Ce reguli fiscale trebuie respectate când se cumpără softuri de la furnizori externi?

Cum se obține certificatul de rezidență fiscală

Compania din România trebuie să obțină certificatul de rezidență fiscală pentru compania nerezidentă. Documentul este eliberat de autoritățile fiscale din țara de rezidență a companiei respective. Certificatul de rezidență trebuie sa fie:

• deținut în original;
• tradus în română.

Valabilitatea documentului

Certificatul de rezidență este valabil și în primele 60 de zile ale anului următor emiterii. După cele 60 de zile, compania din România trebuie să obțină un nou certificat de rezidență fiscală, valabil pentru anul curent.

Conținutul certificatului de rezidență fiscală

Forma şi conţinutul certificatului de rezidenţă fiscală sunt cele emise de autoritatea din statul de rezidenţă al beneficiarului venitului. Certificatul de rezidenţă fiscală trebuie să cuprindă, în principal, elemente de identificare a nerezidentului, precum şi a autorităţii care a emis certificatul de rezidenţă fiscală, astfel:

• numele;
• denumirea;
• adresa;
• codul de identificare fiscală;
• menţiunea că este rezident fiscal în statul emitent;
• data emiterii certificatului.

Reguli fiscale când există certificatul

Dacă firma din România deține certificatul de rezidență fiscală al companiei nerezidente, atunci se aplică convenția de evitare a dublei impuneri dintre cele două țări. În majoritatea convențiilor prestarea de servicii este cuprinsă la capitolul „Profiturile întreprinderii”, fiind scutită de la plata de impozit în România. Lista cu convențiile semnate de România este disponibilă aici.

Regimul fiscal aplicabil în lipsa documentului

Dacă firma din România nu deține certificatul de rezidență al companiei nerezidente, atunci trebuie să rețină, în momentul plății către firma nerezidentă, contravaloarea a 16% din valoarea brută plătită. Dacă certificatul de rezidență fiscală se prezintă după data plății venitului către nerezident, compania nerezidentă poate solicita restituirea impozitului plătit în plus.

Legislație: art. 7 alin. 2 lit. b, art. 223 alin. 1 lit. d din normele metodologice de aplicare a Codului fiscal; art 230 alin. 1 și 2 din Codul fiscal.