@latka, acum nu vă supărați, dar în articolul citat sunt două determinative cumulative, nu unul singur: "din cadrul... în dotarea..." Interpretarea potrivit căreia un proprietar are obligația de a întrețjne o instalație care trece prin proprietatea sa, dar NU face parte din dotarea acesteia este greșită. Avem într-adevăr cel puțin un caz de servitute, iar obligația reparației revine proprietarului proprietății din dotarea căreia face parte țeava defectă. Și spun cel puțin de servitute pentru că o țeavă care trece prin planșeul despărțitor a două apartamente suprapuse, pentru care granița dintre proprietăți trece chiar prin acel planșeu, nu este neapărat să fie considerată ca fiind în cadrul apartamentului de dedesubt; la fel de bine poate fi considerată în cadrul apartamentului de deasupra.
Suplimentar avem faptul că țeava a fost stricată de vecinul de deasupra, deci el trebuie să suporte reparația și prejudiciile aduse vecinului de dedesubt în baza răspunderii civile delictuale.
Dar de unde știți că taxa cu pricina nu are nici o legătură cu proprietatea comună ?
Da așa este, nu sunt taxați pentru că folosesc proprietatea comună în limitele compatibilității cu destinația clădirii.
Am reușit să găsesc o hotărâre pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 la 17.11.2023 ( bineînțeles că pentru dvs. care aveți în vedere numai decizii pronunțate de Înalta Curte, este nerelevantă ) rămasă definitivă prin neapelare, în care instanța areținut:
„Astfel, art. 2 din Legea nr. 114/1996 defineşte locuinţa ca fiind o construcţie alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependinţele, dotările şi utilităţile necesare, care satisface cerinţele de locuit ale unei persoane sau familii, făcându-se în acelaşi timp o clasificare a locuinţei în locuinţă convenabilă; locuinţă socială; locuinţă de serviciu; locuinţă de intervenţie; locuinţă de necesitate; locuinţă de sprijin; locuinţa de protocol, respectiv casa de vacanţă.
Având în vedere modalitatea în care este definită locuinţa în Legea nr. 114/1996, instanţa reţine că închirierea acesteia în regim hotelier reprezintă fără echivoc o reală schimbare a destinaţiei apartamentului nr. 75 din locuinţă în spaţiu cu destinaţie comercială.
De asemenea, instanţa reţine că desfăşurarea unei activităţi comerciale, în speţă, aceea de hotel, este incompatibilă cu destinaţia clădirii în întregul ei şi presupune un disconfort pentru ceilalţi colocatari, din cauza zgomotului pe care l-ar putea produce traficul persoanelor care vor fi cazate acolo astfel că nu se poate pretinde pârâtei să accepte prezenţa unor persoane străine de imobil, care să folosească spaţiile comune aflate în coproprietate forţată şi care să le traverseze, treacând prin aproprierea locuinţei sale.
Instanţa reţine că prin crearea unui spaţiu cu destinaţia de hotel, care presupune cazarea turiştilor, pe termen scurt sau mediu, prejudiciul creat pârâtei nu este unul minor, refuzul său de a-şi da acordul pentru schimbarea destinaţiei apartamentului vecin nefiind unul abuziv.
În aceste condiții, sunt justificate temerile pârâtei conform cărora, pe de o parte, închirierea apartamentului în regim hotelier poate avea riscul de a fi generate comportamente contrare Legii nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice de către turiştii care ar închiria apartamentul reclamanţilor, pe termen mediu sau scurt, cu atât mai mult cu cât închirierea nu are caracter de stabilitate, iar reclamanţii nu pot controla în mod absolut selecţia turiştilor. Mai mult, aceştia pot produce poluare fonică, aglomerație, disconfort sau dezordine, locatarii fiind cei afectați ca urmare a prezenței acestora în imobil.
Pe de altă parte, instanţa reţine că normalitatea/anormalitatea inconvenientului produs de activitatea de închiriere în regim hotelier trebuie să se aprecieze raportat la contextul situaţiei de fapt, la modul în care se resimt de către vecini tulburări similare, căci raporturile de vecinătate impun respectarea aceloraşi norme de convieţuire, aceloraşi drepturi şi obligaţii de către fiecare proprietar”.
Oricum, o dată cu intrarea în vigoare a Ordinului 985/29.03.2024, asociația de proprietari poate refuza fără nici o temere să-și dea acordul pentru închirierea apartamentelor în regim hotelier.
Asociatia de proprietari a facut o adunate generala in care au stabilit o taxa de 200 Ron lunar pentru "Imbunatatiri confort"
Da, opinia d-voastra. Nu-mi dau seama cum ati dedus ca asociatia decide ceva privitor la proprietatea individuala. Daca v-a zis cineva asa ceva, ziceti-i din partea mea ca trebuie sa se apuce de citit, si sa se lase de scris. Nu decide asociatia nimic privitor la proprietatea individuala. Asociatia Hotaraste privitor la proprietatea comuna, impunand unui particular, care vrea sa foloseasca proprietatea comuna altfel decat este reglementat, si care are nevoie NEAPARAT de acordul asociatiei pentru a face ce vrea sa faca, un anumit pret pentru ceea ce doreste particularul. Acesta il poate accepta sau refuza.
Nici o interdictie nu poate fi dedusa prin interpretare cum faceti d-voastra. Interdictiile trebuie sa fie exprese.
latka a scris:
Nu-i nici o filozofie, e scris in lege:
Articolul 30
(5) Dacă proprietarul unei locuințe ori al unui spațiu cu altă destinație provoacă daune oricărei părți din proprietatea comună sau din proprietatea individuală a altui proprietar din condominiu, respectivul proprietar are obligația să repare stricăciunile sau să suporte cheltuielile pentru lucrările de reparații.
Dacă vecinul de la ap.12 a spart planșeul să dea cădere țevilor de scurgere de la el din casă, iar prin această acțiune țeava de canalizare care trece prin tavanul ap. 8 este degradată, plafonul este găurit și pereții murdari, atunci se cheamă că doar dânsul trebuie să suporte cheltuielile pentru această reparație, conform art. 30 alin(5) din Legea 196/2018, nu-i așa domnule @latka? Problema este că dânsul neagă că el a spart și spune că acea gaură era acolo atunci când el s-a mutat în bloc. Dacă n-aș fi fost acasă atunci când a început să spargă, tot ar fi fost greu să cred așa o minciună( resturile de mortar și tencuiala căzute la mine în vană ar fi fost poate tot de la trepidații cum susține dânsul).