Gata cu rectificarea pe 2025, se apropie bugetul pe 2026. Cu ce provocări se confruntă România

Opinia Consiliului Fiscal privind rectificarea bugetară din 2024 nu făcea referire nici la agenții de rating, nici la pace socială și nici la nevoia de reînarmare. În niciun paragraf din document nu exista o mențiune a riscului retrogradării rating-ului suveran, chiar dacă ne aflam doar cu un prag mai sus decât ne aflăm în prezent. Discuțiile despre înarmare și nevoia de-a crește cheltuielile militare nu se regăseau pe nicăieri, cu excepția unei vagi mențiuni a contextului geopolitic complicat: „Fragmentarea economiei mondiale continuă, iar considerente de securitate militară se văd în construcții bugetare, în restructurări în alocarea resurselor”.

Guvernul rectifica bugetul de stat în septembrie 2024, cu două luni împotriva dezastrului electoral și democratic care avea să șocheze întreaga societate. În luna septembrie, lucrurile păreau că se îndreaptă pe făgașul anticipat, cu partidele mainstream, PSD, PNL și UDMR dominând cursele electorale. La nivelul alegerilor locale și europarlamentare din iunie 2024, țara s-a colorat în roșu, galben și verde, iar speranța era ca parlamentul să fie la fel, iar Președinția să ajungă la Marcel Ciolacu.

Precum există și așteptarea populară, anul electoral aduce și creșteri. Guvernul a majorat salariile bugetarilor și pensiile publice. Noua lege a pensiilor publice (Legea nr. 360/2023) a dus la o creștere în medie cu 24% în septembrie 2024 față de luna precedentă. Pensia medie a crescut de la 2.293 lei la 2.792 lei în acea perioadă.

Tot în septembrie 2024, personalul din Sănătate primea creșterile salariale restante acordate în urma OUG 19/2024, care-a dus la majorarea salariului de bază. În continuare, cuantumului sporurilor pentru orice categorie de bugetari rămâne raportat la 2018, însă salariul de bază a crescut în septembrie anul trecut. 

La scurt timp, ministrul muncii la vremea respectivă, Simona Bucura-Oprescu, anunța că începând cu 2025 valoarea punctului de referință (VPR) care stă la baza calcului pensiei se va majora de la 81 la 91 de lei – o creștere de 12,1%.

Situația părea înfloritoare pentru români, atât salariile creșteau, cât și pensiile. În aceiași perioadă, Guvernul finaliza transpunerea în legislație a Directivei europene privind salariile minime adecvate, iar începând cu 2025 valoarea acestuia urmă să crească de la 3.700 la 4.050 lei.

Situația avea toate motivele să pară înfloritoare, însă Consiliul Fiscal insista că există o lipsă de realism a deficitului bugetar. Mai mult decât atât, Consiliul Fiscal constata:

„Este hazardată afirmația că deficitele se explică prin investiții și că ar fi sustenabile; efectele investițiilor depind de compoziție, de măsura în care se dezvoltă producția de bunuri exportabile și ce pot înlocui importuri (așa numite tradables). În plus, mare parte din resursele europene se văd în bugetul public atât pe partea de cheltuieli, cât și la venituri. Raportul Draghi subliniază nevoia de investiții de calitate în UE, orientate către viitor”.

Această stare de visare în care România se afla avea „să se dilueze” la scurt timp, iar Turul 1 al alegerilor prezidențiale avea să distrugă orice speranță a rețetei succesului: oferă-le condiții materiale mai bune, iar apoi culege voturile Niciunul dintre cei doi candidați „mainstream” nu a intrat pe primele două poziții, dar mai îngrijorător a fost că pe primul loc nu se afla nici oferta USR-ului, ci un candidat apărut „de nicăieri”, Călin Georgescu. Nici creșterile salariale și nici indexarea pensiilor nu a contat, căci, la final, candidații partidelor acestor „reforme” nu au primit votul popular.

La o săptămână distanță, alegerile parlamentare au reprezentat, mai apoi, un alt dezastru pentru partidele mainstream, care și-au pierdut majoritatea și au avut nevoie de USR și minorități pentru a forma o majoritate. Pentru a „salva” democrația, într-o manieră care ridică în continuare în rândul populației semne majore de întrebare privind caracterul liberal și democratic al deciziei, Curtea Constituțională a anulat Turul 1. Randamentele obligațiunilor au explodat, agenția de rating Fitch a revizuit outlook-ul țării noastre de la stabil la negativ pe 17 decembrie 2024, iar instabilitatea a început să-și arate colții.

Prețurile obligațiunilor au continuat să crească, trimițând pe piețele internaționale semnalul că România nu este stabilă. Valoarea s-a menținut peste 7,0, iar în mai 2025 a sărit până la 8,6 când George Simion a câștigat Turul 1, iar Guvernul Ciolacu și-a dat demisia. Stabilitatea anterioară reprezenta doar un miraj care, oricum, s-ar fi spart la final de an. Deficitul de 9,35% nu este rezultatul lui Georgescu sau al lui Simion, ci al nivelului scăzut al veniturilor bugetare. 

Discuția privind nivelul scăzut al veniturilor bugetare se regăsește în oricare dintre opiniilor Consiliului Fiscal din ultimii ani. În opinia privind prima rectificare bugetară din 2022, Consiliul Fiscal amintea:

Veniturile sale fiscale trebuie să crească în mod substanțial, un laitmotiv al documentelor CF în ultimii ani. ... Nivelul foarte jos al veniturilor fiscale/bugetare este inacceptabil în raport cu nevoi actuale și viitoare ale României.

Precum o familie își revizuiește bugetul de venituri și cheltuieli, la fel și statul român, în octombrie 2025, a trebuit să refacă calculul inițial. Șocul a venit pe partea dobânzilor, unde cheltuielile s-au mărit cu 30% de al 41,9 miliarde lei la 54,3 în decursul a câteva luni. Explicația este simplă: 1) dobânda de referință este ridicată pentru că Banca Națională a României a trebuit să tempereze o inflație ridicată; 2) încrederea investitorilor străini în România este scăzută, lucru care face ca prețul obligațiunilor să fie mai mare; 3) nivelul veniturilor bugetare nu este suficient pentru a acoperi cheltuielile; 4) gradul de colectare din TVA rămâne în continuare suboptim.

Rectificarea nu reprezintă o înfrângere a Guvernului în fața pieței libere, ci o simplă recalibrare la cerințele actuale. Cu excepția anului 2023, în fiecare an au avut loc în medie 2 rectificări bugetare. În 2020, anul de început al pandemiei, au fost trei rectificări bugetare. Trebuie spus că, mai degrabă, anul curent și cel trecut reprezintă excepția de la regulă, cu o singură rectificare bugetară.

Ce este diferit de această dată

Datele rectificării bugetare realizate toamna asta indică o creștere a cheltuielilor cu personalul, cu asistența socială, cu dobânzile și un nivel de colectare la bugetul de stat (atenție nu consolidat) mai scăzută. Comparația cu anul trecut ne oferă o imagine de ansamblu din care apreciem că norma a fost de subestimare a cheltuielilor cu personalul, pentru a corecta ulterior la rectificare.

Adevăratul mesaj se vede în opiniile Consiliului Fiscal care în repetate rânduri a atras atenția guvernanților că nivelul veniturilor este mult prea mic, cheltuielile prea mari pentru banii pe care statul îi încasează și că evaziunea este prea mare. Poate să vină orice alt guvern mâine, să-și schimbe culoarea politică în mod radical și tot va constata că situația în care se află este dificil de rezolvat. Aruncarea vinei pe un premier nu rezolvă problema și, din contră, reduce totul la un joc în care găsim vinovatul, dar nu oferim soluții.

În câteva săptămâni, discuțiile privind rectificarea bugetară vor fi uitate, iar opiniile Consiliului Fiscal vor fi îngropate în arhive la care puțini se mai întorc. Discuția pe buget va ridica din nou aceleași comentarii publice: salarii, pensii, dobânzi, iar nivelul de dezinformare va fi greu de ținut sub control. Am văzut dezinformare legată de valoarea maximală a tichetelor de masă, care nu a fost nicidecum corectată sau sancționată de o bună parte din presă. 

Dincolo de pericolul dezinformării, realitatea în următorii ani poate fi sumarizată astfel:

1. Statul are venituri prea mici și are nevoie de bani. Orice promisiune că nu vor fi creșteri de taxe reprezintă doar o neasumare a politicilor fiscale care vor veni în viitor pentru a corecta deficitul bugetar.
2. Cheltuielile statului vor crește pe fondul dobânzilor ridicate din cauza nivelului scăzut al veniturilor. Potențialul de scădere al cheltuielilor este scăzut, iar singura „soluție” este reforma administrativă, însă riscurile sunt imense. Multe administrații locale deplâng lipsa de personal, iar absorbția de fonduri europene confirmă această ipoteză. Tăierea de personal nu ar rezolva această problemă, ci doar ar contribui la eficientizarea unui calcul contabil.
3. Cheltuielile cu înarmarea vor crește. Statul român și-a asumat fără doar și poate, nearătând în niciun moment reținere privind cheltuielile militare. Consiliul Fiscal crede că prin reducerea evaziunii, se pot face rost de bani pentru cheltuielile cu înarmarea.
4. Impactul decrețeilor asupra sistemului public de pensii rămâne un dezastru ignorat.
5. Inflația se menține ridicată și există riscuri ca ținta de anul viitor să nu fie atinsă dacă plafoanele la produsele alimentare de bază sau la gaz vor fi ridicate la finalul lunii martie 2026.
6. Inflația ridicată forțează BNR să mențină rata dobânzii la un nivel ridicat ceea ce face împrumuturile mai scumpe, atât la stat, cât și în mediul privat. 

Aceste probleme vor rămâne valide și în ianuarie, dar și în august 2025. Promisiunile de astăzi de necreștere a taxelor vor fi abandonate și uitate de o bună parte din publicațiile media, iar atenția se va muta la 2 – 3 luni asupra instituțiilor de rating internațional: „ne vor retrograda sau nu?”.

Până atunci rămânem cu o viziune austeră asupra societății în care promisiunile electorale privind statul social sunt multiple, dar resursele alocate în această privință aproape inexistente.