Copilul agresiv are nevoie de ajutor, nu de dojană. Iată cum îl ajuți

Articol scris de Veronica Guzun, redactor totuldespremame.ro.

Ne vine greu să înțelegem de ce copilul nostru rănește pe cineva și este chiar un șoc când fetița drăgălașă sau fiul simpatic mușcă brusc un copil în parc.

Primul lucru pe care trebuie să-l știm este că ei nu-și doresc să-i atace pe alții și că ar prefera să se distreze și să se simtă în siguranță și iubiți, spune un articol publicat de handinhandparenting.org. Copiii se joaca bine atunci când se simt conectați.

Dacă un copil se simte în siguranță, își va manifesta sentimentele, și pe cele bune, și pe cele rele. Atunci când copilul percepe mediul în care se află ca pe unul sigur, nu va fi agresiv, chiar dacă e supărat. Legătura cu părintele este stabilă și, în caz de supărare sau alte emoții negative, copilul pur și simplu va alerga la părinte pentru consolare. Așa că adultul care îi dă voie copilului să-și descarce frustrarea în brațele lui îi face acestuia un mare serviciu, căci prin descărcarea emoțiilor negative are loc și autovindecarea de sentimentele ce îi creează disconfort.

Dacă un copil nu are sentimentul de siguranță oferit de părinți, el va deveni agresiv, iar acesta este modul lui de a cere ajutor.

Copilul care lovește este un copil trist, speriat sau singur. El nu transmite prin mimică aceste emoții când e la un pas de a răni pe cineva, de aceea legătura între nevoia de conectare a copilului și reacțiile lui agresive sunt mai greu de perceput. La o privire atentă, vei observa că, înainte de a răbufni, chipul lui devine lipsit de strălucire și de flexibilitate.

Unii copii sunt doar ocazional speriați sau agresivi. Alții trăiesc sentimentul de teamă din circumstanțe independente de voința cuiva. O naștere dificilă, tratamente medicale, tensiuni de familie, nefericirea celor din jurul lor, lipsa celor dragi. Orice moment înspăimântător din trecutul unui copil poate crea o tendință spre agresivitate.

Părinții și îngrijitorii au puterea de a ajuta un copil agresiv, nu prin ”Time Out”, suportarea consecințelor, dojană sau pedeapsă. Sunt metode care nu funcționează. Sentimentele intense pe care le trăiește nu pot fi rezolvate nici cu recompensele. Primul și cel mai important lucru de care are nevoie este CONECTAREA.

Primul pas în a ajuta un copil și de a opri comportamentul agresiv este să ne apropiem de el și sa-i oferim consolare.

Să stabilim o conexiune. Apoi, este momentul să fie ascultat. El fie va râde sau va plânge, s-ar putea să tremure, transpire, sau să se lupte cu putere. Adultul va rămâne lângă copil pe parcursul acestor manifestări care îl eliberează de frică și frustrări. Științific, aceste ieșiri emoționale ajută sistemul limbic – o parte a creierului care dă alarme emoționale când copilul se simte speriat – să revină la starea normal de funcționare.

Iată cum puteți ajuta un copil care devine agresiv (sunt acțiuni care, în timp, îl vor face pe copil să se simtă mai conectat cu părintele).

Cunoaște-te și cunoaște-ți copilul

În momentele în care copilul e agresiv, toată căldura părintească de care ești capabilă se evaporă și intervin frica, furia, vinovăția care te fac să reacționezi în moduri nepotrivite. Acestea îndepărtează și mai mult copilul de tine. Adresează-te cuiva care să te asculte în timp ce vorbești despre sentimentele pe care le trăiești în clipele când copilul tău e agresiv. Trebuie să fie o persoană care să te poată asculta fără să te judece. Un bun ascultător te va ajuta să te eliberezi de emoțiile negative acumulate și apoi să ai puterea să reacționezi diferit în momentul în care copilul devine agresiv. Vorbește cu el despre ceea ce simți că faci atunci când agresiunea pornește. Cum a fost tratată agresiunea în familia ta.

Dă-ți voie să plângi, să râzi să-l lași pe cel care te ascultă să se conecteze la emoțiile tale pentru a te elibera de tensiune și de sentimentele refulate. Dacă vorbești cu cineva despre trăirile tale vei putea din nou să fii disponibilă emoțional pentru copilul tău. Este benefic pentru ambii.

Observă în ce condiții copilul pierde controlul asupra propriilor emoții. Fie că ai lipsit de acasă cu o seară înainte, sau ai ajuns când copilul deja dormea, sau problema apare când este lăsat nesupravegheat cu un frate, sau după ce în familie au fost niște tensiuni și discuții în contradictoriu pe ton ridicat. Dacă vei reuși să găsești cauzele care provocă lipsa de conexiune pe care o simte copilul tău, problema e pe jumătate rezolvată.

Nu te păcăli. Renunță la speranța că „de data aceasta va fi diferit.” Pregătirea mentală este importantă.

Urmărește-l atent ca să anticipezi comportamentul agresiv. Oprește comportamentul apoi concetează-te la copil.

Dacă sunteți în mediul în care el se manifestă agresiv, stai cât mai aproape de el pentru a putea să-l oprești exact înainte ca agresiunea să înceapă. Dar nu uita să intervii cu calm și căldură. După ce ai oprit agresiunea. Privește copilul în ochi, cu blândețe, vorbește-i calm și oferă-i conexiune fizică. Spune-i: ”Știu că ești supărat acum, dar sunt aici să te țin în siguranță. Nimeni nu e supărat pe tine, spune-mi ce te deranjează”.

În acel moment, sentimentele care cauzează agresiunea vor ieși la suprafață. Va plânge sau se va răzvrăti și astfel va elibera durerea care-l conduce către comportamentele nepotrivite. Nu te aștepta să fie rezonabil. Probabil, nu va folosi cuvinte să-ți spună cum se simte, mai curând limbajul corpului și tonul lui în timp ce plânge sau țipă vor vorbi cu tine. Dacă se zvârcolește, dă din mâini și din picioare, îi poți limita mișcările prinzându-l de brațe sau de talie pentru a limita aceste mișcări haotice și puternice care vă pot răni.

În aceste momente, când copilul descarcă sentimente nu poate fi și rațional. Așa că prelegerile și explicațiile nu îl vor ajuta cu nimic. După ce sentimentele de frustrare au plecat, copiii își amintesc, pe cont propriu, cele mai importante principii de comportament, fără să le repeți.

Dacă ai ajuns prea târziu și agresiunea e deja în toi, consolează mai întâi agresorul

E adevărat că că dacă scena deja are loc, doi copii au nevoie de tine în acel moment și e dificil să decizi către cine să te îndrepți mai întâi și ce să faci. E greu să rămâi calm și rațional în asemenea momente. Specialiștii recomandă să te conectezi mai întâi cu agresorul și apoi să consolezi victima. Dacă mai ai pe cineva în preajmă, acea persoană ar putea verifica dacă victima nu e rănită, în timp ce tu îl ajuți pe celălalt copil să-și descarce emoțiile și astfel să se calmeze. Doar așa reușești să eviți izolarea lui și repetarea în scurt timp a agresiunii.

Fă tot ce poți să înlături sentimentele de vinovăție ale copilului

Copiii agresivi trăiesc intens sentimentele de vinovăție și pe cele de izolare. Deși afișează masca ”nu-mi pasă”, aceasta este înșelătoare. În realitate, copilul suferă dar nu reușește să-și exprime suferința. Până nu va reuși să aducă la suprafață aceste sentimente, prin plâns, de exemplu, agresiunile nu vor înceta. Doar copilul care se simte conectat reușește să-și vindece rănile.
Accesele de furie (tantrumurile) sau plânsul sunt primele semne de vindecare.

Ascultă. Uneori, doar prezența ta poate sparge crusta de izolare în care e ascuns copilul și din care se vor revărsa toate sentimentele lui. Chiar și manifestările de furie față de tine sau frica de atingere și de apropiere sunt semne bune. Ele arată că se simte în siguranță cu tine și are încredere în tine că poți să faci față chiar și celor mai sălbatice manifestări ale lui. Lasă toate acestea emoții să se scurgă până când copilul se va opri singur.

Copilul care nu reușește să-și manifeste sentimentele, nu este un copil rău, ci este pierdut și izolat

Uneori, copilul care a rănit pe cineva nu simte nimic. Lipsa de siguranță îi amorțește restul sentimentelor. În acest caz, cel mai bine este să te conectezi la copil, să găsiți un joc care îi face plăcere și să vă jucați cinci-zece minute. Nu privi această tehnică drept o recompensă pentru comportamentul lui nepotrivit. Este o metodă de a ajuta copilul să se reconecteze. Sentimentele blocate în el au nevoie de o supapă și, prin joc, creați această supapă, căci va veni momentul când și în acel joc ceva îl va nemulțumi și abia atunci va reuși să-și descarce furia, ceea ce nu putuse să facă anterior.

Fă tot ce-ți stă în putință să încurajezi apropierea și conexiunea

Fii disponibilă și îndeamnă-ți copilul să vină la tine când e supărat. Copiii nu fac acest lucru cu ușurință atunci când sunt tensionați, dar dacă le repeți că ești acolo pentru ei și chiar ești atunci când au nevoie, lucrurile vor începe să meargă din ce în ce mai bine, cu timpul.

Joacă-te, distrează-te și râzi cât mai mult cu copilul tău. Așa te conectezi la el în momentele lui bune și ai mai mari șanse să vină la tine pentru conectare, când îi este greu.

Un copil agresiv este un copil înspăimântat. Așa că are nevoie de un adult să-l întrebe cu ce problemă se confruntă.

Articol preluat de pe www.totuldespremame.ro. Puteţi citi aici articolul original.