avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 945 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Poezii despre România, despre guverne trecãtoare și ...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Poezii despre România, despre guverne trecãtoare și despre noi

Treceţi, batalioane române, Carpaţii!

Un cântec istoric ne-aduce aminte
Că fraţii în veci vor fi fraţi,
Un cântec de luptă, bătrân ca Unirea,
Voi, compatrioţi, ascultaţi.

Treceţi, batalioane române, Carpaţii,
La arme cu frunze şi flori,
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă,
Nădejdea e numai la noi,
Sărută-ţi copile părinţii şi fraţii
ªi-apoi să mergem la război.

‘Nainte, ‘nainte spre Marea Unire,
Hotarul nedrept să-l zdrobim,
Să trecem Carpaţii, ne trebuie Ardealul,
De-o fi să ne-ngropăm de vii.

Cu săbii făcură Unirea, ce inimi!
Spre Alba cu toţii mergeam,
Toţi oamenii ţării semnau întregirea,
Voinţa întregului neam.

Cu toţii eram regimente române,
Moldova, Muntenia, Ardeal,
Fireasca unire cu patria mumă
Ne-a fost cel mai drept ideal.

Aceasta-i povestea Ardealului nostru
ªi-a neamului nostru viteaz,
Istoria-ntreagă cu lupte şi jertfe
Trăieşte-n unirea de azi.

Dreptatea şi pacea veghează Carpaţii
ªi ţara e frunze şi flori,
A noastră izbânda, ai noştri sunt fraţii,
Trăiască în veci trei culori.

Vrem linişte-n ţară şi pace în lume
Dar dacă-ar veni vreun blestem,
Carpaţii şi fraţii sări-vor ca unul,
Urmând comandantul suprem.

Treceţi, batalioane române, Carpaţii,
La arme cu frunze şi flori,
V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii
Cu inima la trecători.
Cel mai recent răspuns: raser , utilizator 15:31, 21 Februarie 2016

Cântec de luptător

de Ionel Zeană

Partizanilor anticomunişti din munţi

Stau zi şi noapte-nfipt pe-această creastă,
Ţâşnit ca din adânc, la o chemare;
Mi-e răzmeriţă inima sub coastă
ªi vulturi, ochii crunţi rotiţi în zare.

Ca să înfrunt uzbecii şi calmucii
Ce azi din trupul ţării se înfruptă,
M-am înfrăţit cu doina şi haiducii,
Mânat de-o sete aprigă de luptă.

De sus, de pe Negoiuri şi Parânge,
Mi-mbrăţişez şi ţara şi strămoşii.
Vuiesc în mine volburi mari de sânge
ªi plumbi descarc în fruntea fiarei roşii.

Sunt vifor şi nimic nu mă-nspăimântă:
Nici moartea şi nici iadul cel sinistru.
Aştept o zi de răzbunare sfântă,
Să-mi oglindesc privirile în Nistru.

Cu arma-n mâini să pustiesc blesteme
ªi hoardele flămânde şi nebune.
Să crească iar voievodale steme
Pe creştetul hotarelor străbune.

Mi-e inima luceafăr sus, pe creste
ªi-nfrunt hidosul stepelor balaur.
Visez o ţară nouă ca-n poveste
ªi mândră ca un măr domnesc de aur.
------------------------------------------------------
Din antologia “Aceşti mari poeţi mici”,
realizată de Mihai Rădulescu
INTELEPTUL
de Radu Gyr


Nu scuip pe'nfrangerile mele!
Ce-am adorat nu stiu sa ard
si nu ridic in vant obiele
in locul ruptului stindard.

De funia spanzuratorii
dezastrele nu mi le-agat
si nici mandria din victorii
n'o pun sperietoare'n bat.

Cu-aceleasi zambete'ntelepte
imi port si lanturi si cununi
urcand spre soare clare trepte
sau coborand printre furtuni.

Si merg pe-acelas tarm ce suie,
la brat cu prieteni sau vrajmasi,
de-o fi sa-mi bata trupu'n cuie
sau sa-mi presare crini sub pasi.
EROII NOªTRII

Autor: ISTRITEANU, (15/03/2011)


Eroii noştri sunt,
Demult pământ,
Pe care au crescut
ªi flori şi ghimpi, ce au căzut
Pe-al lor mormânt

Eroii noştri au fost uitaţi
De cunoscuţi, de rude şi de fraţi
Ei dorm acum
Într-un pământ de sub un drum
Ce duce, spre nicăieri
Dar… e străjuit de case pline de averi
ªi de palate,
Spre cer, cu vârfuri semeţe îndreptate

Eroii noştri au avut şi-un ideal,
Pentru care, unii au şi murit
Acum el e, doar o himeră, e un mit
Ce pare fără sens
ªi-acel consens ce i-a unit
A dispărut, de neînţeles.

Eroii noştri au fost
Acum, ei numai sunt
Sunt doar pământ
Bătut de vânt
Pe care călcă indiferenţi ai lor urmaşi
Ce vor fi , sau nu părtaşi
La a noastră glorie
Din a neamului istorie
Clădită cândva, cu sânge de acei
Ce n-au fost zei!
Ci oameni ca şi noi,
Dar pentru neam, pentru popor
ª-au dat şi din fiinţa lor
Ai noştri, bravi eroi!

O noapte la morminte

Mergeam pe cai salbatice
catam adapostire;
Iar fantasme lunatice
Radeau pe-o manastire.

Latra departe cainele
La duhuri neguroase.Scoteau din groapa mainile
Scoteau din groapa mainile
Scheletele hidoase.

Pe muntzi,regina noptzilor
Paruse galbenita,
Asha cum fruntea mortzilor
Se vede suferinda.


Atunci trecura ielele
De maini in hora prinse;
S-un abur toate stelele
Indata le cuprinse.


Tipa in sinul mortzilor
Vulturi cu grele pene.
Shi vuietul prigorilor
Se auzea alene.

Un fulger!...norul fumege;
Iar sunetul raspunde
Shi ploaia cade,spumege
In tulburoasele unde.

Apoi s-aud rasunete
De vaiete.suspine;
Inspaimintat de tunete.
Un mort veni spre mine.

In prejmul monastirelor,
Umblind,ma rataciseam;
L locul cimitirelor
Vazui ca ma oprisem.

Dimitrie Bolintineanu

Rugăciune pentru poporul român

Săpată-i fruntea de-ntristare,
Obrazu-i lacrimă de sare
Iar mâinile îi cad greoaie
În neputinţă şi-aşteptare…
Sărman popor român…

Din vremuri te-au furat străinii,
În trudă ţi-ai mâncat ciulinii,
Ai fost un strigăt al ruşinii:
Sărac, robit, bătut cu spinii…
Sărman popor român…

Când comuniştii ţi-au dat leafă
Ai fost doar sclav lovit în ceafă,
Acum, trăieşti o mare gafă:
Democraţia de Caiafă…
Sărman popor român…

Eşti iar furat, minţit, scuipat,
Iar Europa te-a uitat;
Eşti iar sărac şi ruinat,
Minciuni şi amăgiri ţi-au dat…
Sărman popor român…

Condus eşti tu de Roboam,
În dezbinare, an de an,
ªi-ţi smulg acum ultimul ban,
Că-i lux şi trai sus, la Divan…
Sărman popor român…

Ai milă Tată-Dumnezeu
De-acest popor căzut în greu
ªi condamnat mereu, mereu,
La sacrificiu-n apogeu,
Ai milă şi ne iartă…

Sădeşte Doamne-n mintea lor
Credinţa spusă-n Adevăr,
Cuvântul Sfânt, vindecător
ªi du-i la Isus Salvator,
Că-I Mare şi ne iartă…

Pe ce-i ce-şi spun conducători
Fă-i Tu umili ascultători,
De Dumnezeu, azi, temători,
ªi în Scripturi cercetători,
ªi Binecuvântează-i…

Ai milă, Doamne Dumnezeu
De-acest popor şi fă-l al Tău,
Trimite Duhul Sfânt mereu
Că-i jale mare şi ni-i greu…
Vino şi ia-ne Acasă!...

Autor: Sorin Petrache | Album: Poeziile pocaintei

Alte discuții în legătură

A murit poetul adrian paunescu rosu gheorghe rosu gheorghe Incepand de astazi Flacara poeziei lui ADRIAN PAUNESCU nu mai palpaie, dar ne va lumina neincetat. Odihna vesnica neobositului poet! (vezi toată discuția)
Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... justitiarul3 justitiarul3 Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)
Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului... Andreea-Ionescu Andreea-Ionescu Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o ... (vezi toată discuția)