Am facut un contract acuma ceva timp de on-job training pe x (suma foarte mare) euro in strainatate cu obligatia de a sta angajat la firma respectiva 3 ani.
Promisiuni au fost multe, ideea era a unui stagiu complet cu traininguri intensive acolo.
Problema este ca acolo am lucrat pe proiecte efective, suma trainingurilor realizate de catre firme autorizate nu depaseste o durata maxima de 13 zile cu scoaterea din productie.
Neacceptand modul de tratare al angajatilor, faptul ca nu mi-au oferit pregatirea profesionala promisa, faptul ca s-au bazat pe experienta anterioara in a-si finaliza proiectele deja incepute, orasul si alte probleme familiale am decis sa parasesc firma in mai putin de 3 ani.
Acum firma s-a decis sa ma actioneze in judecata pentru neplata "datoriilor" care nu acopera nicidecum cuantumul trainingurilor facute acolo.
Ce sanse am de a castiga un asemenea proces, considerand ca totusi contractul de munca pare legal?
Daca nu aveti de gand sa-i dati in judecata e problema dvs. Insa noi nu avem de unde sa stim ce pot ei sa dovedeasca si ce nu. Reveniti cand vine actiunea , sa ne spuneti pe ce si-au intemeiat-o si ce probe au.
Revin cu detalii: oameni au trecut la fapte.M-au chemat instanta si ca probe aduc bilete de avion, costuri de viza, costuri cazare, diurna, salarii etc
Astea sunt dovezi ale trainingurilor? Sunt suficiente sa castige un proces aducand astfel de facturi?
Biletele de avion si tot ce ai enumerat sunt dovezi ale cheltuielilor facuta cu pregatirea ta profesionala.
Acum trebuie sa stii ca plata cheltuielilor facute cu acea pregatire este proportionala cu timpul ramas de efectuat conform clauzei, adica, daca ai stat deja un an din cei trei pe care te-ai angajat sa ii stai la firma suma de plata nu mai este cea din angajament este diminuata.
Cat priveste scoaterea din productie, se refera la scoaterea din productie in firma din Romania nu cea din strainatate,acea activitate(chiar si productiva) este considerata pregatire profesionala,si este greu de dovedit ca nu este asa.
codul muncii
Art. 195. - (1) Salariaţii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile în condiţiile art. 194 alin. (2) lit. b) şi alin. (3) nu pot avea iniţiativa încetării contractului individual de muncă o perioadă de cel puţin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesională.
(2) Durata obligaţiei salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum şi orice alte aspecte în legătură cu obligaţiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adiţional la contractul individual de muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziţiei prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă.