Excepționalii en detail - Negociatorul

În mod clar, prima calitate care face din Negociator un exemplar special este un soi de miopie funcțională pentru lumea în care trăim noi toți ceilalți, cu valori, așteptări, speranțe, demnitate sau principii. Trăirile celorlalți sunt bine ascunse în ceața densă a egoismului acestuia.

Acolo unde omul de rând vede rude, prieteni, colegi, cunoștințe, Negociatorul vede furnizori, concurenți, adversari sau cumpărători.  De oricare parte a mesei s-ar așeza Negociatorul, acolo repejor îndeasă Universul tot ce are mai bun și mai dezirabil, lăsând într-o dezolantă sărăcie tot ce are de oferit vis-à-vis-ul. Ce are el de vândut e cel mai bun, ce are el de cumpărat merită în cel mai bun caz un discount…

Ai putea să și râzi de Negociator dacă ai crede că e doar lacom, și că pentru el actul negocierii are de-a face cu banii. Nimic mai greșit, pentru că Negocierea în sine nu este nimic altceva decât dovada irefutabilă a superiorității Negociatorului asupra celorlați. Cu o energie ieșită din comun, el nu te va lăsa în pace până nu vei ceda la toate punctele pe care și le-a propus, iar pentru asta este pregătit să pericliteze orice: relație, prietenie, stima celor din jur.

În lumea lui strâmtă și bizară, Negociatorului îi este bine cu sine de la bun început, și asta e un avantaj, pentru că, inevitabil, acolo va și ajunge – la singurătate. Atâta vreme cât și-a îndeplinit misiunea în viață, nimic nu e mai prejos de el și – sic! -  nici un preț nu va fi prea mare. După care îți va râde în nas cu o superioritate pe care nu o vei înțelege, dar nu e o problema, pentru că el nu are nevoie și de tine ca să se bucure.

Succesul campaniilor de two-for-one, precum și toate vinerile negre ale minților noastre de cumpărători bolnavi se bazează exact pe faptul că în fiecare dintre noi zace un mic Negociator. Adrenalina secretată în procesul de cumpărare este suficientă pentru a încețoșa, uita, sări sau ocoli amănuntul cum că prețurile sunt deșănțat umflate de la bun început, iar reducerile sunt, evident, false.

Negociatorul este de fapt cel de la care vei învața rapid cum e cu instinctul de auto-apărare, drept pentru care îi și aducem mulțumiri:


Patronului care te angajează pentru cinci sarcini simple și care îți explică pe parcurs că mai există și celelalte douăzeci și trei, implicite, pe care tot tu trebuie să le faci. Și care te face să te simți prost că nu ai înțeles de la bun început asta, și acum mai vrei să te și răzgândești.

Vărului tău primar care te cheamă la cafea să îl ajuți cu lista de invitați la nuntă și care apasă butonul insidiosului sângele-apă-nu-se-face, drept pentru care sfârșești prin a te ocupa tot tu de rezervări, de catering, de trusoul miresei și, evident, de entertainment.

Colegului care are nevoie de sprijin punctual cu o chestiune, că ești mai vechi în branșă și știi ceva mai multe. Dar pe care sfârșești prin a-l cara în spinare cu toate sarcinile lui de serviciu, și de ale cărui telefoane la miezul nopții nu mai scapi decât după ce ai plecat din companie sau chiar din oraș, în cazuri mai grave.

Prietenei singurele, săraca, cu care mai ieși din când în când în oraș la film, dar căreia nu îi este rușine să joace cartea vulnerabilității și sfârșește prin a te vrea și la masă, și la club, și pe post de escortă la următoarele evenimente unde nu s-ar duce neînsoțita…

Vecinului de șezlong de la plajă, care te roagă să te uiți un pic la lucrurile lui ca să facă o baie scurtă în mare, și pentru care sfârșești prin a avea grijă și de comanda de la bar, și de prietenul nervos care îl caută de juma’ de ora, și de gustarea pe care o bâzâie musca aia nenorocită…

Ca o concluzie, tuturor celor care nu te văd ca pe un om, ci ca pe o resursă, și pentru care relația de putere este singura variantă acceptabilă.