Neagravarea situatiei in propriul apel

r.gabi a scris:

La o aberatie juridica,nu se poate raspunde decat printr-o alta aberatie.
Intrebarea mea este urmatoarea:
Dar,de ce va intereseaza ?

Presupun ca v-ati dat seama cu totii ca speta propusa este una fictiva , cel putin nu am intalnit ca in cazul achitarii inculpatului acesta sa faca apel . Insa presupunand o situatie ideala ca sa ii spun asa , precum cea descrisa anterior instanta de fond achitandu-l pe inculpat aplicandu-se principiul in dubio pro reo , consider ca in cazul in care apelantul aduce probe noi , care sa ii dovedeasca vinovatia , mi s-ar parea foarte corect ca sa fie tras la raspundere . Nu era vorba de reanalizarea cauzei doar pe baza lucrarilor preexistante la dosar ci tocmai de furnizarea si administrarea unei probe noi care , coroborata cu celelalte probe , sa dovedeasca fara echivoc savarsirea infractiunii . Ori tocmai acesta este si scopul procesului penal , conform art 1 Cpp , tragerea la raspundere a tuturor persoanelor vinovate potrivit formei de vinovatie . Si am in vedere cand sustin admisibilitatea caii ordinare de atac , in speta apelul , inclusiv AUTODENUNTUL , raportandu-ma si la sarcina probatiunii .
Eu raman la parerea ca apelul ar trebui admis in cazul in care exista probe noi dupa sentinta de fond .

Daca a fost achitat de prima instanta in propriul sau apel, inculpatul nu mai poate fi condamnat de instanta.

avocat Claudiu Lascoschi

Totusi, principiul non reformatio in pejus , care aminteste de neagravarea situatiei in propriul apel , nu e aplicabil cand apelul e exercitat si de procuror.

Daca declara apel si procurorul si inculpatul atunci e altceva.
Condamnarea se da in apelul parchetului.

avocat Claudiu Lascoschi