Poezii despre România, despre guverne trecãtoare și despre noi

Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

NU pentru o lopata de rumena piine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de miine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Pentru singele neamului tau, curs prin santuri,
pentru cintecul tau tintuit in piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer in bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

Si ca sa-ti pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

RIdica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!


Radu Gyr

Pentru acest poem a fost condamnat la moarte si tinut timp de un an in lanturi,
pina la comutarea pedepse in munca silnica pe viata.

BLESTEM DE OM SÃRAC
Din balegi şi din cuib de cuci,
Răsar ca viermii, politruci
ªi din haznalele de bani –
Costume negre cu şnapani,
Viteji ca musca la arat!
ªi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat,
ªi-aţi pus pe noi şi jug de boi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Murdari în suflet şi în gând,
Cu ghearele averi strângând,
Din flote, fabrici şi uzine,
Voi aţi lăsat numai ruine!
V-aţi gudurat pe lângă clerici
Cu mânăstiri şi cu biserici
ªi vile v-aţi făcut, de soi...
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Voi v-aţi trădat şi între fraţi,
Ca voi, şi viermii-s mai curaţi.
Aţi dărâmat şcoli şi spitale
Ca să vă fie vouă moale
ªi v-aţi brodit şi parlamente
Din licheluţe repetente.
ªi ne-mproşcaţi doar cu noroi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Aţi omorât orice dreptate,
Aţi jecmănit tot ce se poate,
Guvernul vostru cu miniştri
E-o adunătură de sinistri,
Batjocura şi umilinţa
Au mai rămas la voi credinţa?
Ghiolbani de jafuri şi gherțoi,
Blestem, blestem, blestem pe voi!
Aţi sărăcit o ţară-ntreagă,
Nici dracul să nu o mai dreagă
ªi din privatizări cu fumuri
Aţi tot lăsat lumea pe drumuri!
Dar cum să faceţi voi vreun drum
Când urma voastră e doar scrum?
La tâlhării vă strângeţi roi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!

Blestemul greu să vă lovească,
Doar bube rele să vă crească,
Ochii să îi aveţi ca napul
ªi să vă roadă viermii capul!
Să putreziţi toţi prin palate,
Toţi spulberaţi să fiţi în toate
ªi să aveţi doar oase moi!
Blestem, blestem, blestem pe voi!


Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii?
Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta? Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta.
Dan Puric

VASILE ALECSANDRI

Hora Unirei

Hai sã dam mâna cu mâna
Cei cu inima romana,
Sã-nvirtim hora fratiei
Pe pamintul Romaniei!
Iarba rea din holde peara!
Peara dusmania-n tara!
Intre noi sã nu mai fie
Decât flori si omenie!
Mai muntene, mai vecine,
Vina sã te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi puterea creste!
Si dusmanul nu sporeste!
Amindoi suntem de-o mama,
de-o faptura si de-o sama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.
Amindoi avem un nume,
Amindoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
In noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grabire
Sã-l secam dintr-o sorbire,
Ca sã treaca drumul mare
Peste-a noastra vechi hotare.
Si sã vada sfintul soare
Intr-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe cimpia romaneasca!

Logica inutilă
-Octavian Paler-

Aşa se întâmplă logic,
plecăm şi sosim undeva.
Plecăm pentru o clipă, pentru un ceas, pentru o viaţă,
poate nu trebuia să plecăm, dar problema nu-i asta,
ci faptul că sosim undeva, totdeauna sosim undeva,
poate nu sosim la timp, nu sosim unde trebuie,
nu sosim unde-am vrut
dar sosim undeva şi, câtă vreme sosim undeva,
totul e logic.
chiar dacă logica şi fericirea sunt lucruri total diferite,
totuşi am plecat şi am sosit undeva,
am greşit drumul, dar am sosit undeva,
dar când nu mai sosim nicăieri
totul devine ilogic. Spre ce ne ducem
dacă nu sosim nicăieri?

TAMAIE SI LICHENI

Unor aparatori ai stalcitei limbi romane
numita „limba moldoveneasca“
A murit tamaia,
Duhoarea sta sa creasca.
Ne-a umplut ca raia
„Limba moldov’neasca“.
Mi-a pierit si somnul,
Pacea crestineasca.
Maraie spre Domnul
Limba moldov’neasca.
O biata batrana
N-are nici de pasca.
Sta cu halca-n mana
Limba moldov’neasca.
Isi creste frumosul
Limba romaneasca.
Ii arata dosul
Limba moldov’neasca.
Gangava, tot linge
Cizma muscaleasca.

Spre Evropi se-mpinge
Limba moldov’neasca.
Palida mi-e fata
Sub un cer ce casca.
Imi mananca viata
Limba moldov’neasca.
Voi muri, se pare,
Pentru-a mea lumina...
„Ma va plange oare
Limba cea romana?!“


Autor: Grigore Vieru