- Concediul de odihnă acordat în avans poate deveni plată nedatorată dacă salariatul părăsește firma înainte de a dobândi efectiv dreptul la zilele libere.
- Angajatorul nu poate reține unilateral sumele aferente concediului acordat în avans din ultimele drepturi salariale.
- Recuperarea sumelor trebuie să înceapă cu notificarea scrisă și dialogul cu fostul salariat, urmate de un eventual acord de plată.
O speță recentă publicată pe forumul avocatnet.ro prezintă cazul unui angajator care încearcă să recupereze contravaloarea a opt zile de CO plătite în avans unui salariat care a părăsit firma înainte de a împlini un an de activitate. Salariatul refuză să restituie suma aferentă zilelor de concediu necuvenite, iar angajatorul caută soluții legale și contabile pentru corectarea situației și recuperarea banilor.
Concediul oferit în avans, explică Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă este, în primul rând o consecință firească a dinamicii relațiilor de muncă și nu trebuie privit ca un abuz sau o greșeală din partea angajatorului.
„Într-o relație de muncă guvernată de echilibru și bună-credință, exercitarea drepturilor nu ar trebui să fie privită ca o sursă de dificultăți, ci ca o normalitate. Concediul de odihnă anual nu este un favor pe care angajatorul îl acordă, ci un drept fundamental al salariatului, garantat la nivel național, european și internațional. Situația în care unui salariat îi încetează contractul după ce a efectuat integral concediul de odihnă anual și a primit indemnizația, conform programării, nu este un scenariu excepțional sau complicat”, a explicat specialistul.
Totul pornește de la obligația angajatorului de a realiza o programare a concediilor de odihnă, obligație prevăzută în Codul Muncii. Odată ce concediul este programat, salariatul are dreptul să îl efectueze, iar angajatorul are obligația corelativă de a-i plăti indemnizația aferentă.
„Important este că angajatorul nu poate condiționa acordarea acestui drept și nici nu poate porni de la prezumția că salariatul va părăsi compania. O astfel de abordare ar vicia fundamental principiul bunei-credințe care trebuie să guverneze întreaga relație contractuală”, a mai adăugat Dan Năstase.
Totuși, dacă relația de muncă încetează înainte ca salariatul să fi acumulat efectiv dreptul la întregul concediu efectuat, atunci suma plătită în avans devine o plată nedatorată. În această situație, se aplică principiul interzicerii îmbogățirii fără justă cauză, ceea ce înseamnă că salariatul ar trebui să restituie suma încasată necuvenit.
Instrumentul legal prin care angajatorul poate recupera orice prejudiciu material cauzat de un salariat din vină și în legătură cu munca sa este mecanismul de „răspundere patrimonială” oferit de Codul Muncii (art. 254-259).
Astfel, în această situație, după cum a explicat și Dan Năstase, parcursul corect și legal este următorul:
1. Dialogul și notificarea
Primul pas trebuie să fie întotdeauna unul amiabil. Angajatorul notifică în scris fostul salariat, îi explică situația și îi solicită restituirea sumei plătite necuvenit. O abordare transparentă și bazată pe dialog este esențială.
2. Acordul de plată
Dacă fostul salariat recunoaște datoria, părțile pot semna un angajament de plată, stabilind termene clare pentru restituire.
3. Regula de aur: Fără rețineri unilaterale!
„Este fundamental de reținut că angajatorul NU poate reține unilateral nicio sumă din ultimele drepturi salariale ale angajatului pentru a compensa această datorie. Art. 169 din Codul muncii este categoric: nicio reținere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege sau fără acordul scris al salariatului”, a subliniat specialistul în relații de muncă.
4. Acțiunea în instanță
Dacă buna-credință eșuează și fostul salariat refuză să returneze banii, singura cale rămasă angajatorului este să se adreseze instanței de judecată. Nu este un gest de ostilitate, ci ultimul recurs legal pentru a restabili echilibrul patrimonial.
Hotărârea instanței va constitui titlu executoriu și va putea fi pusă în aplicare prin intermediul unui executor judecătoresc.
„Recuperarea sumelor este, în principiu, un proces bazat pe dialog și lege, nu pe forță”, a conchis specialistul.