Activitate romascanu

De invocat, puteți.
De obținut... Hmm. (sau nu ceea ce credeți că s-ar putea obține)

Noile prevederi sunt scrise cam de-a-n prostulea. Iertare, dar nu prea mai am răbdare să descâlcesc elevat ce (n)-a gândit legiuitorul la vremea când a scris. Și nici n-aș vrea să vorbesc prea tehnic, că suntem pe-un forum.

Paragraful pus între steluțe (**) cine l-a scris? Chatgpt? Oricum, întrebați-l pe cel care l-a scris care este termenul procedural încălcat pentru a se putea aplica sancțiunea nulității din art 185 alin 2. (dincolo de faptul că legea nu retroactivează, dar asta-i altă discuție, că ziceți că vă judecați de peste 2 ani).

Care-i termenul?
La o privire atentă, pică într-o joi de dinainte de Miercurea Ciuc. (= nedeterminat ... spre nedeterminabil)
Eu nu știu ce-o fi aia „ultima etapă a cercetării judecătorești.” Că nu-i etapizată pe nici unde în c.p.c.

În schimb, c.p.c. ne spune când se încehie cercetarea judecătorească = „când judecătorul se socotește lămurit”. (art 244 alin 1. cpc)
Ăăă, când!? E un moment subiectiv. Iar dacă tu, legiuitor, ai pretenția de a legifera și momentul situat în imediata anterioritate a unui moment subiectiv ... mie îmi rezultă că n-ai gândit destul. (când el pe el însuși se socotește lămurit, nu când dictezi tu că ar trebui să fie. Capisci?)

Dar, să presupunem că ar avea dreptate cel ce a scris și că s-ar aplica sancțiunea nulității din art. 185 alin 2 care zice așa: „În cazul în care legea opreşte îndeplinirea unui act de procedură înăuntrul unui termen, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la cererea celui interesat”.

Ce s-a făcut ÎNAINTEA... ? Audierea.
Deci, ce s-ar anula, dacă s-ar aplica 185 alin 2? Audierea.
Și ce ar face instanța de apel? Fix ce putea să facă și inainte de inteligenta reglementare. Să procedeze la reaudierea minorului.
A! și nu sunt singurele minuni pe care le văd, dar deja exced întrebării.

Bine că a(u) zis-o DOAR pe vorbe.
Poate că tatăl dvs. nu face ... nefăcuta de a renunța și în scris! Că renunțarea lui nu vă profită dvs. Ci profită copiilor fraților morți.

Da, și aceștia au dreptul la moştenire. Mai mult, dacă tatăl dvs. și sora defunctului renunță la moștenire, ea va fi culeasă de mostenitorii rămași = copiii fraților predecedați.

Tatăl dvs. trebuie să ia (să accepte moștenirea) că să aibă ce să vă dea (partea lui din moștenire).

Nu.
Au vreun drept de abitaţie/uzufruct? Presupun că nu, altminteri ne-ati fi povestit.

Da, ar fi o variantă. Și nu pentru că ar fi inatacabil (nu există așa ceva) ci pentru că șansele tind spre zero dacă întreținerea a fost cu adevărat prestată. Oricum, n-aș miza pe o singură carte...

E „normal”. Adică nu e, dar nu-s puține situațiile în care nu se mișcă nimic vreme de niște luni.

Nu are importanță când o fi sosit ... ce o fi sosit.

Era vie in clipa decesului soțului ei?
Atunci îl moștenește. Și moștenește nu numai ceea ce (știați că) avea defunctul, ci și ceea ce se descoperă mai târziu ca ar fi avut.

De fapt, sunt 3 moșteniri de dezbătut, după fiecare decedat: după tata, după mamă și după frate.
(= 3 certificate. Și primiți fiecare câte două exemplare - că imi pare că le-ati numărat si pe-astea, dar nu chiar pe toate)

Poate să obțină jumătate din bunuri.
Adică poate să obțină rezerva succesorală, care este jumătate din ceea ce i s-ar fi cuvenit dacă testamentul nu ar fi existat. Și cum, in calitate de fiu (unic) el ar fi moștenit întregul...
Este evident că un testament /legat care îi conferă mamei dvs. vocație la intreaga moștenire (asta înseamnă legatar universal) îi încalcă fiului rezerva succesorală. El va fi citat de notar la dezbaterea succesiunii (pe care mama dvs. trebuie să o dezbată, căci testamentul nu-i act de proprietate)

Aleni a scris:

... nu înțeleg de ce nu mi-a fost comunicat termenul de divorț,..

Pentru că nu a existat nici un termen de judecată (de divorț) la care să nu fi fost „invitat”/citat.

Anularea ca netimbrată a cererii de chemare în judecată se dispune în procedura regularizării (Această etapă nu este publică, nu se desfășoară cu prezența părților. În acestă etapă, instanța verifică dacă cererea indeplinește cerințele legale, inclusiv timbrajul...).

Totuși, înainte de a fi dispus anularea, instanța trebuia să vă fi trimis o comunicare prin care să vă pună în vedere să achitați taxa.

Este posibil ca aceasta:
1. să nu fi fost trimisă.
2. să fi fost trimisă în Brăila ... pe dreapta (la o adresă greșită)
3. să fi fost primită de soția dvs... Dar nici nu are importanță dacă o fi văzut-o sau nu, căci tot comunicare greșită înseamnă, dacă a fost indicată o altă adresă pentru comunicare.

Discutați cu avocatul dvs. (sau cu un altul, dar care să vadă ce este in dosar). În funcție de situație, formulați cerere de reexaminare sau poate ar fi mai bine să depuneți o nouă cerere de divorț, de data aceasta corect și din capul locului timbrată.

Pot să fac eu o donație din buzunarul dumneavoastră?
De ce nu?
Findcă bunul donat (sau suma de bani) trebuie sa fie proprietatea donatorului.

Or, niciunul dintre soţi nu este proprietar exclusiv asupra bunurilor lor comune.
Un soț nu poate dona celuilalt soț ceea ce n-are. (el are doar o parte, care nu-i nici măcar determinată)

Soții împreună (totalizând 100% dintr-un bun) ar putea să doneze bunul unei a treia persoane.
Dar, numai după un partaj, soții ar putea sa-si doneze unul altuia bunuri care, in urma partajului, au devenit proprietatea lor exclusivă.

Dar, după un partaj făcut cu cap, donația devine lipsită de sens. Nu știu ce vreți să faceți și nici de ce, dar ar trebui căutată o soluție mai bună.

Câți copii are socrul dvs.?