Activitatea de consultanță fiscală prezintă, în România, un profil ridicat de risc de spălare a banilor, conform unui raport de evaluare sectorială apărut de curând. În acest context, persoanele fizice și firmele care se ocupă cu consultanța fiscală ar trebui să fie conștiente de principalele riscuri de spălare a banilor la care sunt expuse și să aplice măsuri speciale pe termen scurt, mediu și lung, potrivit unui specialist de la Baciu Partners.
Pentru a identifica principalele chestiuni importante care reies din
raportul de evaluare sectorială publicat de Camera Consultanților Fiscali, pentru
activitățile de consultanță fiscală, am obținut răspunsuri de la
Adela Nuță, Managing Associate la Baciu Partners.
1. avocatnet.ro: Care sunt principalele riscuri de spălare a banilor cu care se pot confrunta consultanții fiscali?Adela Nuță: Potrivit evaluării sectoriale, profesia de consultanță fiscală se situează, conform standardelor europene, în categoria sectoarelor cu risc ridicat de spălare a banilor. Raportul subliniază că natura activității, caracterizată prin implicarea în structuri financiare complexe și tranzacții de valori semnificative, expune consultanții fiscali la riscul de a deveni, chiar și neintenționat, parte a unor mecanisme de disimulare a originii ilicite a fondurilor. În lumina acestor constatări, este esențială o înțelegere clară a tipologiilor de risc specifice profesiei.
Principalele riscuri de spălare a banilor identificate pentru activitatea de consultanță fiscală se referă, în primul rând, la
utilizarea serviciilor profesionale pentru a acoperi tranzacții ilicite. Contractele fictive și facturarea unor servicii inexistente reprezintă modalități frecvent întâlnite prin care fonduri cu proveniență ilicită sunt prezentate ca plăți legitime. În asemenea situații, firme controlate de infractori emit facturi pentru servicii neprestate, încasează sumele și retrag ulterior banii, disimulând astfel originea profiturilor.
Un al doilea risc major îl constituie
implicarea voluntară sau accidentală a consultanților fiscali în scheme de evaziune fiscală ori fraudă contabilă. Practici precum neînregistrarea deliberată a unor venituri, utilizarea firmelor-fantomă sau emiterea de facturi fictive generează fonduri nedeclarate care trebuie ulterior integrate în circuitul financiar legal. În evaluare, evaziunea fiscală și corupția sunt menționate ca surse frecvente și consistente ale fondurilor utilizate în spălarea banilor, ceea ce le face direct relevante pentru activitatea de consultanță fiscală.
De asemenea,
relaționarea cu clienți care prezintă un profil de risc ridicat, cum sunt entitățile
offshore, persoanele expuse public (PEP) sau operatorii din domenii sensibile, precum imobiliare ori criptomonede, amplifică expunerea la tranzacții cu potențial ilicit. Lipsa unor verificări aprofundate și încrederea excesivă în declarațiile clienților sporesc vulnerabilitatea.
Nu în ultimul rând,
tranzacțiile atipice și expunerea internațională implică riscuri specifice. Acestea includ infuzii de capital de la entități din jurisdicții cu risc ridicat, creșteri nejustificate ale capitalului social sau achiziții de bunuri de lux fără un fundament economic evident. Raportul semnalează, totodată, vulnerabilitatea generată de lipsa unor proceduri sistematice de verificare a listelor de sancțiuni internaționale, ceea ce poate conduce la consilierea neintenționată a unor persoane sau entități supuse restricțiilor.
2. avocatnet.ro: Ce pot face consultanții fiscali, în linii mari, pentru a descoperi ce vulnerabilități au din punct de vedere al spălării banilor și cum le pot contracara pe termen scurt?Adela Nuță: Pentru a identifica propriile vulnerabilități la spălarea banilor, consultanții fiscali trebuie să realizeze o evaluare internă detaliată a riscurilor specifice, analizând profilul clientelei, tipologia serviciilor oferite și gradul de expunere la tranzacții cu potențial ridicat de risc, precum plățile în numerar, structurile financiare complexe sau operațiunile transfrontaliere. Această analiză ar trebui să fie proporțională cu nivelul de risc asociat fiecărui client, printr-o clasificare clară pe categorii de risc (scăzut, mediu, ridicat) și aplicarea de măsuri standard, simplificate sau suplimentare corespunzătoare, după modelul implementat în sectorul de audit financiar. Această autoevaluare presupune examinarea atentă a întregului flux operațional, de la categoriile de clienți deserviți până la eficiența procedurilor de verificare și monitorizare a tranzacțiilor, pentru a identifica punctele slabe.
În paralel, este necesară analiza măsurilor interne de conformare existente și remedierea eventualelor lacune. Conform Legii nr. 129/2019 și bunelor practici profesionale, consultanții trebuie să dispună de proceduri AML/KYC clare („Anti Money Laundering”, adică prevenirea și combaterea spălării banilor, și „Know Your Customer”, adică cunoașterea clientelei -
n. red.), mecanisme de evaluare individuală a riscului pentru fiecare client, sisteme de raportare a tranzacțiilor suspecte și programe de instruire periodică. Aceste măsuri trebuie completate cu verificarea listelor internaționale de sancțiuni și a expunerii la PEP, precum și cu păstrarea documentației relevante pentru o perioadă de minimum cinci ani. Lipsa acestor elemente sau neactualizarea lor reprezintă vulnerabilități ce pot fi corectate prompt prin revizuirea și alinierea manualelor interne și listelor de verificare la cerințele legale și ghidurile de supraveghere.
O altă măsură cu impact rapid o reprezintă consolidarea culturii de conformitate prin instruire și conștientizare imediată. Organizarea de sesiuni scurte de formare, utilizarea ghidurilor profesionale și a recomandărilor FATF („Financial Action Task Force”, adică Grupul de Acţiune Financiară Internaţională -
n. red.), precum și implicarea activă a organismului profesional de autoreglementare, pot îmbunătăți capacitatea de recunoaștere și gestionare a indicatorilor de suspiciune. În esență, pe termen scurt, consultanții fiscali trebuie să își diagnosticheze starea de „sănătate” a mecanismelor interne antispălare de bani și să acționeze prompt pentru a acoperi orice vulnerabilități identificate, creând astfel o bază solidă pentru strategii de prevenire pe termen mediu și lung.
3. avocatnet.ro: Ce măsuri principale ar trebui să implementeze, pe termen mediu și lung, consultanții fiscali pentru a evita riscurile de spălare a banilor?Adela Nuță: Prevenirea durabilă a riscurilor de spălare a banilor nu se limitează la acțiunile imediate, ci presupune dezvoltarea unui cadru solid de conformitate, capabil să se adapteze permanent evoluțiilor legislative și tipologiilor emergente de risc. Pentru consultanții fiscali, acest obiectiv implică nu doar respectarea cerințelor actuale, ci și anticiparea modificărilor viitoare și adoptarea unor standarde profesionale ridicate.
Un prim element esențial îl reprezintă consolidarea formării și conștientizării profesionale, inclusiv prin instruire continuă în domeniul AML/KYC, similară programelor implementate pentru auditorii financiari, cu acces la ghiduri actualizate și exemple de tipologii relevante. Îmbunătățirea controlului intern, inclusiv desemnarea unui responsabil cu conformitatea, efectuarea de audituri periodice și verificarea în sistem dual a tranzacțiilor sensibile contribuie direct la reducerea vulnerabilităților.
La fel de importantă este actualizarea constantă a procedurilor interne și a ghidurilor de bune practici, în special în privința proceselor KYC, listelor de jurisdicții cu risc și indicatorilor de suspiciune. Integrarea soluțiilor tehnologice, precum screeningul automat al clienților și monitorizarea continuă a tranzacțiilor, alături de stocarea securizată a datelor, oferă o protecție suplimentară și facilitează trasabilitatea. Nu în ultimul rând, schimbul continuu de informații cu autoritățile competente și cu organismele profesionale, precum și implicarea în inițiative sectoriale de cooperare, sporesc capacitatea de identificare și contracarare a schemelor complexe de spălare a banilor, asigurând astfel o reziliență sporită pe termen lung.