Ce înseamnă și cum rezolv disputele cu fiica adolescentă

Articol scris de psiholog Corina Dobre

Conflictele oferă un mijloc pentru a exprima îngrijorarea și nemulțumirea, pentru a sublinia subiecte importante ce nu au fost suficient analizate și pentru a aduce în discuție oportunități de creștere și renegociere a relațiilor părinte-copil. De exemplu, plângerile adolescenților cu privire la faptul că părinții nu acordă suficientă atenție îngrijorărilor sau nevoilor acestora îi pot împinge pe părinți să își schimbe modul de relaționare cu copiii lor adolescenți.

Nevoi neîmplinite sau limite insuficient explicate

„Muncești prea mult, nu ai niciodată timp să stăm de vorbă în liniște” sau „Eu de ce aș asculta când mă rogi să fac curat în bucătărie, ție niciodată nu îți pasă când sunt tristă că Mihnea nu m-a invitat în oraș, mereu îmi spui că e o copilărie”, „Te-am rugat să mă ajuți să îmi găsesc un sport, dar, nu, pentru tine doar notele contează”. „Toate fetele au voie să se fardeze la mine în clasă, numai tu ești absurdă și nu îmi dai voie”. Deși s-ar putea sfârși într-o ceartă aprinsă, toate aceste contexte au în spate nevoi neîmplinite sau limite insuficient explicate.

Ce se întâmplă diferit cu fetele la adolescență și care ar putea fi sursa conflictelor dintre fete și părinții lor?

Prieteniile fetelor sunt caracterizate de un grad mai mare de initimate decât cele ale băieților. Fetele, în general, povestesc cu ușurință despre sine, sunt mai grijulii și mai empatice, le este mai la îndemână să repare atunci când o relație se strică. Pe de altă parte, sunt mult mai expuse la bârfe și gelozii, mai mari sau mai mici, sunt mai anxioase ca relația nu cumva să se rupă sau să nu fie respinse. Una din consecințe, nevoia de a fi permanent conectată cu grupul, offline sau online, pe telefon sau pe whatsapp, poate fi pentru părinți, și adesea pentru tați absolut de neînțeles sau de neacceptat și de aici generatoare de mari scandaluri.

Regulile clare, consecvent aplicate, explicate pozitiv, ar putea fi în acest context o soluție de liniște. O regulă pentru timpul în care folosim telefoanele seara acasă ar putea fi de folos, evident cu mai multe condiții. Este important să caut să înteleg ce se întâmplă, cu curiozitate, fără să judec: care este nevoia reală a fiicei mele, care este rolul ei în grup „dacă nu vorbesc cu ele, nu vor mai fi prietene cu mine”, sau „dacă nu mă implic, or să o placă pe Maia mai mult decât pe mine”, ce se teme să nu piardă, ce interpretare dă deconectării „o să rămân pe dinafară” sau „o să par arogantă”. Să empatizez și să îi validez emoția, iar apoi împreună să încercăm să privim situația și din altă perspectivă.

Fără dublu standard

Este important ca regula să aibă sens: două ore înainte de somn este sănătos să nu te expui la ecrane și „uite, putem căuta date care să îți arate de ce”, sau cât de necesar este timpul de seara pe care îl petrecem împreună, întreaga familie. Și apoi să nu am dublu standard, dacă ea rămâne fără telefon, este evident că nici eu, părintele, nu stau pe facebook sau pe whatsapp seara sau când am stabilit împreună. Regula nu este o pedeapsă, dimpotrivă, este un context pozitiv pentru toată lumea. Nu funcționează doar să spun: „nu mai sta atât pe telefon, m-ai înnebunit cu vorbitul sau tastatul, parcă altceva nu mai știi să faci.” Întotdeauna este nevoie să înțeleg și să pun ceva în loc.

Studiile arată că stima de sine a fetelor la adolescență este mai fragilă decât cea a băieților. Pubertatea timpurie este pentru fete un un moment dificil de gestionat. Chiar și cu un debut firesc, comparațiile frecvente pe care le fac cu alte fete, cu modelele imposibil de atins promovate în media, în filmele și serialele la care se uită, schimbările prin care trec, fără ca acestea să fie sprijinite de o relație caldă și apropiată cu părinții, influențează negativ modul în care își percep corpul, cât de acceptate sau apreciate se simt.

Nevoia de a se conforma unui anumit standard, de a-și găsi locul în grup, neliniștea de a fi respinsă sau văzută ca defectă poate genera acasă nenumărate conflicte: cum se îmbracă, dacă și cum se fardează, notele de la școală și importanța pe care o acordă învățatului, cum își reglează disconfortul din relații și care sunt comportamentele prin care cere ajutorul părinților, cât de atenți sunt părinții la aceste momente și dacă le văd ca pe o nevoie de conectare, sau dimpotrivă ca pe un comportament rebel ce trebuie sancționat sau restricționat.

Nu permiteți chiar totul

Conflictele generate de nesiguranța pe care o fată adolescentă o trăiește sunt adesea întreținute și de modul în care părinții interpretează această etapă: „s-a transformat într-o persoană pe care nu o mai recunosc”, sunt fie prea rigizi, fie prea permisivi: „nu ai voie să .…”, „trebuie să faci …”, „mă aștept să…”, „m-ai dezamăgit când…” sau dimpotrivă, totul este permis, și apoi sunt uimiți de consecințe. Din nou, curiozitatea și maturitatea părinților, rutinele de familie și cu fiecare dintre părinți vor constitui baza unei relații sigure, în care fiica adolescentă poate căuta sprijin, și astfel neînțelegerile se vor stinge cu ușurință, fără să se transforme în conflicte majore.

Fetele adolescente au nevoie acum ca ambii părinți să fie înțelepți, prezenți, calzi și stabili. Dacă biologia și momentul de dezvoltare le predispune la multe nesiguranțe cu privire la ceea ce sunt, rolul părinților este tocmai de a le crea oportunități sănătoase în care să se descopere. Au nevoie să experimenteze și alt tip de relații în contexte cu totul diferite: poate un sport, un alt hobby sau poate proiecte de voluntariat. Să își găsească punctele tari și zonele unde simt că se regăsesc, că sunt competente, că acțiunile lor sunt valoroase. Dar pentru a face astfel de schimbări au nevoie ca relația să fie una de încredere, cu ambii părinți, în acest fel noul context nu este o pedeapsă, ci o oportunitate de creștere.

Ce faceți când apar conflictele

Iar când situația devine foarte încinsă, este important ca atât mama, cât și tatăl să rămână prezenți, calmi și consistenți. Dacă vreau ca fiica mea să învețe cum să își rezolve problemele nonconflictual este important ca eu, părintele să îmi gestionez propriile emoții dificile. Limitele pe care le pun trebuie să fie cu sens, și deși mama este cea cu care fetele povestesc cel mai ușor, modul în care tatăl învață să gestioneze aceste momente este la fel de prețios. Pentru că un tată ironic, detașat, critic nu va face decât să adâncească nesiguranța fiicei lui și va amplifica starea conflictuală din casă.

Conflictele le rezolv așadar învățând despre fiica mea, fiind atent la nevoile și emoțiile ei, făcând diferența între ceea ce este ea și nevoile și emoțiile mele, ale părintelui, mamă sau tată, punând limite sănătoase, preocupându-mă de relația noastră, fiind conștient de ceea ce anume mă provoacă în interacțiunile noastre și în ce măsură aceste provocări au legătură cu mine și cu trecutul meu și mai puțin cu prezentul relației cu copila mea adolescentă, rezolvându-le.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.