avocatnet.ro 
Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Mona-Maria Pivniceru - judecator
Puskás Valentin Zoltán - judecator
Tudorel Toader - judecator
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
1. Pe rol se afla examinarea cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, cerere formulata de prim-ministrul Guvernului.
2. Cererea a fost formulata in temeiul art. 146 lit. e) din Constitutie si al art. 11 alin. (1) lit. A.e) si art. 34 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 2.761 din 24 iunie 2014 si constituie obiectul Dosarului nr. 613E/2014.
3. Presedintele Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art. 216 alin. (1) din Codul de procedura civila, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, declara deschise lucrarile sedintei de judecata.
4. La apelul nominal raspunde autorul sesizarii, domnul Victor Viorel Ponta, prim-ministrul Guvernului Romaniei. Pentru
Presedintele Romaniei raspunde domnul Claudiu Constantin Dinu, consilier prezidential, cu imputernicire depusa la dosar. Procedura de citare este legal indeplinita.
5. Presedintele Curtii Constitutionale, in temeiul dispozitiilor art. 216 alin. (2) din Codul de procedura civila, coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, acorda cuvantul autorului sesizarii pentru sustinerea acesteia.
6. Avand cuvantul, domnul Victor Viorel Ponta invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale prin care s-a statuat in privinta competentei Presedintelui Romaniei de reprezentare a statului roman la lucrarile Consiliului European, asupra faptului ca aceasta competenta poate fi delegata, precum si a faptului ca nu este nelimitata si nu poate fi exercitata arbitrar. Arata ca pe data de 16 iulie 2014 va avea loc un Consiliu European care are pe ordinea de zi desemnarea comisarilor europeni, precum si discutarea prioritatilor Comisiei Europene, aspecte care intra in competenta Guvernului, iar nu a Presedintelui Romaniei. In considerarea acestuia, precum si pentru viitor, solicita ca instanta de contencios constitutional sa stabileasca foarte clar ca, atunci cand e vorba de o agenda care tine strict de Guvern, mandatul sa nu poata fi refuzat. Acest cadru este util si necesar si pentru viitorul Presedinte al Romaniei, si pentru viitorul prim-ministru.
7. Reprezentantul Presedintelui Romaniei, domnul Claudiu Constantin Dinu, precizeaza mai intai ca punctul trei al cererii formulate in cauza, referitor la stabilirea faptului ca Presedintele Romaniei trebuie sa delege prim-ministrului atributia de reprezentare a Romaniei la Consiliul European din 26-27 iunie 2014, a ramas fara obiect si ca prin cererea formulata se solicita de fapt o solutie pentru viitor. Un alt aspect, referitor la configurarea conflictului, priveste elementele de sezina. Astfel, din modul de configurare a cauzei rezulta ca eventualul conflict este de fapt intre alte autoritati, si anume Presedintele Romaniei si prim-ministrul, asadar nu intre Presedintele Romaniei si Guvern. Se mai arata ca jurisprudenta invocata nu prevede obligativitatea delegarii prim-ministrului in anumite situatii la lucrarile Consiliului European, Prin aceasta jurisprudenta este transata problema reprezentarii si se stabilesc trei criterii in raport cu care sa se stabileasca autoritatea care va realiza reprezentarea. Examinand aceste criterii, se constata ca prezentul caz nu era unul care sa oblige Presedintele sa delege participarea la Consiliul European, intrucat pe agenda acestuia s-a aflat inclusiv semnarea unor acorduri, ceea ce este de competenta Presedintelui Romaniei, in conditiile art. 91 alin. (1) din Constitutie. Sunt intrunite toate criteriile stabilite de Curtea Constitutionala, atat din perspectiva agendei Consiliului European, cat si a pozitiei comune a autoritatilor implicate. De altfel, sunt dificil de circumstantiat situatiile cand Presedintele ar putea fi obligat sa delege prim-ministrului reprezentarea la Consiliul European si aceasta ar putea determina ca la fiecare reuniune a acestei institutii Curtea Constitutionala sa fie sesizata pentru a stabili competenta de reprezentare. In concluzie, apreciaza ca in cauza nu exista conflict juridic de natura constitutionala.
8. In replica, autorul sesizarii arata ca, in ceea ce priveste aspectele de ordin procedural, a respectat jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la subiectele conflictelor juridice de natura constitutionala. Referindu-se la cele aratate de reprezentantul Presedintelui Romaniei, arata ca doreste tocmai ca pe viitor sa nu se mai vina in fata Curtii Constitutionale inainte de fiecare Consiliu European, pentru a se stabili competenta de reprezentare a Romaniei. Cu referire la Consiliul European din 16 iulie 2014, arata ca reprezentarea Romaniei ar trebui asigurata de prim-ministru, deoarece el este cel care poarta exclusiv discutiile pentru nominalizarea comisarului din partea Romaniei, avand in vedere ca propunerea oficiala va veni, in final, din partea Guvernului, fara ca Presedintele Romaniei sa o poata opri.
9. In replica, reprezentantul Presedintelui Romaniei arata ca se solicita, intr-un cadru procesual determinat, o decizie preventiva; actualele decizii sunt insa suficiente, intrucat stabilesc criterii obiective si foarte utile. Actualul cadru procesual nu permite pronuntarea unei decizii preventive.
10. Presedintele Curtii Constitutionale, avand in vedere dispozitiile art. 394 alin. (1) din Codul de procedura civila coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, declara dezbaterile inchise.
CURTEA, avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
11. Prin Adresa nr. 5/3.645 din 24 iunie 2014, prim-ministrul Guvernului a sesizat Curtea Constitutionala cu cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, si
Presedintele Romaniei, pe de alta parte.
12. Prin actul de sesizare, se solicita Curtii Constitutionale constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern, reprezentat de prim-ministru, si
Presedintele Romaniei, conflict generat de actiunile concrete ale Presedintelui Romaniei prin care isi aroga atributii si competente care, potrivit Constitutiei, apartin Guvernului. De asemenea, se solicita Curtii stabilirea faptului ca Presedintele Romaniei trebuie sa delege prim-ministrului atributia de reprezentare a Romaniei la reuniunea Consiliului European din 26-27 iunie 2014. Cererea formulata este structurata pe trei parti, cuprinzand temeiul legal al acesteia, situatia de fapt, precum si situatia de drept.
13. Sub aspectul temeiului legal, prim-ministrul Guvernului invoca in sustinerea cererii sale dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si ale art. 11 alin. (1) lit. A.e) si art. 34-36 din Legea nr. 47/1992, dispozitii care vizeaza competenta Curtii Constitutionale de a solutiona conflicte juridice de natura constitutionala.
14. Referitor la situatia de fapt, se arata ca in perioada 26-27 iunie 2014 va avea loc la Bruxelles reuniunea Consiliului European, a carei agenda va fi orientata, in exclusivitate, pe stabilirea prioritatilor pentru urmatorii 5 ani ai Comisiei Europene, al carei mandat incepe in noiembrie 2014. Intrucat agenda Consiliului European va fi axata pentru perioada 2014-2019 pe cresterea economica, competitivitate, crearea de locuri de munca (Semestrul european, energie si schimbari climatice) si pe definirea unor linii strategice pe aria de libertate, securitate si justitie, prim-ministrul a solicitat Presedintelui Romaniei, in data de 16 iunie 2014, sa ii delege atributia de reprezentare a statului roman, prin Adresa inregistrata la Cabinetul primului-ministru cu nr. 5/3.455 din 16 iunie 2014. Presedintele Romaniei nu a delegat prim-ministrului atributia de reprezentare a statului roman la Consiliul European, desi subiectele de pe ordinea de zi tineau in totalitate de atributiile constitutionale ale Guvernului. De asemenea, se arata ca Presedintele nu a solicitat elemente de mandat pentru participarea sa la reuniunea Consiliului European, demers necesar, avand in vedere subiectele de pe agenda de lucru. Se mai arata ca nici Guvernul si nici Parlamentul nu au fost informate si nici consultate asupra pozitiei pe care Presedintele o va sustine la reuniunea Consiliului European. Or, avand in vedere principiul cooperarii dintre autoritatile statului, al loialitatii acestei cooperari, erau absolut necesare informarea si consultarea Parlamentului si Guvernului pentru a se stabili pozitia Romaniei, mai ales in conditiile in care „toate cele trei autoritati publice au atributii si raspunderi concrete, numai ele impreuna reprezentand suveranitatea poporului”.
15. Cat priveste situatia in drept, se sustine ca cererea formulata vizeaza un conflict juridic de natura constitutionala, intrucat, pe de o parte, se refera la determinarea rolului pe care il au Presedintele Romaniei si Guvernul Romaniei in definirea si orientarea pozitiei statului roman ca membru al Uniunii Europene, iar, pe de alta parte, priveste interpretarea art. 80 alin. (1) si art. 102 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, este invocat un considerent al Deciziei Curtii Constitutionale nr. 270 din 10 martie 2008, potrivit caruia modul diferit in care autoritatile publice interpreteaza si aplica o dispozitie constitutionala este de natura sa determine un conflict juridic de natura constitutionala, iar cu privire la intelesul notiunii de „conflict juridic de natura constitutionala” este mentionata Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005.
16. Cu privire la reprezentarea statelor membre ale Uniunii Europene la reuniunile Consiliului European, autorul cererii arata ca, din totalul celor 28 de state membre, un numar de 26 sunt reprezentate la nivel de prim-ministru. Cele doua exceptii sunt reprezentate de Franta, stat in care Presedintele este seful de facto si de iure al executivului, si de Cipru, unde functia de prim-ministru nu exista.
17. In sprijinul cererii formulate, sunt invocate deciziile Curtii Constitutionale nr. 683 din 27 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 12 iulie 2012, si nr. 449 din 6 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 784 din 14 decembrie 2013, din care rezulta ca, in anumite cazuri, Presedintele Romaniei ar avea obligatia sa delege reprezentarea statului la reuniunile Consiliului European. Se arata ca prezenta cerere vizeaza numai modul discretionar, arbitrar, in care Presedintele a ales sa colaboreze cu Parlamentul si Guvernul, fara a se contesta dreptul acestuia de a reprezenta statul la reuniunile Consiliului European.
18. Se apreciaza ca art. 80 din Constitutie reglementeaza o reprezentare generala pe plan extern a statului roman de catre
Presedintele Romaniei, dar in marja atributiilor exclusive conferite de art. 85-94 din Constitutie. Mai mult, niciunul dintre textele constitutionale nu reglementeaza dreptul exclusiv al Presedintelui de a reprezenta statul la Consiliul European. In acest context, se arata ca problematica reprezentarii Romaniei la Consiliul European nu poate fi privita „in mod simplist”
raportata la relatiile externe. Guvernul are atributii directe si raspunderi in ceea ce priveste „evolutia economica a tarii, situatia sociala, buna functionare a justitiei, securitate, asigurarea liberei circulatii, accesul liber la educatie, cultura, ocrotirea sanatatii, asigurarea unui mediu sanatos, exercitarea dreptului de a alege si de a fi ales, dreptul de proprietate privata, precum si a celorlalte drepturi si libertati fundamentale prevazute in Constitutie”. Or, subiectele aflate pe ordinea de zi a reuniunii Consiliului European din 26-27 iunie 2014 tineau in totalitate de atributiile constitutionale ale Guvernului, astfel incat, prin interpretarea riguroasa a deciziilor Curtii Constitutionale nr. 683 din 27 iunie 2012 si nr. 449 din 6 noiembrie 2013, prim-ministrul avea indreptatirea de a reprezenta statul la aceasta reuniune. In concluzie, se arata ca Presedintele, pe de o parte, nu si-a indeplinit obligatia de a-l delega pe prim-ministru la reuniunea mentionata, „desi trebuia sa faca acest lucru in raport cu atributiile acestor autoritati publice”, iar, pe de alta parte, a exercitat atributiile constitutionale ale Guvernului si a angajat statul „fara o minima consultare a autoritatilor publice competente, stabilind in mod unilateral mandatul de reprezentare a statului roman la reuniunea Consiliului European”.
raportata la relatiile externe. Guvernul are atributii directe si raspunderi in ceea ce priveste „evolutia economica a tarii, situatia sociala, buna functionare a justitiei, securitate, asigurarea liberei circulatii, accesul liber la educatie, cultura, ocrotirea sanatatii, asigurarea unui mediu sanatos, exercitarea dreptului de a alege si de a fi ales, dreptul de proprietate privata, precum si a celorlalte drepturi si libertati fundamentale prevazute in Constitutie”. Or, subiectele aflate pe ordinea de zi a reuniunii Consiliului European din 26-27 iunie 2014 tineau in totalitate de atributiile constitutionale ale Guvernului, astfel incat, prin interpretarea riguroasa a deciziilor Curtii Constitutionale nr. 683 din 27 iunie 2012 si nr. 449 din 6 noiembrie 2013, prim-ministrul avea indreptatirea de a reprezenta statul la aceasta reuniune. In concluzie, se arata ca Presedintele, pe de o parte, nu si-a indeplinit obligatia de a-l delega pe prim-ministru la reuniunea mentionata, „desi trebuia sa faca acest lucru in raport cu atributiile acestor autoritati publice”, iar, pe de alta parte, a exercitat atributiile constitutionale ale Guvernului si a angajat statul „fara o minima consultare a autoritatilor publice competente, stabilind in mod unilateral mandatul de reprezentare a statului roman la reuniunea Consiliului European”.
19. In temeiul art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate punctele de vedere ale partilor aflate in conflict asupra continutului conflictului si a eventualelor cai de solutionare a acestuia.
20. Presedintele Romaniei a comunicat punctul sau de vedere asupra continutului conflictului si a eventualelor cai de solutionare a acestuia prin Adresa nr. DCL 710/02 iulie 2014, inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 2.942 din 2 iulie
2014.
21. Arata ca aspectele invocate in motivarea cererii formulate de prim-ministru, in sensul ca in cauza s-a ivit un conflict juridic de natura constitutionala izvorat din modul discretionar, arbitrar, in care Presedintele Romaniei a ales sa colaboreze cu Parlamentul si Guvernul, precum si sustinerea potrivit careia
Presedintele Romaniei nu a informat si nici nu a consultat Guvernul si Parlamentul cu privire la pozitia pe care o va sustine la reuniune si nici nu a solicitat elemente de mandat, „nu corespund adevarului”. Aceasta intrucat Presedintele Romaniei a primit, in data de 23 iunie 2014, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe, punctul de vedere insusit de Guvernul Romaniei cu privire la punctele inscrise pe agenda Consiliului European. Astfel, premergator reuniunii dintre institutii, s-a purtat o corespondenta. Prin Adresa nr. DAE/260 din 20 mai 2014, Administratia Prezidentiala a adresat Ministerului Afacerilor Externe rugamintea de a pune la dispozitie documentele necesare pentru pregatirea participarii Presedintelui Romaniei la Consiliul European extraordinar din 27 mai 2014, iar prin Adresa nr. DAE 297 din 19 iunie 2014 Administratia Prezidentiala a adresat Ministerului Afacerilor Externe rugamintea de punere la dispozitie a documentelor necesare pentru pregatirea participarii Presedintelui Romaniei la Consiliul European din 26-27 iunie 2014. Ca raspuns la aceasta solicitare, cu Adresa nr. B1/1.349 din 23 iunie 2014, Ministerul Afacerilor Externe a transmis un set de documente privind punctele aflate pe agenda Consiliului si un Non paper privind elementele de interes, din perspectiva Guvernului Romaniei, in formularea prioritatilor pe termen mediu si lung ale Uniunii Europene.
22. Cat priveste fondul cererii formulate de prim-ministru, se arata ca in cauza nu sunt intrunite cele trei conditii cumulative pentru ca situatia relevata sa fie calificata drept conflict juridic de natura constitutionala. Astfel, conflictul ivit nu este unul de natura constitutionala, deoarece nu poarta asupra atributiilor constitutionale care sa fi fost exercitate abuziv si prin care
Presedintele Romaniei sa-si fi arogat puteri, atributii sau competente care ar apartine Guvernului Romaniei, ce au condus la blocarea activitatii Guvernului.
23. In continuare, invocandu-se considerente cuprinse in deciziile Curtii Constitutionale nr. 683/2012, nr. 784/2012 si nr. 449/2013, se arata ca nu exista o obligatie a Presedintelui Romaniei de a delega prim-ministrului atributia sa de participare la reuniunile Consiliului European si, in consecinta, nu se poate naste un conflict juridic de natura constitutionala izvorat din refuzul delegarii. Chiar si in situatia in care s-ar interpreta ca, in functie de continutul agendei reuniunii,
Presedintele Romaniei ar fi fost nevoit sa delege atributia sa de reprezentare, in cauza Presedintele era indreptatit, in baza criteriilor stabilite prin Decizia nr. 449/2013, sa participe la Consiliul European. Astfel, Presedintele Romaniei este autoritatea cea mai bine plasata in raport cu subiectele abordate in cadrul Consiliului European, respectiv semnarea acordurilor de asociere la Uniunea Europeana a Moldovei, Ucrainei si Georgiei; fiind vorba de tratate internationale, semnarea acestora este de competenta exclusiva a Presedintelui Romaniei, raportat la dispozitiile art. 91 din Constitutie. Pozitia Presedintelui Romaniei este concordanta cu cea a Guvernului, care in ziua urmatoare semnarii acordurilor a adoptat trei hotarari de guvern prin care a transmis Presedintelui proiectele legilor de ratificare a acordurilor, precum si cu cea a Parlamentului, acesta fiind convocat in sesiune extraordinara pentru ratificarea acordurilor de asociere la Uniunea Europeana a celor trei tari. Un alt argument il constituie faptul ca sarcina implementarii celor stabilite in cadrul Consiliului European revine Presedintelui Romaniei care, in virtutea atributiei constitutionale prevazute de art. 91 alin. (1), incheie tratate internationale in numele Romaniei si le supune spre ratificare Parlamentului. Avand in vedere ca in data de 27 iunie 2014 au fost semnate acordurile de asociere, prin Adresa nr. H2-1/2757 Ministerul Afacerilor Externe a solicitat Administratiei Prezidentiale sprijin in derularea cu maxima celeritate a procedurilor de ratificare. Ca urmare a consensului dintre autoritatile implicate in procesul de ratificare, la data de 28 iunie 2014 Presedintele Romaniei a semnat decretele privind supunerea spre ratificare Parlamentului a Acordului de asociere dintre Uniunea Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si statele membre ale acestora, pe de o parte, si Republica Moldova, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014, a Acordului de asociere dintre Uniunea Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si statele membre ale acestora, pe de o parte, si Ucraina, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 21 martie 2014 si 27 iunie 2014, si a Acordului de asociere dintre Uniunea Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si statele membre ale acestora, pe de o parte, si Georgia, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie
2014. Acestea au fost publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 481 din 28 iunie 2014.
24. In concluzie, Presedintele Romaniei a participat la reuniunea Consiliului European in exercitarea propriilor competente constitutionale, avand cunostinta de pozitia exprimata de Guvern cu privire la problemele inscrise pe ordinea de zi a reuniunii. Presedintele Romaniei nu avea obligatia de a solicita mandat din partea Parlamentului, deoarece, atunci cand decide sa participe, continutul mandatului este stabilit in mod exclusiv de aceasta autoritate constitutionala. Ca atare, nu a existat un blocaj institutional, Guvernul nefiind niciun moment impiedicat in exercitarea competentelor prevazute la art. 102 alin. (1) din Constitutie. Cu privire la ultimul capat de cerere, se apreciaza ca a ramas fara obiect.
25. Prim-ministrul a comunicat punctul sau de vedere asupra continutului conflictului si a eventualelor cai de solutionare a acestuia prin Adresa nr. 5/3.661/2014, inregistrata la Curtea Constitutionala sub nr. 3.073 din 8 iulie 2014.
26. Prin punctul de vedere comunicat se reiau sustinerile si argumentele prezentate in sesizarea formulata, in sensul ca agenda Consiliului European din 26-27 iunie 2014 a fost axata pe probleme care au tinut in totalitate de atributiile constitutionale ale Guvernului si, cu toate acestea, Presedintele Romaniei nu a delegat prim-ministrului atributia de reprezentare a statului roman la Consiliul European. De asemenea, Presedintele Romaniei nu a solicitat elemente de mandat pentru participarea sa la reuniunea Consiliului European, demers necesar, avand in vedere subiectele de pe agenda de lucru.
27. Prim-ministrul invoca jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la notiunea de „conflict juridic de natura constitutionala”, precum si jurisprudenta conturata in legatura cu problematica reprezentarii Romaniei la Consiliul European. Fata de aceasta jurisprudenta a Curtii Constitutionale, se subliniaza faptul ca nu se contesta dreptul Presedintelui Romaniei de a reprezenta statul roman la reuniunile Consiliului European, ci doar modul discretionar, arbitrar, in care acesta a ales sa colaboreze cu Parlamentul si Guvernul - chemat sa garanteze obligatiile rezultate din actul aderarii. Cu referire la dispozitiile constitutionale care circumstantiaza rolul si atributiile Presedintelui Romaniei, respectiv ale Guvernului, se arata din nou ca niciuna dintre acestea nu se refera la dreptul exclusiv al Presedintelui Romaniei de a reprezenta Romania la Consiliul European. Art. 80 din Constitutie prevede faptul ca Presedintele Romaniei reprezinta statul roman, dar nu prevede ca este reprezentantul statului roman, in sens exclusiv, Romania putand fi reprezentata si de alte autoritati publice in functie de atributiile legale ale acestora. In final, se arata ca, avand in vedere ca
Presedintele Romaniei nu a delegat prim-ministrului atributia de a reprezenta Romania la reuniunea Consiliului European din 26-27 iunie 2014, desi punctele de pe ordinea de zi au avut un continut care corespunde atributiilor constitutionale ale Guvernului, exista un conflict juridic de natura constitutionala complex, si anume: „Presedintele Romaniei nu si-a indeplinit obligatia de a-l delega pe prim-ministru la aceasta reuniune, desi trebuia sa faca acest lucru in raport cu atributiile acestor autoritati publice, pe de o parte, iar pe de alta parte a exercitat atributii constitutionale ale Guvernului, a angajat tara fara o minima consultare a autoritatilor publice competente, stabilind in mod unilateral mandatul la reuniunea Consiliului European.”
28. Fata de cele aratate, se solicita Curtii Constitutionale sa constate ca a existat un conflict juridic de natura constitutionala intre Guvernul Romaniei, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, conflict generat de exercitarea de catre Presedintele Romaniei a unor atributii ale Guvernului. De asemenea, in interpretarea riguroasa a deciziilor Curtii Constitutionale nr. 683/2012 si nr. 449/2013, sa se stabileasca faptul ca Presedintele Romaniei trebuie sa delege prim-ministrului atributia de reprezentare a Romaniei la Consiliul European in cazurile in care subiectele incluse pe ordinea de zi a reuniunii tin in totalitate de atributiile constitutionale ale Guvernului.
CURTEA, examinand cererea de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala intre Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, punctele de vedere ale Presedintelui Romaniei si prim-ministrului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele: (1) Admisibilitatea cererii formulate de catre prim-ministru (1.1) Autorul sesizarii
29. Astfel cum rezulta din cererea formulata, prim-ministrul solicita Curtii Constitutionale constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte. Se retine ca prim-ministrul este unul dintre titularii dreptului de sesizare a Curtii Constitutionale cu privire la conflictele juridice de natura constitutionala prevazute de art. 146 lit. e) din Constitutie, astfel incat, sub acest aspect, cererea este admisibila. (1.2) Obiectul cererii formulate de catre prim-ministru
30. Cererea formulata vizeaza constatarea existentei unui conflict juridic de natura constitutionala intre Guvern, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte, generat de actiunile concrete ale Presedintelui Romaniei, prin care, potrivit prim-ministrului, isi aroga atributii si competente care, potrivit Constitutiei, apartin Guvernului. De asemenea, se solicita Curtii sa statueze in sensul ca
Presedintele Romaniei trebuia sa delege prim-ministrului atributia de reprezentare a Romaniei la reuniunea Consiliului European din 26-27 iunie 2014. Asadar, si prin prisma obiectului cererea formulata este admisibila. (1.3) Partile in litigiu
31. Autoritatile publice care ar putea fi implicate intr-un conflict juridic de natura constitutionala sunt „numai cele cuprinse in titlul III din Constitutie, si anume: Parlamentul, alcatuit din Camera Deputatilor si Senat, Presedintele Romaniei, ca autoritate publica unipersonala, Guvernul, organele administratiei publice centrale si ale administratiei publice locale, precum si organele autoritatii judecatoresti - Inalta Curte de Casatie si Justitie, Ministerul Public si Consiliul Superior al Magistraturii” (Decizia nr. 988 din 1 octombrie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 784 din 24 noiembrie 2008). Prin urmare, atat Guvernul, reprezentat de prim-ministru, cat si Presedintele Romaniei pot fi parti intr-un litigiu intemeiat pe art. 146 lit. e) din Constitutie. (1.4) Concluzii
32. Asadar, Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. e) din Constitutie si ale art. 1, art. 10, art. 34-36 din Legea nr. 47/1992, sa se pronunte asupra cererii de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Guvernul Romaniei, reprezentat de prim-ministru, pe de o parte, si Presedintele Romaniei, pe de alta parte
(2) Analiza fondului cererii formulate de catre prim-ministru (2.1) Obiectul cererii
33. In esenta, cererea formulata vizeaza competenta de reprezentare a Romaniei la reuniunile Consiliului European. Fata de agenda reuniunii Consiliului European din data de 26-27 iunie 2014, axata, in opinia prim-ministrului, pe o problematica ce corespunde exclusiv atributiilor constitutionale ale Guvernului, acesta a solicitat Presedintelui Romaniei delegarea atributiei de reprezentare a statului roman. Se arata ca Presedintele Romaniei nu a delegat aceasta atributie si nu a procedat la informarea sau consultarea cu Guvernul si Parlamentul cu privire la pozitia pe care o va sustine la reuniunea Consiliului European. Se precizeaza de catre prim-ministru ca nu contesta dreptul Presedintelui Romaniei de a reprezenta statul roman la reuniunile Consiliului European, ci doar modul discretionar in care acesta a ales sa colaboreze cu Parlamentul si Guvernul.
34. Sesizarea nu vizeaza, asadar, problema de principiu a reprezentarii Romaniei la Consiliul European, asupra careia, de altfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat intr-o jurisprudenta invocata de ambele parti ale cauzei, ci reprezentarea la o reuniune a respectivei institutii, in functie de agenda concreta a acesteia, apreciata de prim-ministru ca tinand de atributiile Guvernului, iar nu ale Presedintelui Romaniei, asa cum sunt acestea circumstantiate de textele constitutionale de referinta. Curtea este chemata sa se pronunte daca actele si actiunile concrete ale Presedintelui Romaniei, in situatia data, au determinat un conflict juridic de natura constitutionala intre acesta si Guvernul Romaniei. (2.2.) Notiunea de conflict juridic de natura constitutionala
35. Potrivit jurisprudentei Curtii Constitutionale, conflictul juridic de natura constitutionala presupune acte sau actiuni concrete prin care o autoritate ori mai multe isi aroga puteri, atributii sau competente care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice, ori omisiunea unor autoritati publice, constand in declinarea competentei ori in refuzul de a indeplini anumite acte care intra in obligatiile lor (Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005). Totodata, conflictul juridic de natura constitutionala exista intre doua sau mai multe autoritati si poate privi continutul ori intinderea atributiilor lor decurgand din Constitutie, ceea ce inseamna ca acestea sunt conflicte de competenta, pozitive sau negative, ce pot crea blocaje institutionale (Decizia nr. 97 din 7 februarie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 169 din 5 martie 2008). Curtea a mai statuat ca textul art. 146 lit. e) din Constitutie „stabileste competenta Curtii de a solutiona in fond orice conflict juridic de natura constitutionala ivit intre autoritatile publice, iar nu numai conflictele de competenta nascute intre acestea” (Decizia nr. 270 din 10 martie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008). Prin urmare, potrivit jurisprudentei Curtii, conflictele juridice de natura constitutionala „nu se limiteaza numai la conflictele de competenta, pozitive sau negative, care ar putea crea blocaje institutionale, ci vizeaza orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei” (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 901 din 17 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, Decizia nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 818 din 7 decembrie 2010, sau Decizia nr. 108 din 5 martie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, ParteaI, nr. 257 din 9 aprilie 2014). (2.3) Competenta de reprezentare a Romaniei la Consiliul European
36. Prin Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 12 iulie 2012, procedand la analiza textelor constitutionale de referinta care circumstantiaza rolul si competenta Presedintelui Romaniei si, respectiv, a Guvernului, Curtea a statuat ca „Presedintele Romaniei participa la reuniunile Consiliului European in calitate de sef al statului. Aceasta atributie poate fi delegata de catre
Presedintele Romaniei, in mod expres, primului-ministru.”
Pentru a decide astfel, Curtea a retinut ca, „Potrivit art. 80 alin. (1) din Constitutie, Presedintele Romaniei reprezinta statul roman, ceea ce inseamna ca in planul politicii externe conduce si angajeaza statul. [...] rolul Guvernului este unul mai degraba derivat, si nu originar, cum este cel al Presedintelui Romaniei”. Fiind o putere proprie Presedintelui Romaniei, „reprezentarea statului poate fi delegata, printr-un act de vointa expres, de catre acesta atunci cand considera necesar”.
Pentru a decide astfel, Curtea a retinut ca, „Potrivit art. 80 alin. (1) din Constitutie, Presedintele Romaniei reprezinta statul roman, ceea ce inseamna ca in planul politicii externe conduce si angajeaza statul. [...] rolul Guvernului este unul mai degraba derivat, si nu originar, cum este cel al Presedintelui Romaniei”. Fiind o putere proprie Presedintelui Romaniei, „reprezentarea statului poate fi delegata, printr-un act de vointa expres, de catre acesta atunci cand considera necesar”.
37. Dezvoltand aceste considerente prin Decizia nr. 449 din 6 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 784 din 14 decembrie 2013, Curtea a mai retinut ca „o atare putere de apreciere a Presedintelui Romaniei nu este una nelimitata sau arbitrara, ci aprecierea in concret trebuie sa tina cont de anumite criterii obiective, precum: (1) autoritatea publica cea mai bine pozitionata in raport cu subiectele abordate in cadrul Consiliului European, (2) pozitia Presedintelui Romaniei sau a prim-ministrului asupra acestor subiecte sa fie legitimata de un punct de vedere concordant cu cel al Parlamentului sau (3) dificultatile pe care le implica sarcina implementarii celor stabilite in cadrul Consiliului European. Decizia politica de delegare a atributiei de participare la reuniunile Consiliului European trebuie sa aiba in vedere criteriile mai sus mentionate, in vederea realizarii unui consens intre autoritatile publice implicate: Presedintele Romaniei, respectiv prim-ministrul, iar decizia luata trebuie sa tina cont si de principiul constitutional al cooperarii loiale”.
38. Cat priveste o eventuala partajare de principiu a competentei de reprezentare a Romaniei la Consiliul European, in functie de agenda reuniunilor, Curtea Constitutionala a retinut, prin Decizia nr. 683 din 27 iunie 2012, ca aceasta „este imposibila in practica, avand in vedere ca nicio reuniune a Consiliului European nu trateaza in exclusivitate probleme de politica economica, sociala, bugetara in sensul retinut de declaratia mentionata. Mai mult decat atat, si in ipoteza in care se dezbat astfel de probleme, avand in vedere ca acestea presupun incheierea de tratate in numele Romaniei, fac necesara participarea sefului statului, care are competenta de a incheia tratate in acest domeniu.” De asemenea, Curtea a retinut ca nu se poate accepta ideea unei partajari orizontale de competente in cadrul politicii externe, in sensul ca reprezentarea in sine a statului este realizata de doua autoritati publice: „partajarea de competente este, in acceptiunea textelor constitutionale referite, una pe verticala, liniile directoare ale politicii externe a statului fiind stabilite si definite de reprezentantul sau, Presedintele Romaniei, iar implementarea si realizarea in concret a acestora tine de Guvern”. (2.4) Concluzii
39. Fata de textele constitutionale de referinta, astfel cum au fost acestea interpretate in jurisprudenta Curtii Constitutionale a Romaniei, competenta de reprezentare a Romaniei la reuniunile Consiliului European apartine Presedintelui Romaniei, care o poate delega prim-ministrului, aprecierea in concret trebuind sa se realizeze cu respectarea unor criterii obiective si sa fie legitimata de un punct de vedere rezultat din cooperarea loiala cu celelalte autoritati publice implicate.
40. Astfel fiind, decizia Presedintelui Romaniei de a participa la reuniunea Consiliului European din 26-27 iunie 2014 nu poate constitui, in sine, un act sau actiune prin care Presedintele Romaniei isi aroga puteri, atributii sau competente care, potrivit Constitutiei, apartin altor autoritati publice. In acest sens este, de altfel, chiar sesizarea prim-ministrului, in care se mentioneaza expres ca nu contesta dreptul Presedintelui Romaniei de a reprezenta statul roman la reuniunile Consiliului European.
41. Ceea ce ar putea conduce la un asemenea conflict ar fi exercitarea discretionara a competentei constitutionale a Presedintelui, cu ignorarea criteriilor obiective stabilite in jurisprudenta Curtii Constitutionale si in afara cadrului unei cooperari loiale cu Guvernul si Parlamentul, de natura a se incadra in ceea ce Curtea Constitutionala a calificat „orice situatii juridice conflictuale a caror nastere rezida in mod direct in textul Constitutiei” (a se vedea Decizia Curtii Constitutionale nr. 901 din 17 iunie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 503 din 21 iulie 2009, Decizia nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 818 din 7 decembrie 2010, sau Decizia nr. 108 din 5 martie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 257 din 9 aprilie 2014.) 42. In aprecierea unei astfel de situatii, problematica reprezentarii Romaniei la lucrarile Consiliului European trebuie abordata in mod distinct de reprezentarea externa a statului, cata vreme calitatea de membru al Uniunii Europene determina ca institutiile acesteia, asadar si Consiliul European, sa constituie organisme decizionale comune pentru statele membre. Agenda reuniunii Consiliului European poate avea un caracter orientativ, intrucat, astfel cum Curtea a mai retinut, niciuna dintre aceste reuniuni nu trateaza in exclusivitate o anumita categorie de probleme, astfel incat sa se poata circumstantia, in mod clar, o exclusivitate a unei autoritati publice sau a alteia dintre cele mentionate sub aspectul participarii. In functie de aceasta agenda insa, se poate stabili, de catre autoritatile implicate, care este mai bine plasata la un moment dat in raport cu subiectele ce urmeaza a fi abordate in cadrul lucrarilor Consiliului European, fiind posibila distinctia in functie de competenta constitutionala a acestor autoritati. Decizia sub acest aspect trebuie sa se fundamenteze pe criteriile obiective mentionate, in cadrul unei cooperari loiale intre Presedinte si Guvern in vederea stabilirii autoritatii care sa reprezinte Romania la lucrarile Consiliului European (a se vedea, cu privire la intelesul principiului comportamentului loial al autoritatilor publice, Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, Decizia nr. 51 din 25 ianuarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2012, Decizia nr. 727 din 9 iulie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 477 din 12 iulie 2012, sau Decizia nr. 924 din 1 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 787 din 22 noiembrie 2012, Decizia nr. 972 din 21 noiembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2012, sau Decizia nr. 449 din 6 noiembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 784 din 14 decembrie 2013).
43. Examinand documentele depuse la dosarul cauzei din perspectiva considerentelor mai sus retinute, se constata ca acestea evidentiaza un acord implicit intre Guvern si
Presedintele Romaniei cu privire la reprezentarea la Consiliul European, rezultat din consultarea Guvernului, de catre
Presedintele Romaniei, cu privire la problematica ce formeaza obiectul reuniunii Consiliului European din 26-27 iunie 2014, pregatirea acestei intalniri fiind realizata pe baza documentatiei transmise de Guvern si solicitate in acest scop de Administratia Prezidentiala (Adresa nr. B1-4/1.744 din 19 mai 2014 si Adresa nr. B1/1.349 din 23 iunie 2014 ale Ministerului Afacerilor Externe, Adresa nr. DAE/297 din 19 iunie 2014 completata cu Adresa nr. DAE/260 din 20 mai 2014 ale Administratiei Prezidentiale).
44. Acest schimb de scrisori demonstreaza faptul ca
Presedintele Romaniei a solicitat si cunoscut pozitia Guvernului in raport cu problematica de pe agenda reuniunii Consiliului European in discutie. Niciunul dintre aceste documente nu creeaza aparenta unei situatii conflictuale intre cele doua autoritati si nici vreo neconcordanta sub aspectul pozitionarii atat in ceea ce priveste autoritatea care sa reprezinte Romania la lucrarile Consiliului European din 26-27 iunie 2014, cat si pozitia acestei autoritati in raport cu problematica ce formeaza obiectul lucrarilor.
45. De asemenea, potrivit corespondentei depuse la dosar, principalele chestiuni pe care Consiliul European urma sa le abordeze la 26-27 iunie 2014 erau urmatoarele: libertate, securitate si justitie (definirea orientarilor strategice ale planificarii legislative si operationale in cadrul spatiului de libertate, securitate si justitie), crestere, competitivitate si ocuparea fortei de munca (Semestrul european, clima si energie), semnarea acordurilor de asociere cu Georgia, Moldova si Lituania. Or, potrivit art. 91 din Constitutie, incheierea tratatelor internationale intra in competenta Presedintelui Romaniei. Nu a existat un dezacord cu privire la semnarea/ratificarea acestor acorduri, astfel cum o demonstreaza Adresa nr. H2-1/2.757 din data de 27 iunie 2014 a Ministerul Afacerilor Externe catre Administratia Prezidentiala, de solicitare a sprijinului in derularea cu maxima celeritate a procedurilor de ratificare. In aceasta adresa se specifica faptul ca „Acordurile mentionate vor fi semnate la data de 27 iunie 2014 la Bruxelles” si ca, „avand in vedere importanta speciala a acestor documente, se intentioneaza derularea cu maxima celeritate a procedurilor de ratificare”, proiectele legilor de ratificare urmand sa fie adoptate de Guvern „intr-o sedinta extraordinara programata pentru data de 28 iunie 2014, iar procedurile parlamentare privind proiectele de legi urmeaza a fi initiate la data de 30 iunie 2014.” Prin decretele nr. 478, 479 si 480 din 28 iunie 2014, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 481 din 28 iunie 2014, Presedintele Romaniei a supus spre ratificare Parlamentului Acordul de asociere intre Uniunea Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si statele membre ale acestora, pe de o parte, si Republica Moldova, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie 2014, Acordul de asociere intre Uniunea Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si statele membre ale acestora, pe de o parte, si Ucraina, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 21 martie 2014 si 27 iunie 2014, Acordul de asociere intre Uniunea Europeana si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice si statele membre ale acestora, pe de o parte, si Georgia, pe de alta parte, semnat la Bruxelles la 27 iunie
2014.
46. Pentru aceste considerente, Curtea constata ca nu poate fi retinuta in cauza existenta unui conflict juridic de natura constitutionala, in sensul acestui concept precizat in jurisprudenta Curtii Constitutionale.
47. Chiar daca nu a fost probata existenta unei situatii care sa intruneasca trasaturile unui astfel de conflict, Curtea subliniaza si in prezenta cauza obligatia de cooperare loiala a autoritatilor publice. Aprecierea autoritatii publice cea mai bine plasata la un moment dat fata de tematica reuniunii Consiliului European si eventualul refuz al delegarii prim-ministrului trebuie sa formeze obiectul unor discutii si negocieri intre cele doua parti implicate, prezentarea de argumente si identificarea celor mai bune solutii, in spiritul unei cooperari loiale. Tot astfel, trebuie respectat rolul Parlamentului de „organ reprezentativ suprem al poporului roman”, astfel cum este statuat de art. 61 alin. (1) din Constitutie. Asa cum Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr. 449/2013, „sistemul semiprezidential romanesc nu poate exclude controlul parlamentar asupra reprezentarii Romaniei la reuniunile Consiliului European”, nefiind prin urmare admisibil ca pozitia uneia sau a alteia dintre autoritatile publice care ar reprezenta Romania la lucrarile Consiliului European sa fie in disensiune cu punctul de vedere al Parlamentului. Sub acest aspect sunt incidente dispozitiile art. 148 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora atat Presedintele Romaniei, cat si Guvernul si Parlamentul „garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii ”. Pozitia celor trei autoritati in realizarea acestei obligatii se impune a fi concordanta. Avand in vedere considerentele expuse, dispozitiile art. 146 lit. e) din Constitutie, precum si prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), ale art. 34 si 35 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii DECIDE:
Constata ca nu exista un conflict juridic de natura constitutionala intre Guvernul Romaniei, reprezentat de prim-ministru, si Presedintele Romaniei, in legatura cu participarea Presedintelui Romaniei la lucrarile Consiliului European din 26-27 iunie
2014. Definitiva si general obligatorie. Decizia se comunica Presedintelui Romaniei si prim-ministrului si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Pronuntata in sedinta din 9 iulie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta
Ana Muntianu 
petronela01
Comentarii articol (0)