilului care depune SAF-T.

O mapare eronată, însă, nu va avea ca rezultat decât niște diferențe între TVA-ul din decontul de TVA versus TVA-ul din SAF-T, cu potențiale consecințe asupra nivelului de risc al contribuabilului şi chiar a unei munci suplimentare care să asigure reconcilierea celor două declarații. În acest caz, prin informațiile cerute, Fiscul va putea verifica corectitudinea încasărilor de TVA, a deducerilor aplicate şi va putea chiar lua în considerare potențialul de accelerare a simplificării raportării de TVA. Și, da, poate gândindu-se la acest obiectiv companiile vor fi mai motivate să realizeze toate investițiile de timp și de resurse, care pot părea descurajatoare într-o primă instanță”, a adăugat Georgiana Iancu.

O altă direcție (bună) spre care ar putea s-o ia lucrurile este automatizarea. Deoarece raportările care apar în ultima vreme sunt din ce în ce mai complexe, nevoia unor aplicații de automatizare devine tot mai mare. Însă acest lucru depinde de terți care pot fi sau nu dispuși să investească în soluții de automatizare a raportărilor către stat, pe care să le pună pe piață.

„Cel mai probabil, o parte din obligațiile de raportare pot fi automatizate în acest moment și multe dintre ele vor putea fi automatizate, măcar parțial, în viitor. Este de văzut care dintre firmele din piață vor fi active în crearea unor soluții de automatizare a proceselor de raportare. Dezvoltarea unor soluții va presupune, probabil, o conlucrare, dar și o potențială concurență, între firme care ar avea ca obiect dezvoltarea de soluții de automatizare, firmele care au know-how (către care se externalizează în mod tipic astfel de obligații) și firmele care au dimensiunea și resursele necesare să dezvolte soluții și să automatizeze procesele interne”, ne-a zis Alina Radu, Partener la NNDKP.

În favoarea automatizării s-a pronunțat și Carmen Adamescu, Partener la EY România: „Automatizarea raportărilor este, din punctul meu de vedere, singura modalitate de a scădea costurile elaborării lor, în mod special de a preveni creșterea evidentă a costurilor cu forța de muncă.”

Așa cum scriam zilele trecute, noile raportări obligatorii impuse în ultima vreme vin în principal de la autoritățile europene. Ne referim, printre altele, la obligații introduse prin legislația protecției datelor personale, a prevenirii spălării banilor, a eliminării practicilor de optimizare fiscală agresivă sau a transparentizării datelor fiscale în timp cvasireal.

Înmulțirea raportărilor are, ca efect principal, creșterea costurilor de conformare pentru firme. În acest sens, există mai multe soluții prin care societățile pot face față, în prezent, tendinței amintite - dezvoltarea unui departament intern de conformare, automatizarea, externalizarea sau soluțiile hibride.