Poezii despre România, despre guverne trecãtoare și despre noi

FRENEZIE

MOTTO: "Există o frenezie a investiţiilor străine în România" (A. Năstase)


Mesaju-acesta scris cu frenezie
Constată că-i paradoxal marasmul:
Înnebunit de-atîta sărăcie,
Pe românaş l-apucă entuziasmul!

Frenetic simte că-l va paşte-azilul
ªi tot frenetic, n-are nici de-o pită.
Frenetic află că-i drogat copilul
ªi că sexual nevasta-i hărţuită.

Se uită, tot frenetic, la Năstase
Care, voios, se face cum că plouă,
Căci el, frenetic, numără la case,
La bani şi, bineînţeles, la ouă.

ªi-l ia pe românaş o frenezie
Tot salivînd dup-o buca’ de pîine,
Încît o să le urle, cu mînie:
-’Vă-n frenezia voastră, azi şi mîine!


Poezie de George Pruteanu

Adrian Paunescu - Regresam

Nu-i nimic, e-n regula,
mai asteptam doua sute de ani,
ce-o sa fie, un biet accident istoric,
o socoteala matematica gresita,
suntem în Estul Europei, nu uitati.
Rusii, da, Maghiarii, da,
Polonezii, da, Bulgarii, da,
noi, nu, noi nu, noi nu progresam,
ca se interpreteaza,
când nu voiau vecinii,
noi nu puteam, n-aveam voie,
când vor vecinii,
nu vrem noi, n-avem nevoie,
asta e, asa suntem noi, ai dracului,
dati în Paste, asta e, dati în Paste,
nu-i nimic, e-n regula,
mai vedem noi, mai vedem,
aveti rabdare, nu bateti din picioare,
nu va pripiti
noi regresam cu placere,
noi regresam cu talent,
noi nu ne luam dupa nimeni
decât când regreseaza.
Doua sute de ani! Atât!
Aveti rabdare, nu chemati salvarea,
nu exagerati, nu cricniti,
regresati cu noi!

Înapoi, mars!

DOINA

de Mihai Eminescu

De la Nistru pân-la Tisa
Tot românul plânsu-mi-s-a
Că nu mai poate străbate
De-atâta străinătate.
Din Hotin şi pân-la Mare
Vin muscalii de-a călare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o aţin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii
ªi străinul te tot paşte
De nu te mai poţi cunoaşte;
Sus la munte, jos pe vale,
ªi-au făcut duşmanii cale,
Din Sătmar pân- în Săcele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet român săracul,
Îndărăt tot dă ca racul,
Nici îi merge, nici se-ndeamnă
Nici îi este toamna toamnă,
Nici e vară vara lui
ªi-i străin în ţara lui.
De la Turnu-n Dorohoi
Curg duşmanii în puhoi
ªi s-aşează pe la noi;
Toate cântecele pier,
Zboară pasările toate
De neagra străinătate.
Numai umbra spinului
În uşa creştinului.
Îşi dezbracă ţara sânul,
Codru ­ frate cu românul ­
De săcure se tot pleacă
ªi izvoarele îi seacă ­
Sărac în ţară săracă!
Cine-au îndrăgit străinii
Mânca-i-ar inima cânii,
Mânca-i-ar casa pustia
ªi neamul nemernicia!
ªtefane, Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las-arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija sfinţilor,
În sama părinţilor,
Clopotele să se tragă
Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,
Doar s-a-ndura Dumnezeu
Ca să-ţi mântui neamul tău!
Tu te-nalţă din mormânt
Să te-aud din corn sunând
ªi Moldova adunând!
De-i suna din corn o dată
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două ori
­ Îţi vin codrii-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară,
Din hotară în hotară ­
Îndrăgi-i-ar ciorile
ªi spânzurătorile!

(Convorbiri Literare, XVII, 4, 1 iulie 1883)

Vasile Militaru ''Sub Tricolor'' - fragment

Eu ascult si mã cutremur hohotind, cu ochii uzi...
Neamul meu, tu n'auzi glasul marilor strãbuni?...
N'auzi?... Stai nãuc si mi-te clatini?...
Nu strãbate pân'la tine glasul marilor Musatini
"Descãlecãtori de Tarã, pãstrãtori de Neam si datini"?...

Neamul meu, - eu plâng si scriu:
Dacã nu esti mort, ci viu,
- Fã din Tricolor trei flãcãri, iar tu, foc mãret sub ele,
Suie-ti flãcãrile sfinte pânã dincolo de stele,
Ca sã nu le mai ajungã hoarda liftelor misele!...

Dacã nu poti face astfel,
Neamul meu, - de mii de ori,
Mai curând sã vrei sa mori,
Decât, rob, sã vezi de-asupra-ti cârpa steagurilor rosii
Si s'auzi cum strãnepotii îsi vor blestema strãmosii!...

Adio la patrie
de Ion Heliade-Rădulescu

Te las, patrie, soţie,
Ah! şi dorul v-a-mpilat,
Jugul greu v-a-ngenuncheat,
Viaţă-amară, moarte vie!
Te las, patrie,-n lamente
ªi-n catene fiii tăi;
Râd şi danţă toţi cei răi
La suspinele-ţi ardente.
Pruncul ţipă, mama plânge,
Tata geme greu sub fier,
Junii nalţă pumni la cer,
ªi tiranii-s beţi de sânge.
Rusul bate, neamţu-ntinde,
Veneticul blestemat,
Lor ce naibei s-a-nchinat,
Ţară, fată, toate-şi vinde.
Te las, patrie,-n sclavie;
ªi-n pământ şi loc străin
Nu m-aşteaptă decât chin,
Viaţă-amară, moarte vie.
Voi vedea munte şi vale,
Fetişoare, ochi frumoşi,
Gesturi, datini, juni voioşi,
Dar nimic ca ale tale.
Râuri, mare, vânturi, stele,
Toate-s surde l-al meu chin;
Nu eşti, Oltule, străin:
Spune tu de ale mele.
D-oi vedea şi lumea-ntreagă,
Spune că nu sunt ai mei;
D-oi vedea eroi şi zei,
Nu e România dragă.
Te las, dulce Românie,
Dar, d-a vrea şi Dumnezeu,
A veni şi rândul meu
Să mor, să trăieşti tu vie.
Moartea pentru-a ta scăpare
A fost toată ţinta mea;
Fericirea-mi cea mai mare
E să mor când vei via.