Nu orice stare de rău îți va da dreptul la concediu medical. Ce trebuie să știi dacă ești nevoit să absentezi de la program

De reținut, pe scurt:

• Nu orice problemă de sănătate justifică eliberarea unui concediu medical, fiind necesară încadrarea în categoriile de afecțiuni prevăzute de OUG nr. 158/2005.
• Pentru a beneficia de concediu medical și indemnizație, este necesar un stagiu minim de cotizare de șase luni în ultimele 12 luni, cu anumite excepții prevăzute de lege.
• Adeverința medicală poate justifica absența, dar nu oferă dreptul la indemnizație.

Înainte să discutăm concret despre ce pași trebuie urmați pentru a evita situații neplăcute sau chiar sancțiuni din partea angajatorului, merită să lămurim câteva aspecte esențiale legate de concediul medical (CM) și indemnizația aferentă.

Prima reacție firească ar fi să anunțăm superiorul direct sau departamentul de resurse umane despre starea de sănătate și imposibilitatea de a continua activitatea, urmând să prezentăm un certificat de concediu medical. Această abordare nu este greșită – cel puțin nu în ceea ce privește obligația de a anunța – însă obținerea unui concediu medical nu este atât de simplă pe cât am putea crede.

Trebuie înțeles că, potrivit OUG nr. 158/2005, certificatul de concediu medical și indemnizația aferentă se acordă numai pentru anumite tipuri de afecțiuni. Nu orice problemă de sănătate justifică, legal, eliberarea unui concediu medical. A elibera un certificat în lipsa unui diagnostic încadrat în categoriile prevăzute de lege reprezintă un abuz. 

Dacă vorbim despre o boală profesională (de exemplu, un curier care suferă o insolație în timpul muncii) sau despre o situație de urgență medicală în care intervenția ambulanței este necesară, obținerea concediului medical nu va pune probleme. Însă în cazul altor afecțiuni, mai ales atunci când simptomele sunt mai ușoare sau nu afectează grav capacitatea de muncă, medicul poate decide să nu elibereze un certificat de concediu medical. 

Atenție! Conform OUG nr. 158/2005, pentru majoritatea tipurilor de concedii medicale este necesar un stagiu minim de cotizare de șase luni în ultimele 12 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul. Excepție face concediul pentru risc maternal, care nu necesită stagiul de asigurare; la fel, nu e nevoie de stagiu nici pentru cazul urgențelor medico-chirurgicale, al unor tipuri de arsuri ș.a. câteva excepții prevăzute expres de această ordonanță (art. 9).

Mi s-a făcut rău la birou, ce fac să îmi motivez absența?

Primul pas, esențial pentru salariat, așa cum am menționat și anterior, este să își informeze imediat superiorul direct sau departamentul de resurse umane despre starea de sănătate și imposibilitatea de a-și continua activitatea. Această notificare este fundamentală pentru a demonstra buna-credință și pentru a preveni înregistrarea absenței ca fiind nemotivată.

Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă, subliniază că, deși notificarea verbală este suficientă într-o primă fază, este recomandat ca aceasta să fie urmată de o confirmare scrisă – prin e-mail sau alt mijloc de comunicare electronică, chiar dacă regulamentele interne nu impun acest lucru.

„Comunicarea poate fi verbală inițial, dar e bine să fie urmată și de o notificare scrisă, mai ales pentru a avea o dovadă”, a continuat să explice consilierul.  

Chiar și atunci când salariatul consideră că problema de sănătate nu este gravă (de exemplu, nu implică o infecție respiratorie severă sau altă afecțiune care necesită concediu medical prelungit), este important să consulte un medic – fie medicul de familie, fie un specialist, în funcție de natura simptomelor.

Medicul poate:

• diagnostica problema și recomanda tratament;

• elibera o adeverință medicală care să ateste consultul și, eventual, necesitatea repausului pentru ziua respectivă.

Deși adeverința nu echivalează cu un CM care să dea dreptul la indemnizație, ea servește drept document justificativ pentru absența de la locul de muncă. În cazul în care starea de sănătate persistă sau se agravează, medicul poate ulterior să elibereze un CM cu codul corespunzător.

Consultul medical are, astfel, un rol dublu: pe de o parte, asigură accesul la asistență medicală adecvată, iar pe de altă parte elimină suspiciunile legate de eventuale absențe abuzive invocate fără documente justificative.

Ideal ar fi ca Regulamentul Intern (RI) sau Contractul Colectiv de Muncă (CCM) aplicabil să prevadă expres proceduri pentru astfel de situații, cum ar fi posibilitatea de a solicita o zi de învoire plătită sau neplătită pe motive de sănătate, fără a fi necesar un certificat medical.

În lipsa unor reglementări interne clare, Dan Năstase explică că pot fi avute în vedere alte soluții:

1. Utilizarea unei zile de concediu de odihnă – Deși utilizarea concediului de odihnă pentru astfel de absențe intră în contradicție cu programările anuale, în practică este o variantă frecvent folosită. Salariatul poate solicita aprobarea unei zile de concediu de odihnă pentru ziua în care a absentat, avantajul fiind că ziua rămâne plătită, însă se consumă din zilele alocate odihnei anuale și este necesar acordul angajatorului.

2. Absență motivată, dar neplătită – Dacă salariatul prezintă o adeverință medicală (sau alt document acceptat de angajator, potrivit RI sau practicilor interne) care justifică imposibilitatea de a lucra, absența poate fi motivată. Cu toate acestea, în lipsa unui certificat medical, absența nu va fi plătită, întrucât, numai anumite situații – cum ar fi concediul medical, concediul de odihnă sau evenimentele familiale deosebite, permit plata zilelor nelucrate.

3. Recuperarea orelor sau compensarea muncii suplimentare – În funcție de politica angajatorului și de specificul activității, se poate negocia recuperarea orelor pierdute. Această soluție, însă, trebuie să fie prevăzută în RI sau în CCM, întrucât Codul muncii nu o reglementează expres pentru cazurile de absențe medicale punctuale.

Important! Angajatorul nu poate impune salariatului recuperarea tuturor orelor într-o singură zi, astfel încât salariatul să ajungă să lucreze 12 ore sau chiar mai mult. Totuși, dacă este vorba despre o situație limitată – de exemplu, când salariatul are de recuperat doar patru ore și ajunge astfel la o zi de lucru de 12 ore, angajatorul este obligat să acorde o perioadă de repaus de 24 de ore consecutive după acea zi, conform reglementărilor din Codul muncii. La fel, orele lucrate pentru recuperarea absențelor nu trebuie confundate cu orele suplimentare.

4. Învoire acordată de angajator – Salariatul poate solicita pur și simplu o învoire pentru ziua respectivă. În general, învoirea este neplătită, însă poate fi justificată prin prezentarea unei adeverințe medicale sau a unui alt document acceptat intern.

Bolile obișnuite și codurile de indemnizație pentru concediu medical, explicate 

Așa cum am menționat și în prima parte a articolului, concediul medical nu se acordă automat pentru orice problemă de sănătate. Fiecare afecțiune trebuie încadrată într-un cod specific de indemnizație. De exemplu, pentru "bolile obișnuite", codul de indemnizație este 01.

În practică, dacă resimțim o stare de rău la locul de muncă, dar aceasta nu se încadrează în categoria bolilor obișnuite sau într-o altă categorie acoperită de legislație, nu vom putea obține un cm propriu-zis. Într-o astfel de situație, soluția, așa cum a explicat și expertul în relații de muncă, este să ne prezentăm la medic pentru a obține o adeverință medicală care să justifice absența de la locul de muncă.  

OUG nr. 158/2005 și normele sale de aplicare nu prevăd o listă exhaustivă a afecțiunilor încadrabile ca "boală obișnuită". Cu toate acestea, codul 01 (categoria „boli obișnuite”) este utilizat ca o categorie generală pentru majoritatea afecțiunilor comune, non-profesionale, care determină incapacitate temporară de muncă și care nu sunt încadrate în alte categorii speciale, cum ar fi:

• urgențe medico-chirurgicale (cod 06);
• boli infectocontagioase (cod 05);
• boli cardiovasculare (cod 02, 03 sau 04, în anumite condiții);
• tuberculoză (cod 12);
• neoplazii sau SIDA (cod 14);
• risc maternal (cod 15);
• îngrijirea copilului bolnav (cod 09).

În mod concret, "boala obișnuită" poate include o gamă largă de afecțiuni, cum ar fi:

• infecții respiratorii (răceală, gripă, faringită, bronșită);
• afecțiuni digestive (gastroenterite, toxiinfecții alimentare, crize de ulcer sau gastrită; inclusiv crampele abdominale severe, dacă medicul consideră că acestea impun repaus);
• migrene sau alte dureri de cap severe;
• lombosciatică și dureri acute de spate;
• alte afecțiuni acute sau acutizări ale unor boli cronice, care împiedică desfășurarea activității profesionale.

Decizia de a elibera un CM cu codul 01 (sau alt cod) și pentru ce durată aparține medicului curant (de familie sau specialist), pe baza diagnosticului clinic și a protocoalelor/ghidurilor medicale și legale. 

Găsiți aici mai multe informații despre indemnizația de concediu medical, în funcție de tipul afecțiunii.