CEDO: Condamnare pirateriei informatice nu reprezinta violarea libertatii de exprimare

Pe data de 13 martie 2013, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a facut publica Decizia de Inadmisibilitate pronuntata in Cauza Neij  and  Sunde  Kolmisoppi  v.  Suedia, Cererea nr.  40397/12, pe data de  28/02/2013, care are ca obiect aplicatia initiata de cofondatorii unuia dintre  site-urile cele mai populare pentru descarcatul ilegal al fisierelor.

Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in Articolul 10, Libertatea de exprimare, prevede:

1.Orice persoana are dreptul la libertate de exprimare.
Acest drept include libertatea de opinie si libertatea de a primi sau a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica Statele sa supuna societatile de radiodifuziune, cinematografie sau televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertati, ce comporta indatoriri si responsabilitati, poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege care, intr-o societate democratica, constituie masuri necesare pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor,  protectia sanatatii, a moralei, a reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea informatiilor confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

The Pirate Bay, abreviat TPB este unul dintre cele mai mari site-uri care furnizeaza fisiere torrent si link-uri Magnet, in scopul facilitarii asa-numitului   peer-to-peer file sharing.

In anul 2009, fondatorii site-ului au fost deferiti justitiei din Suedia, acuzati de facilitarea downloading-ului ilegal de material protejat. In anumite tari, s-a dispus blocarea accesului la acest site.

Cazul de Curte Europeana a avut la baza cererile facute de doi dintre cofondatorii site-ului, respectiv  domnii Fredrik  Neij si Peter  Sunde  Kolmisoppi. Acestia au fost condamnati pentru complicitate la comiterea infractiunilor prevazute de  Legea Copyright-ului - Copyright  Act.

Premisele Cauzei  Neij  and  Sunde  Kolmisoppi

Teza aplicantilor, asa cum a fost prezentata Curtii Europene,  s-a bazat pe scopul site-ului de a facilita schimbul datelor pe internet, in viziunea acestora, exclusiv utilizatorii care schimba date ilegale si material protejat de copy-right fiind vinovati, nu si detinatorii/administratorii site-lui.

Astfel, invocand prevederile Art. 10 al Conventiei, condamnarea fondatorilor site-lui reprezenta o violare a libertatii lor de exprimare.

In opinia fondatorilor,  scopul site-ului fiind de a facilita schimbul datelor pe internet, exclusiv utilizatorii care schimba date ilegale si material protejat de copy-right pot fi vinovati de piraterie informatica, nu si detinatorii/administratorii site-lui.
Invocand prevederile Art. 10 al Conventiei, condamnarea  fondatorilor reprezenta o violare a libertatii lor de exprimare.

Pozitia CEDO

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in Decizia pronuntata asupra asertiunii de violare a  Articolului 10 al Conventiei, a analizat  existenta unei intruziuni in libertatea de exprimare, coroborata cu legalitatea acestei intruziuni, precum si scopul urmarit.

Existand o intruziune in libertatea de exprimare, CEDO a considerat  condamnarea domnilor  Neij  si Kolmisoppi ca fiind legala.  Curtea, subsecvent, a dezbatut problema balantei existente intre dreptul de exprimare al aplicantilor - facilitatea schimbului de informatii -  si necesitatea protejarii drepturilor de autor.

Concluzia Curtii a fost ca respectiva condamnare pentru complicitate corespunde unui scop legitim, reprezentat de interesul protejarii copy-right-ului. Astfel, obligatia de protejare a drepturilor de autor a cantarit greu, dupa exprimarea CEDO, in balanta mai sus-aratata.

Mai mult decat atat, Curtea a observat si faptul ca aplicantii au fost somati sa scoata materialele ce lezau drepturile de autor de pe respectivul site, dar nu au facut-o.

Astfel, Curtea a considerat ca interferarea in libertatea de exprimare a aplicantilor a fost necesara intr-o societate democratica si a respins cauza ca vadit nefondata.