Se întoarce Dumnezeu în România
Petru Dugulescu
Se-ntoarce Dumnezeu in Romania,
Trecand prin vama, fara pasaport!
S-alunge pe tirani si tirania,
Sa ne aduca-n tara omenia,
O marfa ce-am vandut-o la export.
Se-ntoarce Dumnezeu in Romania -
In tara Lui de care I-a fost dor,
Caci L-am chemat cu totii in agonia
Acelor ore cand veni urgia,
Ingenunchiati, smeriti, sub tricolor.
Se-ntoarce-n tara Domnul, sa ne spele
Si sa ne-nvete sa traim frumos.
Noi vrem un Dumnezeu de vremuri grele
Si-apoi sa plece dincolo de stele
Ca stim noi ce sa facem aici jos.
Se-ntoarce-n tara Domnul cu Scriptura -
Ca sa ne-nvete viata de crestini;
Dar ateismul si nomenclatura
Si-au transformat subtil coloratura
Si -I impletesc din nou cununi de spini.
Cu darul de iubire si dreptate
Se-ntoarce Dumnezeul Preainalt;
Sa nu mai fie-n tara strambatate,
Nici comunism si nici securitate,
Sa nu mai moara tineri pe asfalt.
Sta Dumnezeu la poarta, Romanie -
Dar cine Ii va spune: "bun venit!"?
La Parlament si la Presedentie
Se-aproba legi, se vrea democratie,
Dar, Numele Lui nu e pomenit.
Te cheama Creatorul azi, nu maine,
In ceasul de destin hotaritor -
Sa-ti franga-n dar a invierii paine;
Acum ori niciodata poti romane
Sa ai un Dumnezeu si-un viitor!
În limba ta - Grigore Vieru
În aceeaşi limbă
Toată lumea plînge,
În aceeaşi limbă
Rîde un pămînt.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mîngîi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cînt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
ªi vinul e mai vin,
ªi prânzul e mai prânz.
ªi doar în limba ta
Poţi rîde singur,
ªi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar cînd nu poţi
Nici plînge şi nici rîde,
Cînd nu poţi mîngîia
ªi nici cînta,
Cu-al tău pămînt,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
Limba noastra
de Alexei Mateevici
Limba noastra-i o comoara
In adancuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Limba noastra-i foc ce arde
Intr-un neam ce fara veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.
Limba noastra-i numai cantec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere ce spintec
Nouri negri, zari albastre.
Limba noastra-i graiul painii,
Cand de vant se misca vara;
In rostirea ei batranii
Cu sudori sfintit-au tara.
Limba noastra-i frunza verde,
Zbuciumul din codri vesnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfesnici.
Limba noastra-s vechi izvoade,
Povestiri din alte vremuri;
Si citindu-le-nsirate,
Te-nfiori adanc si tremuri.
Limba noastra ii aleasa
Sa ridice slava-n ceruri,
Sa ne spuie-n hram s-acasa
Vesnicele adevaruri.
Limba noastra-i limba sfanta,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plang si care-o canta
Pe la vatra lor taranii.
Inviati-va dar graiul
Ruginit de multa vreme,
Stergeti slimul, mucegaiul
Al uitarii-n care geme.
Strangeti piatra lucitoare,
Ce din soare se aprinde,
Si-ti avea in revarsare
Un potop nou de cuvinte.
Nu veti plange-atunci amarnic
Ca vi-i limba prea saraca
Si-ti vedea cat ii de darnic
Graiul tarii noastre draga.
Rasari-va o comoara
In adancuri infundata,
Un sirag de piatra rara
Pe mosie revarsata.
Exil
de Ana Blandiana
Pornesc in mine in exil,
Tu esti patria mea
De care nu mai pot sa ma apropii,
Tu esti tara in care m-am nascut
Si am invatat sa vorbesc,
Numai pe tine te cunosc in lume.
Prin ochii tai am inotat de-atatea ori
Iesind pe mal cu trupul tot albastru.
De-atatea ori am navigat prin tine
Pandind bolborositul prevestitor de hula
Al sangelui in stare sa ma inece-oricand.
Tu esti partea mea de pamant,
Numai din tine stiu sa ma inalt.
Stapane tu, impadurit
Si semanat cu lacuri,
tinut pe care-l stapaneam candva
Si-n care nu mai pot sa ma intorc
Din mine, din strainatatea mea,
Lasa-ma noaptea sa ma mai visezi,
Sa-ti trec prin somn leganator,
Lasa-te locuit de mine noaptea,
Ca genii morti, de gandurile lor.
George Cosbuc - poezii de ... "actualitate"
Burghezi! destul ati gramadit...
Burghezi! destul ati gramadit
Averi de noi muncite-
Comori ce voi ni le-ati rapit!
Apusul vostru vine!
Lapadaturi! V-ati ingrasat
Band lacrimi ce varsara
Ai nostril cei “fara de tara”.
………………………………..
LA BANI LI-E GANDUL TOT…
Corabia –n zari , spre stanci acum pluteste ,
O vezi?Si nici un brat n-o carmuieste.
Pirati in ea, si numara grabit
Averi, si lacomi scot ce-au jafuit.
Nici stanca n-o vad, n-aud furtuna ,
La bani li-e gandul, si o-mpart intruna.
Iar mare-i duce-ncet, dar drept spre stanci.
La ce-as canta, romani, cuvinte-adanci…