Activitate Dan Nastase

www.legislatie.just.ro și căutați fie după nr și data actului normativ, fie cu ajutorul cuvintelor cheie

Orice CCM încheiat așa „să fie și să nu ne amendeze ITM-ul” afectează în mod major angajații. În primul rând, conform Codului Muncii, CCM-ul trebuie să creeze cadrul optim pentru obținerea unor drepturi suplimentare pentru angajați, în principal, iar ROI /ROF stabilește codul sau regulile de conduită în completarea CIM (contract individual de muncă), adică obligațiile. Clauzele pe care le-ați enumerat sunt mai mult de ROI/ROF, în nici un caz nu mi se par a fi clauze de CCM. Bine, unele oricum sunt abuzive și ilegale.
Cu privire la faptul că v-ați întrebat de ce nu există sindicat ... probabil că 90% dintre colegi dvs. se întreabă același lucru. Sigur, înființarea unui sindicat presupune unele „sacrificii” de ordin moral/fizic/psihic/etc. dar în lipsa asumării răspunderii este greu de crezut că angajatorul, așa „de băiat bun” va oferi angajaților drepturile de care aceștia, în mod firesc trebuie să beneficieze. Ca părere și personală, dar și profesională, decât un CCM „de formă”, sau unul care să vă creeze obligații suplimentare față de CIM, ROI/ROF și fișa postului, mai bine cu riscurile înființării unui sindicat. Dar asta este părerea mea, în rest fiecare își creionează strategia ghidat de propriile circumstanțe. Oricum, în situația în care unul, doi sau mai mulți angajați contestă CCM-ul în instanță, nu vă așteptați ca angajatorul să vă întâmpine cu „un covor de flori” la intrarea în unitate. Ceea ce vreau să subliniez este că, ambele situații (contestarea CCM-ului sau înființarea unui sindicat) dau naștere unor situații cu potențial conflictual, dar cât de cât personalitatea juridică a unui sindicat oferă un grad minim de siguranță, dar tot este ceva mai mult față de 0.
Indiferent de varianta pe care alegeți să mergeți (toți din respectiva unitate), vă urez Succes :)

Bună seara, din păcate este cazul „clasic” de încheiere a CCM la nivel de unitate, atunci când nu există sindicat sau dacă există, acesta nu este reprezentativ. Reprezentantul salariaților și aici, ca și în alte „n” cazuri reprezintă mai mult angajatorul. Sigur, ceea ce a relatat colegul de breaslă anterior este perfect valabil, CCM-ul trebuie contestat în instanță, dar acolo trebuie să se facă dovada că fie reprezentantul salariaților nu a fost ales conform prevederilor legale, fie că acesta a acționat contrar mandatului primit din partea celor pe care trebuia să-i reprezinte. Asta pare varianta cea mai rapidă, dar este destul de complicat să dovedești aceste lucruri. Mai există o variantă, ceva mai bună, dar care implică pe lângă puțin timp (adică puțin peste o lună). Varianta este să înființați un sindicat, sindicat care să devină reprezentativ, adică 50%+1 din totalul angajaților. Aici intervine în mod cert determinarea pe care o au colegii dvs. în apărarea drepturilor și intereselor proprii. Dacă vreți cu adevărat să aveți negocieri reale cu angajatorul și vă doriți un CCM care să vă ofere și drepturi (nu numai obligații) vă trebuie un sindicat reprezentativ. Nu uitați că în Codul Muncii se face referire de peste 90 de ori la prevederile CCM (pe verificate), adică baza drepturilor este transferată în sarcina/puterea de negociere colectivă, evident numai atunci când acest lucru este dorit de marea majoritate a angajaților. Și dacă tot am ajuns aici, vă spun și că, pentru înființarea unui sindicat vă pot ajuta gratuit.

Există un contract și atunci când cumperi o pâine, sau când îți ascuți briceagul la tocilărie, îți încarci bricheta sau multiplici o cheie, un document într-un centru de copiere, îți speli mașina, etc., doar că acesta nu îmbracă forma solemnă, fiind consensual ... adică se naște prin acordul de voință al părților. Aici putem să dezvoltăm discuția, dar este irelevantă. Există situații în care este imperativă forma solemnă a contractului, dar în situația expusă (platformă online) rezolvarea presupune respectarea condițiilor impuse pentru încheierea și executarea contractelor ”la distanță”, dar și a celor privind furnizarea de produse sau servicii online. Există și o limită teoretică de 250 de lei, pentru probarea unui act juridic (contract).

Cred că vorbim de un amalgam între consultanță sau transfer de cunoștințe și prestarea unui serviciu

(consultantul(bucătarul) oferă informații despre cum se prepară o anumită prăjitură și pentru o perioadă de timp va pregătii personal prăjitura respectivă)

. Aceste particularități trebuiesc menționate explicit în cadrul contractului. De ce spun acest lucru? 1. unde este preparat produsul, la beneficiar sau la prestator? - bucătarul nefiind salariatul restaurantului beneficiar, ci al prestatorului. 2. A este un SRL, dar B este bucătarul, sau un alt SRL pentru care acesta prestează muncă salarizată? Prețul contractului ( indiferent dacă este o sumă fixă, sau determinabilă - procent din vânzări) este încasat de bucătar sau de SRL?
Un act adițional care să clarifice toate aceste aspecte, inclusiv prețul și modul de calcul al acestuia, dar și modul de executare, este mai mult decât necesar. Așa pot fi evitate atât problemele de natură fiscală, dar și cele privind relațiile de muncă (inclusiv ssm).

Da, teoretic, probabil și practic, în momentul de față s-a început urmărirea penală cu privire la faptă, pentru infracțiunea de punere în circulație de monedă falsificată. Nu ne pierdem vremea cu citate din codul penal sau procedură penală și nici cu termeni specifici. Evident principală pistă/ipoteză de lucru este aceea că dvs. ați încercat să puneți în circulație (poate să și înșelați) o bancnotă falsă. Bun, există și declarația dvs., dar și a angajatului/angajatei casei de schimb, așa cum ați relatat anterior. Revenind la cele afirmate anterior de ceilalți participanți la discuție, procurorul sub supravegherea căruia se instrumentează cazul, va administra toate probele (dovezile/declarațiile) și va dispune fie trimiterea în judecată, fie încetarea urmăririi penale (după caz). Varianta în care ajungeți în mod oficial suspect/inculpat urmată de dovedirea nevinovăției (sunt destule elemente tehnice, nu le dezvoltăm) vă îndreptățește să solicitați inclusiv daune morale, pe lângă cele materiale, care, atenție ... nu se limitează la cei 100 de euro. Ele sunt completate cu onorariul avocatului/avocaților, prejudicii materiale cauzate de timpul alocat anchetei, procesului, etc, etc. Daunele morale vin ca urmare a prejudiciului de imagine (sunteți anchetat), a stresului inerent, a potențialului ridicat îmbolnăvire, iar lista poate continua. Din câte știu, la eliberarea de către bancă a monedei (banilor) nu se mai verifică autenticitatea, fiind prezumată. De ce acest fenomen? Simplu, instituția bancară, are obligația de a verifica autenticitatea valorilor atunci când intră în posesia lor, responsabilitatea ei în acestă privință fiind de 100%. De ce? Pentru că desfășoară o activitate reglementată prin legi speciale, această activitate fiind interzisă în lipsă autorizării, tocmai datorită riscului ridicat. Desigur, va fi foarte greu de dovedit că, între momentul ridicării banilor și prezentarea la casa de schimb nu ați schimbat bancnotele, dar evident este greu de dovedit și contrariul. Oricum, în cazul în care se va dovedi (de către procuror, sau judecător, după caz) faptul că ați fost de bună credință, dar nu se va dovedi vinovăția băncii, puteți spune că ați învățat o lecție de viață și că această lecție va costat 100 de euro. Urmând prezumția de nevinovăție, vă urez succes.
PS - pentru cei care nu cred în obligația băncii de a verifica autenticitatea valorilor pe care le primește din partea clienților, consultați legislația specială care reglementează domeniul bancar și normele BNR. Sau, mai simplu, încercați oriunde în spațiul euro să plătiți cu bancnote mai mari de 50-100 de euro, exceptând băncile și veți afla răspunsul.

aici apare și marea problemă, generală, sau cel puțin majorotară : lipsa informării. Trecând peste faptul că, informarea nu prea este gratuită, reticența oamenilor la informare este evidentă. Păcat de banii cheltuiți (amenda), aceștia puteu fi folosiți în scopul informării, iar astfel se transformau într-o investiție care, la rândul ei mai salva în viitor alți bani. Pe scurt și din experiență, pot spune că de cele mai multe ori, sunt încasate sancțiuni (din păcate nu numai financiare) datorită acestei reticențe la informare, invocându-se totodată necunoșterea legii. Da, amenda pare a fi legală, dar cel mai probabil poate fi invocată eroarea indusă tocmai de către adm. pieței. Oricum merită încercat. Totuși lecția de reținut este că, o informare periodică, s-ar putea să fie mai ieftină decât amenzile. freeelis a scris:

Nimeni nu poate fi considerat ca nu cunoaste legea. Nemo legem ignorare censetur exprima principiul potrivit caruia se prezuma ca toata lumea cunoaste legea si nimeni nu poate fi aparat de raspundere invocand necunoasterea prevederilor ei.