UPDATE: Anularea dispozițiilor de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public se poate cere doar la judecătorie. Decizia ICCJ, oficializată

Prin Decizia 13/2025, publicată luni în Monitor, ICCJ admite recursul în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și stabilește că “judecătoria este instanța competentă material procesual să soluționeze acțiunile având ca obiect anularea dispozițiilor de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar pe domeniul public al municipalității, întocmite în temeiul art. 7 lit. h) din Legea poliției locale nr. 155/2010”.

Această regulă trebuie să se aplice “chiar și în situația în care nu se contestă ori nu este întocmit un proces-verbal de contravenție”, potrivit ICCJ.

Conform prevederilor Legii poliției locale, în domeniul circulației pe drumurile publice, poliția locală poate, printre altele, să constate contravenții și să aplice sancțiuni pentru încălcarea normelor legale privind oprirea, staționarea, parcarea autovehiculelor și accesul interzis, având dreptul de a dispune măsuri de ridicare a autovehiculelor staționate neregulamentar.

Decizia recentă a ICCJ vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice (Codul rutier), art. 31 alin. (1) și art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

La articolul indicat, Codul rutier stabilește că împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.

Apoi, Ordonanța 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor prevede că împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, iar controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția ori a judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul contravenientul.

În fine, Legea contenciosului administrativ stabilește că “litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Atenție! Conform Codului de procedură civilă, decizia ICCJ a devenit obligatorie de la data publicării ei în Monitorul Oficial, respectiv din 15 septembrie 2025.