Andreea Lisievici a scris:
Alin Popescu a scris:
Din perspectiva intelegerii unui contract, consider insa ca o afacere are obligatia sa isi angajeze specialistii care sa ii permita sa inteleaga orice semneaza. Adica... faci afaceri cu pesti exotici? Ar fi bine sa gasesti niste specialisti care sa-ti construiasca un cadru adecvat pentru o astfel de afacere (contracte, cadru contabil, etc).
Ok, dar asta e oarecum inafara discutiei de mai sus, in sensul ca de telefon sau de un cont bancar are nevoie toata lumea, indiferent ca face sau nu afaceri cu telefoane sau conturi bancare... :)
Mie imi scapa sensul pentru care o clauza contractuala e abuziva doar in raport cu o persoana fizica, dar dintr-o data e ok daca contractul e semnat de o societate sau alt ne-consumator. Parerea mea e ca legea actuala (si la noi si aiurea) sufera de o deficienta majora in sensul asta si pleaca de la niste prezumtii care nu au suport practic. Legea era eminamente sociala, nu? Deci cred ca e cazul ca legea sa se aplece putin la situatia practica si sa vada daca nu cumva se cere o revizuire de proportii.
In cazul ne-consumatorilor se considera ca incheie contractele respective in scopul obtinerii unui profit si atunci cand vrei sa obtii profit iti asumi si riscuri .
Pentru ca scopul incheierii contractului nu este consumul ca in cazul unui consumator , se presupune ca un ne-consumator este mai atent atunci cand semneaza contractul si o sa-si apere drepturile ca sa obtina profit .
Dat fiind ca profitul este cel care il diferentieaza pe un consumator de un ne-consumator , legea il apara pe consumator deoarece este mai usor de pacalit.
Deci pentru ca un comerciant urmareste in primul rand obtinerea unui profit din incheierea unui contract cu un alt ne-consumator , se considera ca trebuie sa se protejeze singur daca vrea sa faca profit apeland la instanta de judecata sau semnaland Consiliului Concurentei un eventual abuz de pozitie dominanta .