- Tichetele de masă, când sunt prevăzute în contractul individual sau colectiv de muncă, reprezintă un drept contractual ce trebuie înregistrat obligatoriu în Reges.
- Conform Codului muncii, salariul include nu doar salariul de bază, ci și "alte adaosuri", categorie în care se încadrează și tichetele de masă negociate contractual.
- Tratamentul fiscal diferit al tichetelor de masă nu anulează natura lor de drept contractual și nu elimină obligația angajatorului de a le înregistra în Reges.
- Reflectarea completă a tuturor drepturilor salariale în registrele oficiale demonstrează respectarea principiului bunei-credințe și transparenței în relațiile de muncă.
Ce este, în esență și în sens larg, salariul?
Pentru a înțelege unde se încadrează tichetele de masă, trebuie să pornim de la definiția legală a salariului. Conform Codului muncii, acesta reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Art. 160 alin. (1) din Codul muncii este explicit: „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.”
Această formulare nu este întâmplătoare. Legiuitorul a creat o categorie deschisă, „alte adaosuri”, tocmai pentru a permite includerea oricăror altor beneficii sau sume de bani convenite între angajat și angajator, care, împreună, formează pachetul salarial complet. Acesta este prețul muncii, negociat și acceptat de ambele părți.
În momentul angajării, sau chiar pe parcursul derulării contractului, părțile negociază condițiile în care se va desfășura relația de muncă. Oferta de angajare, materializată ulterior în contractul individual de muncă (CIM), stabilește drepturile și obligațiile fiecăruia. Atunci când un angajator, pentru a atrage sau a reține un salariat, include în pachetul de beneficii tichete de masă de o anumită valoare, acest element devine parte integrantă a acordului de voință.
Putem aprecia, în mod rezonabil, că salariatul a acceptat postul respectiv luând în considerare întregul pachet de remunerare – nu doar salariul de bază, ci și aceste „adaosuri”. Prin urmare, angajatorul și-a asumat obligația de a le acorda, iar salariatul are dreptul contractual de a le primi. Această înțelegere este guvernată de principiul bunei-credințe, care impune onestitate și respect pe toată durata contractului.
Acest principiu al remunerației juste și echitabile nu este doar o normă internă, ci rezonează profund cu standardele internaționale. În acest context, a exclude un element convenit contractual din sfera obligațiilor ar însemna o încălcare a acestor principii fundamentale.
Confuzia fiscală vs. obligația contractuală
Principalul „izvor de confuzie” provine din regimul fiscal distinct al tichetelor de masă. Faptul că acestea sunt tratate diferit din punct de vedere al impozitării nu anulează și nu modifică natura lor de drept contractual.
Modificarea legislației fiscale poate afecta valoarea netă pe care o primește salariatul, dar nu suprimă înțelegerea părților. Obligația angajatorului de a acorda tichetele rămâne intactă, atâta timp cât este prevăzută în CIM sau în contractul colectiv de muncă (CCM) aplicabil. Tratamentul fiscal este o problemă subsecventă, care ține de raportul cu statul, nu de raportul contractual direct dintre angajat și angajator.
Obligația de înregistrare în Reges - ce stabilește legea
Aici ajungem la esența problemei. Atât HG 905/2017, cât și HG 295/2025, care reglementează metodologia de completare a registrului, stabilesc în mod clar elementele care trebuie înregistrate pentru fiecare salariat. Se precizează, explicit, obligația de a înscrie: „salariul de bază lunar brut, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă sau, după caz, în contractul colectiv de muncă”.
Textul este limpede și reia structura definiției salariului din Codul muncii. Legiuitorul nu a intenționat să creeze o listă exhaustivă, ci a stabilit o obligație generală de a înregistra toate componentele salariale convenite. Faptul că aplicația Reges nu are un câmp preîncărcat denumit „tichete de masă” este un detaliu tehnic, irelevant din punct de vedere juridic. Obligația angajatorului este de a înscrie aceste drepturi în categoria generică de „alte adaosuri”, reflectând astfel cu acuratețe și în totalitate conținutul contractului de muncă.
Așadar, răspunsul la întrebarea inițială este un DA categoric. Dacă acordarea tichetelor de masă a fost negociată și stabilită prin CIM / CCM, ele fac parte din categoria „altor adaosuri” la salariu. În consecință, angajatorul are obligația legală de a le înregistra în Reges, ca parte a pachetului salarial total. Orice altă interpretare ar goli de conținut nu doar prevederile specifice ale HG 295/2025 (așa cum a fost și cazul HG 905/2017), ci și principiile esențiale ale bunei-credințe și transparenței care ar trebui să guverneze orice relație de muncă.
Reflectarea corectă și completă a tuturor drepturilor salariale în registrele oficiale este o dovadă de respect față de lege și față de partenerul din cadrul relației de muncă - salariatul.