Prima dezamăgire în dragoste. Cum poți fi alături de copilul tău adolescent

Articol scris de Ileana Mirescu

Chiar dacă aceste prime relații nu sunt la fel de profunde ca cele formate de doi adulți și durează mai puțin, ele sunt cât se poate de reale și intense pentru copiii noștri. Durata scurtă a unei relații între adolescenți înseamnă și faptul că odată apărută îndrăgostirea, după colț se află și despărțirea. Pentru a-i ajuta să o depășească pe acesta din urmă trebuie să fim pregătiți ca părinți.

Educatorul Al Vernacchio, care de mai bine de două decenii predă elevilor de liceu educația sexuală, deci îi vede zilnic în contexte în care noi nu îi cunoaștem, oferă câteva informații utile cum să le fim alături copiilor noștri când trec prin prima dezamăgire în dragoste.

Cum pornim discuția

Vernacchio consideră că după încheierea unei relații oamenii trec prin faze emoționale foarte asemănătoare cu cele ale durerii simțite la pierderea unei persoane dragi. De aceea, autorul se inspiră din modelul psihiatrului Elisabeth Kubler-Ross pentru etapele durerii și le adaptează pentru etapele despărțirii.

În același timp, modelul sugerat creează un bun cadru pentru o conversație cu adolescentul care trece prin prima dezamăgire în dragoste și îl ajută să înțeleagă că ceea ce simte este normal și că emoțiile lui sunt justificate.

Opt etape ale durerii și ale vindecării după o despărțire

1. Negare. Este perioada când unul sau ambii parteneri deși știe/știu că relația este în dificultate, preferă să nu vorbească deschis despre aceasta, din dorința de a nu agita apele. Când în realitate, un dialog deschis poate încă da ocazia partenerilor să lucreze la această relație și deci să o salveze.

2. Furie și confuzie. Inițiatorul începe să observe micile ciudățenii și capricii ale celuilalt, care cândva erau chiar drăguțe, sau nu reprezentau o problemă, iar acum încep să calce pe nervi. Pe de altă parte, celălalt partener este luat prin surprindere de schimbarea de comportament a inițiatorului și poate la rându-i avea izbucniri de furie.

3. Negociere. Putem rezolva problema. Este momentul când ambii recunosc că relația e în dificultate și devine înfricoșător nu doar pentru cel părăsit, ci chiar și pentru inițiator. De aceea este stadiul în care relația poate fi refăcută dacă ambii își doresc la fel de mult acest lucru. Dar sunt și situații în care cel părăsit încearcă din răsputeri să lipească la loc cioburile sparte recurgând la amânare și negociere. Este nevoie de acordul amândurora ca să rămână împreună, dar pentru despărțire este suficient doar unul să vrea asta.

4. Recunoaștere și îndurerare. Aceasta este etapa în care negarea s-a sfârșit și cel puțin unul dintre parteneri recunoaște că relația s-a sfârșit. Este și etapa când durerea se simte acut și profund. Și, în plus, este etapa în care părinții află cel mai adesea de problema copilului, pentru că în stadiile anterioare copilul încă e convins că se poate descurca singur, nu are nevoie de sfaturi sau o vorbă bună de la părinți – ”eu știu cel mai bine”.

De aceea este bine să le spunem copiilor în aceste momente că ceea ce simt este perfect normal și că această durere dovedește că au avut sentimente reale pentru iubitul/a de care s-au despărțit. Cel părăsit suferă durere mai acută, pentru că există și sentimentul de abandon și de frustrare că nu a fost suficient de bun pentru a-și păstra partenerul/a alături. Dar și cel care părăsește se confruntă cu un anumit nivel de durere. Ambii au nevoie de sprijin din partea părinților în aceste momente de vârf emoțional.

5. Evaluare. Ce-a mers prost. ”Un soi de autopsie emoțională” – o numește Vernacchio. Persoana care a inițiat despărțirea poate începe să simtă regret – recunoscând că au existat și aspecte bune ale relației, nu chiar totul a fost îngrozitor. Pentru cel care a primit vestea ca pe o surpriză este momentul pentru a analiza ce nu a mers tocmai grozav.

Este etapa în care copilul își poate da seama că relația a fost idealizată în mintea lui și că despărțirea poate avea niște beneficii neașteptate. De exemplu, mai mult timp disponibil pentru interesele proprii și pentru prieteni. Dar și faptul că pot fi mai liniștiți decât au fost în ultima perioadă, cât au traversat stadiile anterioare despărțirii. Ca părinți îi putem sprijini, cu delicatețe, să vadă aceste avantaje.

6. Nu mai sunt aceeași persoană – este faza reconectării la vechiul sine. Ocazie cu care adolescentul își descoperă propria personalitate în afara relației și devine mai atent la ceea ce își dorește, fără legătură cu preferințele celuilalt. O descoperire a autenticității. Din nou, un ghidaj și ajutor de la părinți în această perioadă poate fi benefic deoarece majoritatea sunt încă în stadiul de formare a unei identități.

7. Nu există cale de întoarcere. În această etapă persoana acceptă că a fost un lucru bun că relația s-a încheiat. Despărțirea nu a fost o greșeală. De aceea, suportul părinților în acest stadiu este de a-l ajuta pe copil să observe și să înțeleagă de ce o relație care nu funcționează este mai bine să nu continue, copiii trebuie asigurați că în timp viața devine mai bună și că fericirea înseamnă să mergi înainte și să-ți deschizi din nou inima.

8. Pace. Este stadiul în care cei doi foști iubiți pot interacționa fără resentimente. Pentru aceasta este nevoie de multă maturitate emoțională pe care nici unii adulți nu o ating. Totuși, rolul părinților este să le explice copiilor cât de important este să nu dea curs tentației de a se răzbuna și de a răni (mai ales într-o lume în care aceasta se poate face foarte ușor prin rețelele sociale, cu zvonuri sau fotografii compromițătoare).

Cum își pot da seama copiii noștri că o relație nu merge?

La lecția sa despre dragoste și relații, Vernacchio explică elevilor care sunt semnalele că o relație nu funcționează. Printre indicii sunt sarcasmul, tachinarea sau faptul că iubitul/a mai degrabă te critică decât să te complimentează. Acestea sunt comportamente care pot evolua către un sfârșit al relației.

Nu în ultimul rând, părinții le pot spune copiilor că relațiile nu durează pentru totdeauna, mai ales cele din liceu și este normal să fie așa. În același timp, ele ajută adolescenții să acumuleze experiența necesară pentru a ști în timp ce relații li se potrivesc și care sunt toxice pentru ei.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.