Separația de bunuri în timpul căsătoriei: Cum schimbă acest regim drepturile și obligațiile soților

Acest regim matrimonial, și anume cel al separației de bunuri, este o alternativă la regimul comunității legale, prin care bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți devin bunuri comune ale acestora.

Potrivit Codului civil, în cazul separației de bunuri, fiecare dintre soți este unicul posesor al bunurilor pe care le-a agonisit înainte de mariaj, dar și al celor pe care le dobândește în nume propriu după ce s-a căsătorit. Astfel, spre deosebire de regimul comunității legale, în regimul separației, bunurile dobândite în timpul căsătoriei exclusiv de un soț nu intră în proprietatea comună a soților.

În schimb, dacă bunurile sunt dobândite împreună de cei doi soți, ele vor aparține soților în proprietate comună pe cote-părți. Cota-parte reprezintă o fracțiune a dreptului de proprietate comună asupra unui bun.

Un avantaj al aplicării regimului separației de bunuri este posibilitatea de a pune la adăpost bunurile unui soț în fața creditorilor. Practic, după aplicarea acestui regim, creditorii pot urmări și executa doar bunurile soțului vizat, nu și bunurile ce aparțin celuilalt soț.

În ceea ce privește responsabilitatea pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea copiilor, Codul civil stipulează că soții care utilizează regimul separației de bunuri răspund în egală măsură pentru aceasta, respectiv au aceleași obligații, indiferent de numărul de bunuri deținute de fiecare sau de valoarea acestora.

Când se face trecerea la regimul separației de bunuri, un notar public întocmește un inventar al bunurilor mobile personale, indiferent de cum au fost acestea dobândite. Suplimentar, notarul poate întocmi un inventar și pentru bunurile pe care o persoană le-a dobândit în timpul aplicării regimului separației de bunuri.