Solidaritatea la romani

Exista solidaritate la romani , chiar daca politicienii se straduiesc din greu sa ne dezbine pentru a putea sa ne conduca mult mai usor !

@trope_doi : eu iti dau bicicleta mea daca mi-o arati pe-a ta :D
Problema e ca suntem solidari in lucruri marunte, in grupuri dispersate si doar un necaz mare ne poate cutremura sufletul ( caci despre suflet este vorba ) astfel incat sa redevenim solidari.

:coffee:

Fumoasa tema.
A fi solidar inseamna a acorda ajutor intr-un mod dezinteresat. La sate, solidaritatea este ceva mai activa - poate pentru ca se implica si biserica (la sat sunt doua mari locuri de intalnire si socializare: carciuma si biserica). La oras lucrurile stau mai putin bine la capitolul solidaritatii. Exemple sunt in ambele directii (solidar/nesolidar)dar, din pacate, atarna prea putin balanta spre solidaritate. Invatam un egoism nesanatos zic eu.
Parerea unui italian (septembrie 2009):
"Italianul consideră că o altă problemă a românilor este că au ca principală preocupare să se îmbogăţească, precum şi faptul că nu sunt solidari. „Toată lumea are ca obiectiv să se îmbogăţească. Toată lumea trăieşte la zi. Nu au răbdare, vor bani mulţi şi repede. De asemenea, din păcate, românii nu sunt solidari. Nu sunt uniţi aproape niciodată”, a adăugat Stefano."
Articolul integral: [ link extern ]

Da, inca o tema provocatoare. R. Gabi, multumesc pentru invitatie..m-am gandit destul daca trebuie sa scriu ceva ori sa ma abtin. Si totusi, sunt cateva lucruri pe care le-as spune, insa cu parere de rau...solidaritatea la romani este o simpla aparenta! Noi, romanii, nu suntem capabili sa fim solidari decat cu cei apropiati noua..uzand de ceea ce ne-a invatat biserica..sa ne iubim aproapele. Luand sensul cuvantului ,,aproape' literal, suntem asadar solidari cu cei de langa noi. Doar arareori mai catadicsim sa intindem cate o mana si celorlalti, care au nevoie de noi. Sunt total de acord cu cei care au afirmat ca solidaritatea nu o putem regasi la scara mica...suntem solidari , ca nu ne costa nimic, cu vreo tara indoliata fiindca a avut loc vreo catastrofa, vreun atac terorist sau accident aviatic...cand a avut loc atacul terorist din 11 septembrie..anul...parca 2001...am stat aproape non-stop pe euronews ..cand alta tara a fost lovita tsunami, la fel...oare de ce? suntem sensibili doar la tragedii de proportii? Cand avem zilnic in fata ochilor drame ale cocitadinilor nostri...totusi, exista in noi si un oarecare sentiment de neputinta, si spun asta in cunostinta de cauza..adica, fara sa imi doresc sa par vreo filantroapa ...am facut in viata acte de mare caritate, in mod absolut dezinteresat, continui sa o fac, si chiar , mi s-a spus de multe ori ca prea sunt mama tuturor ranitilor...nu am catadicsit sa ajut daca mi-a stat in putinta, insa, trebuie sa revin la cuvantul,,aproape"...fiindca actele solidare pe care le-am facut, s-au indreptat tot catre persoane care, intr-un anume fel, fie imi erau apropiate, fie imi trezeau spiritul empatic...fiindca de multe ori mi-ar sta in putere sa fac un gest, cat de mic , pentru cineva, insa nu-l fac...si nu-l fac pentru ca mi se pare ca acea persoana e nesincera, ca joaca un rol..ca in realitate s-ar putea descurca, insa a ales acea cale, comoda, prin care sa uzeze de compasiunea celorlalti...vreau sa spun ca nu imi lipseste spiritul solidaritatii..si nu ne lipseste, in general, noua, romanilor, insa , ceva totusi ne lipseste.Nu vom fi niciodata asemenea maicii Tereza, sa acordam ajutor leprosilor, buburosilor...celor loviti de ciuma..sa ne intindem bucata noastra de paine cuiva ..nestiind daca noi insine vom mai capata alta. In plus, luand exemplul oamenilor de faceri..al celor cu bani, sau /si cu putere, care fac donatii...oare cati dintre ei o fac si isi doresc sa nu se afle? Dimpotriva, acestia o fac nu din convingere, ci pentru a demonstra ca sunt oameni caritabili, lucru ce ii ajuta la imagine...daca ar fi adevarati, ar putea sa pastreze pentru ei aceste gesturi...sa fie multumiti sufelteste, ca au contribuit la binele cuva aflat in nevoie. Si , intr-adevar, daca solidaritatea ar exista in adevaratul sens..am putea sa o mai regasim la sat, acolo unde nu s-a pierdut total credinta...unde biserica isi indeplineste rolul mult mai pregnant decat la oras...la sa, oamenii vin si se ofera sa te ajute, daca esti in nevoie, vin si iti intind ceva de la ei...si stii , simti ca ei nu asteapta nimic in schimb. In oras insa...daca cineva face un gest , cat de mic, stii precis ca va veni ziua in care ii vei intoarce gestul...mai devreme sau mai tarziu.
Concluzia mea este deci ca nu suntem solidari decat aparent, decat daca ne convine, decat eventual cu cei apropiati noua...daca suntem si cu ceilalti mai..straini...avem noi grija intr-o zi sa ni se plateasca...facand referire si la posibilitatea de a fi solidari cu cei cazuti in strada..indiferent din ce motiv...cei mai multi dintre noi am trece..nu chiar nepasatori, poate doar impinsi de curiozitate..ne-am opri cateva clipe sa vedem..e viu, traieste, e baut sau e bolnav..daca e bolnav, sansele sa ii acordam ajutor, sa sunam la 112 cresc..daca e beat...e lipsit de importanta...daca 2 insi se iau la bataie,daca o femeie e agresata in strada de un individ...probabilitatea ca vreun trecator sa intervina, este infima...totusi, romanilor le place mult show-ul...atat de mult incat se aduna cu zecile..daca aud ca a fost un accident...nu ii costa nimic sa caste gura...insa daca ar fi sa stie ca ar avea vreo responsabilitate, ca s-ar ivi vreo complicatie...cert s-ar lipsi de show...
Avem inima, avem suflete sensibile...si am demonstra-to adeseori...insa , cine stie ce instincte...ce sentimente..ce temeri , retineri...ne determina sa fim asa. Poate ca nu ar trebui sa ne blamam, nici pe noi insine si nici pe ceilalti...

Apropo de gesturile filantropice ale celor care doresc neaparat sa apara pe sticla sau in ziare...mi se pare o mizerie la fel de mare ca a celor care isi spala rufele din familie la televizor sau pe prima pagina a ziarelor.
Sa stiti ca cei care ofera ajutor din suflet, au la randul lor nevoie de ajutor.Nu e vorba de ajutor material. E vorba despre o vorba buna spusa din suflet (care nu ascunde in spatele ei invidie).Eu de exempu am ramas pe acest forum tocmai din acest motiv.
Constienta fiind de faptul ca am nevoie de acest ajutor am incercat la randul meu sa ofer ce am crezut eu de cuvinta.
Am sa va spun ca am facut gesturi de filantropie, am ajutat in viata reala dezinteresata fiind.
De exemplu am fost sa schimb euro :)) (nu e destul ca fac naveta la autostop...mai schimb si euro:))...am contracte in euro ) si m-am dus cu o persoana de incredere ca sa nu fiu furata. Va dati seama ca marea mea grija, atunci cand am plecat la "casa de schimb" a fost propria persoana.
In momentul in care am coborat din masina si am vazut in usa casei de schimb valutar un batran care striga :
-Ajutor !Va rog...ma omoara !
Batranelul era in usa casei de schimb, tinut de un bodyguard (din ala cu ceafa stratificata ) si se tragea sa iasa.
Instinctul sau nu stiu ce anume m-a facut sa uit de mine si sa scot telefonul sa sun la 112. Povestea e lunga dar nu vreau sa o poluez cu amanunte.
Abia acasa m-am gandit ca totul putea sa fie o inscenare si cei din strada ( erau vreo doi bisnitari si o tipa...asa stiu ca am scanat ) puteau fi pe-o mana si sa-mi traga geanta din mana...cum se intampla .
A fi solidar inseamna sa pui interesul altuia in fata interesului personal.
Da , @legally, asta inseamna sa-ti iubesti aproapele : sa te bucuri de bucuria lui !