Cum ar trebui să fie formulate clauzele într-un contract pentru a nu fi considerate abuzive

Să pornim de la un exemplu simplu și familiar: dacă o persoană face un împrumut într-o monedă străină, ei trebuie să i se aducă la cunoștință riscurile cursului valutar (creșterea monedei străine, în raport cu leul), pentru a înțelege ce efecte ar putea avea contractul de credit asupra ei. Dacă nu există o formulare clară și dacă persoana nu poate să își da seama de efectele unei clauze, în urma citirii ei, prevederea respectivă nu este suficient de transparentă și există șanse mari să fie considerată abuzivă. O astfel de clauză nu va produce efecte. 

Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori prevede condiția limbajului clar, inteligibil și fără echivoc, în privința clauzelor din contractele încheiate între un profesionist și un consumator. Având în vedere că legea transpune o directivă europeană, este foarte relevantă o Comunicare a Comisiei Europene emisă recent, cu privire la directiva în cauză, pentru a vedea care sunt ultimele evoluții în materia limbajului prevederilor contractuale de tipul celor menționate mai sus.

Care sunt criteriile după care se analizează claritatea clauzelor

Conform Comunicării Comisiei, există un set de reguli generale de unde va începe analiza.

În primul rând, se va analiza posibilitatea pentru consumator „de a se familiariza cu o clauză contractuală înainte de încheierea contractului”. Familiarizarea implică faptul că un consumator va putea avea acces la clauzele contractului și va putea să le citească, pentru a le înțelege. De asemenea, dacă se fac trimiteri la alte documente, acestea trebuie să fie furnizate.

După aceea, se ajunge la problema clarității propriu-zise: esența este că limbajul trebuie să fie accesibil, să se evite, pe cât posibil, tehnicalitatea și specificitatea și să se ia în considerare consumatorul căruia i se adresează clauza. Însă Comunicarea prevede expres (pe baza jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene) că simpla claritate a termenilor nu este suficientă. Este nevoie ca un consumator să poată să înțeleagă consecințele economice ale acceptării unor obligații, pentru a putea stabili dacă vrea să-și asume anumite riscuri.

În același timp, este foarte importantă și așezarea și organizarea clauzelor. Acest lucru e valabil, în special, dacă vorbim de mai multe clauze, care e normal să se regăsească într-o anumte secțiune. Astfel, ele nu vor fi ascunse și vor fi grupate conform subiectului comun. În plus, trebuie avute în vedere inclusivi chestiuni de formă, precum mărimea literelor.

Conform Comunicării Comisiei, un exemplu de nerespectare a cerinței clarității este așezarea unor clauze care au un impact colectiv în diferite părți ale contractului. De pildă, dacă prețul final care trebuie plătit este împărțit în mai multe componente și fiecare componentă, în parte, are un mod diferit de calcul, situarea unor astfel de prevederi în diferite părți ale contractului, nu ar satisface criteriul de transparență.