Consumatori vs comercianti straini. Care e instanta competenta in caz de litigiu?

Atunci cand vorbim despre litigii transfrontaliere, dreptul Uniunii urmareste protectia consumatorului, ca parte contractanta defavorizata, facilitandu-i accesul la justitie in special printr-o proximitate geografica cu instanta competenta.

Astfel, consumatorul poate chema in judecata in fata instantelor nationale competente comerciantul cu care a incheiat un contract, chiar daca acest comerciant are domiciliul in alt stat membru, sub doua conditii: in primul rand, comerciantul trebuie sa isi exercite activitatile comerciale sau profesionale in statul membru de resedinta al consumatorului sau sa isi redirectioneze prin orice mijloace (de exemplu prin internet) activitatile spre acel stat membr2 si, in al doilea rand, contractul in litigiu trebuie sa intre in sfera acestor activitati.

Oberster Gerichtshof (Curtea Suprema din Austria) solicita Curtii Europene de Justitie sa stabileasca daca posibilitatea de a sesiza instantele nationale presupune pe de alta parte ca acel contract dintre consumator si profesionist sa fi fost incheiat la distanta.

Curtea Suprema este sesizata, ca instanta de ultim grad, cu o actiune formulata in fata instantelor austriece de o reclamanta care locuieste in Austria, impotriva Autohaus Yusufi, societate situata in Hamburg (Germania), specializata in vanzarea de autoturisme.
Prin intermediul acestei actiuni, reclamanta solicita rezolutiunea contractului de vanzare a vehiculului pe care l-a cumparat de la Autohaus Yusufi pentru nevoile sale personale. Reclamanta a descoperit oferta Autohaus Yusufi prin intermediul cautarilor realizate pe internet.

Cu toate acestea, pentru a semna contractul de vanzare-cumparare si pentru a receptiona vehiculul, s-a deplasat la Hamburg. La intoarcerea in Austria a descoperit ca vehiculul era afectat de vicii grave. intrucat cei de la Yusufi au refuzat sa repare autoturismul, reclamanta a formulat o actiune in fata instantelor austriece a caror competenta internationala acestia o contesta. Or, Curtea Suprema considera ca activitatile lor comerciale erau efectiv redirectionate spre Austria intrucat site-ul lor internet era accesibil in acest stat si au avut loc contacte la distanta (telefon, e-mailuri) intre partile contractante. insa aceasta ridica problema daca competenta instantelor austriece nu presupune ca contractul sa fi fost incheiat la distanta.

Prin hotararea pronuntata, Curtea raspunde ca posibilitatea unui consumator de a chema in judecata in fata instantelor statului sau membru un comerciant cu domiciliul in alt stat membru nu este supusa conditiei potrivit careia contractul sa fi fost incheiat la distanta.

Daca reglementarea europeana impunea pana in 2002 ca un consumator sa fi indeplinit in statul membru de domiciliu actele necesare incheierii contractului, reglementarea actuala nu mai contine o astfel de conditie. Prin aceasta modificare, legiuitorul Uniunii a inteles sa asigure o mai buna protectie a consumatorilor.

Conditia esentiala la care este supusa aplicarea acestei norme este cea legata de activitatea comerciala sau profesionala redirectionata spre statul de domiciliu al consumatorului. in aceasta privinta, atat contactarea la distanta, cat si rezervarea unui bun ori a unui serviciu la distanta sau, a fortiori, incheierea unui contract de consum la distanta sunt indicii potrivit carora contractul poate fi asociat unei astfel de activitati.

Prin urmare, daca un comerciant cu domiciliul in alt stat membru isi exercita activitatile comerciale sau profesionale in statul membru de domiciliu al consumatorului sau isi redirectioneaza prin orice mijloace activitatile catre acest stat membru si daca respectivul contract in litigiu intra in cadrul unor astfel de activitati, consumatorul poate chema in judecata acest comerciant in fata instantelor propriului stat membru chiar daca contractul nu a fost incheiat la distanta, intrucat a fost semnat in statul membru al comerciantului.