In recursul in interesul legii inaintat Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Procurorul General a prezentat doua orientari ale jurisprudentei privind litigiile avand ca obiect plata unor drepturi salariale care iau nastere in urma incheierii unui contract de munca intre personalul medical si unitatea spitaliceasca in cadrul careia acesta isi desfasoara activitatea.

1. Anumite instante au admis actiunile care au ca obiect plata unor drepturi salariale, formulate de personalul medical, in contradictoriu cu unitatea angajatoare si casa de asigurari sociale de sanatate, apreciind ca si aceasta din urma are calitate procesuala pasiva in litigiul de munca dedus judecati

Intre unitatile sanitare care au calitatea de furnizori de servicii medicale si casa de asigurari de sanatate, s-au incheiat contracte cadru, prin care s-au stabilit conditiile de finantare. Astfel, este evidenta obligatia caselor de asigurari de sanatate de a plati sumele de bani cuvenite cu titlu de drepturi salariale. (Anexa I)

2. Alte instante de judecata au considerat ca aceste case de asigurari de sanatate nu au calitate procesuala pasiva in litigiile dintre salariati si unitatile sanitare angajatoare, conform dispozitiilor art. 271 si art. 292 din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii.

Aceasta opinie ia in considerare faptul ca, printre atributiile caselor de asigurari de sanatate, nu se regaseste si aceea privitoare la plata drepturilor salariale ale personalului medical din unitatile sanitare, neexistand raporturi de drept civil intre acestea si casele de asigurari de sanatate, astfel incat sa dea nastere la drepturi in favoarea personalului sanitar, respectiv la obligatii in sarcina casei de asigurari de sanatate.

Intre unitatea spitaliceasca si casa de asigurari de sanatate exista numai simple raporturi contractuale nascute prin incheierea contractului de furnizare de servicii medicale.

Ca atare, unitatea sanitara este cea care isi organizeaza propria activitate, inclusiv in privinta salarizarii personalului, pe baza veniturilor proprii provenite din sumele incasate pentru serviciile medicale prestate si respectiv pe baza cheltuielilor. (Anexa II)


Aprecierea Procurorului General

In opinia Procurorului General, casele de asigurare de sanatate nu au calitate procesuala pasiva in litigiile dintre salaariati si unitatile sanitare angajatoare.


Argumentarea Procurorului General

Conform art.210 alin.1 lit.a din capitolul I al Titlului VIII din Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, serviciile medicale au fost definite ca fiind "acele servicii nominalizate in pachetele de servicii, furnizate de catre persoanele fizice si juridice", iar calitatea de furnizor este atribuita, potrivit lit.b) din textul precizat, "persoanelor fizice sau juridice autorizate de Ministerul Sanatatii Publice pentru a furniza servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale".

Totodata, art.210 litera h), defineste notiunea de contractare, ca fiind "procesul prin care se reglementeaza relatiile dintre casele de asigurari de sanatate si furnizori, in vederea asigurarii drepturilor pentru persoanele asigurate in cadrul sistemului de asigurari sociale", drepturi prevazute in art. 217 si 218 din actul normativ, mai sus nominalizat.

De asemenea, art.246 din Legea nr. 95/2006, statueaza ca "relatiile dintre furnizorii de servicii medicale, dispozitive medicale si medicamente si casele de asigurari sunt de natura civila, se stabilesc si se desfasoara pe baza de contract care se incheie anual. In situatia in care este necesara modificarea sau completarea clauzelor, acestea sunt negociate si stipulate in acte aditionale", iar art.247 stipuleaza ca "furnizorii de servicii medicale incheie cu casele de asigurari contracte anuale pe baza modelelor de contracte prevazute in normele metodologice de aplicare a contractului cadru".

In baza acestor raporturi contractuale, casele de asigurari de sanatate sunt obligate "sa negocieze, sa contracteze si sa deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale in conditiile contractului-cadru" (art. 271 lit.h din Legea nr. 95/2006). Aceeasi obligatie le revenea si in vechea reglementare (art.41 si 45 din Legea nr. 145/1997).

#PAGEBREAK#

Prin urmare, intre casa de asigurari de sanatate si unitatea sanitara, in calitate de furnizor de servicii medicale, sunt stabilite numai relatii contractuale, in temeiul carora casa de asigurari contracteaza, negociaza si deconteaza furnizorului de servicii cu care a incheiat contractul, plata serviciilor medicale furnizate, prevazute in acest contract, respectiv consultatii, investigatii, stabilirea diagnosticului, tratament medical, chirurgical si/sau fizic recuperator, ingrijire, medicamente si materiale sanitare, cazare si masa.

Avand in vedere raporturile juridice contractuale, incheiate intre unitatea sanitara si casa de asigurari de sanatate, aceasta din urma nu poate fi obligata la plata altor sume, in afara celor negociate cu ocazia incheierii contractului de furnizare de servicii medicale, medicamente si dispozitive medicale.

Art. 292 din Legea nr.95/2006, enumera obligatiile caselor de asigurari:
a) sa verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor incheiate cu furnizorii de servicii medicale;
b) sa deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate si prestate asiguratilor, la termenele prevazute in contractul - cadru …;
c) sa acorde furnizorilor de servicii medicale sume care sa tina seama si de conditiile de desfasurare a activitatii in zone izolate, in conditii grele si foarte grele, pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare, potrivit legislatiei;
d) sa informeze furnizorii de servicii medicale asupra conditiilor de contractare si a negocierii clauzelor contractuale;
e) sa asigure confidentialitatea datelor in conditiile prezentei legi;
f) sa verifice prescrierea si eliberarea medicamentelor in conformitate cu reglementarile in vigoare;
g) sa raporteze C.N.A.S., la termenele stabilite, datele solicitate privind serviciile medicale furnizate, precum si evidenta asiguratilor si a documentelor justificative utilizate;
h) sa furnizeze, la solicitarea Ministerului Sanatatii Publice, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai pentru bolile cu declarare nominala obligatorie, conform legislatiei in vigoare".
Astfel, printre obligatiile caselor de asigurari, nu se face referire la plata drepturilor salariale ale personalului medical angajat in baza unui contract de munca la furnizorii serviciilor medicale. In absenta unei astfel de obligatii, casele de asigurari nu pot fi obligate la plata altor sume, in afara celor, expres, negociate si care sunt incluse in lista de servicii medicale, conform clauzelor contractuale.

Pe de alta parte, conform art. 188 alin.1 din Legea nr.95/2006, "Spitalele publice sunt institutii finantate integral din venituri proprii si functioneaza pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile medicale, alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surse, conform legii".

Potrivit principiului autonomiei financiare, spitalele, astfel cum se stipuleaza in alin.2 si 3 ale articolului citat, "isi organizeaza activitatea pe baza bugetului de venituri si cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unitatii si cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior, elaboreaza bugetul propriu de venituri si cheltuieli, pe baza evaluarii veniturilor proprii din anul bugetar si a repartizarii cheltuielilor, conform propunerilor fundamentate ale sectiilor si compartimentelor din structura lor si asigura realizarea veniturilor si fundamentarea cheltuielilor, in raport cu actiunile si obiectivele din anul bugetar, pe titluri, articole si aliniate, conform clasificatiei bugetare.

Prin urmare, in litigiile dintre salariati si unitatile sanitare angajatoare, casa de asigurari de sanatate nu poate fi obligata la plata unor drepturi salariale ce iau nastere ca urmare a incheierii unui contract individual de munca intre personalul medical si unitatea spitaliceasca in care isi desfasoara activitatea, intrucat nu exista nici un raport juridic de drept civil, intre casa de asigurari si personalul unitatii sanitare, care sa implice drepturi in favoarea acestuia si obligatii in sarcina casei de asigurari.

Casele de asigurari de sanatate nu pot avea calitate procesuala pasiva, intrucat politica manageriala privind acordarea drepturilor salariale ale personalului medical angajat cu contract individual de munca, intra in competenta exclusiva a conducerii unitatilor sanitare, in conformitate cu bugetul de venituri si cheltuieli aprobat pe anul in curs, fara ca in acest mecanism sa intervina Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, casele judetene sau casele de asigurari private.

Avand in vedere faptul ca intre unitatea sanitara si casa de asigurari de sanatate exista numai relatii contractuale de furnizare de servicii medicale si nu relatii de subordonare, nu poate fi retinuta o obligatie solidara intre acestea, pentru neaplicarea prevederilor legale in domeniul drepturilor salariale.

Raspunderea caselor de asigurari de sanatate nu poate fi angajata decat in limita atributiunilor si in executarea obligatiilor mentionate in Legea nr. 95/2006, privind reforma in domeniul sanatatii.