Glossã
de Mihai Eminescu (nascut la 15 ianuarie 1850)

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi ºi nouã toate;
Ce e rãu ºi ce e bine
Tu te-ntreabã ºi socoate;
Nu spera ºi nu ai teamã,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnã, de te cheamã,
Tu rãmâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sunã multe,
Cine þine toate minte
ªi ar sta sã le asculte?...
Tu aºeazã-te deoparte,
Regãsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deºarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbã
Recea cumpãn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbã
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naºte
ªi o clipã þine poate;
Pentru cine o cunoaºte
Toate-s vechi ºi nouã toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume sã te-nchipui:
Joace unul ºi pe patru,
Totuºi tu ghici-vei chipu-i,
ªi de plânge, de se ceartã,
Tu în colþ petreci în tine
ªi-nþelegi din a lor artã
Ce e rãu ºi ce e bine.

Viitorul ºi trecutul
Sunt a filei douã feþe,
Vede-n capãt începutul
Cine ºtie sã le-nveþe;
Tot ce-a fost ori o sã fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zãdãrnicie
Te întreabã ºi socoate.

Cãci aceloraºi mijloace
Se supun câte existã,
ªi de mii de ani încoace
Lumea-i veselã ºi tristã;
Alte mãºti, aceeaºi piesã,
Alte guri, aceeaºi gamã,
Amãgit atât de-adese
Nu spera ºi nu ai teamã.

Nu spera când vezi miºeii
La izbândã fãcând punte,
Te-or întrece nãtãrãii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamã n-ai, cãta-vor iarãºi
Între dânºii sã se plece,
Nu te prinde lor tovarãº:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenã,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca sã schimbe-actorii-n scenã,
Te momeºte în vârteje;
Tu pe-alãturi te strecoarã,
Nu bãga nici chiar de seamã,
Din cãrarea ta afarã
De te-ndeamnã, de te cheamã.

De te-ating, sã feri în laturi,
De hulesc, sã taci din gurã;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacã ºtii a lor mãsurã;
Zicã toþi ce vor sã zicã,
Treacã-n lume cine-o trece;
Ca sã nu-ndrãgeºti nimicã,
Tu rãmâi la toate rece.

Tu rãmâi la toate rece,
De te-ndeamnã, de te cheamã;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera ºi nu ai teamã;
Te întreabã ºi socoate
Ce e rãu ºi ce e bine;
Toate-s vechi ºi nouã toate:
Vreme trece, vreme vine.