poveste de dragoste intre ea si varul primar al sotului

Ati ajuns cam departe...

Persoanele acestea din povestea de dragoste (EA si EL - domnul Y) nu sunt rude .

Deci pot sa execute linistiti "exercitii preliminare facerii copiilor" cu sau fara patalama de casatorie. (Se pot casatori. NU exista nici un impediment legal sau de alt soi).

Daca femeia care are acum un copil cu domnul X va naste un copil si cu domul Y (var primar cu domnul X) atunci cei doi copii vor fi:

- frati dupa mama (frati uterini)
- si rude de gradul ªASE dupa tata. (chiar daca in popor li se zice veri "de-al doilea", in realitate copiii verilor primari sunt rude de gradul şase) Ori, prin nici o ramura a dreptului (familie, succesoral, etc.) nu veti gasi vreo dispozitie care sa aiba in vedere rudele de gradul şase. Socotelile in drept se opresc la gradul PATRU. (restul sunt "neamuri" - in acceptiunea acelei terori numita "gura satului")

Si apoi e de presupus ca acesti frati dupa mama nu se vor apuca mai departe sa faca copii unul cu altul, asa ca nu cred ca putem presupune vreun amestec de sange. Hai sa fim seriosi!

Nu e doamna nici un impediment. Vedeti-va de viata.

Ca sa fie cosangvinitate, trebuie ca mama si tatal sa fie rude , adica sa aiba ascendent comun. Ori rudele sotului si sotia nu au ascendent comun. Copiii vor fi frati dupa mama. Veri dupa tati? Ce mai conteaza!

Copii vor fi frati (uterini). Doar frati!

Nu exista nici un impediment...de nici un fel...lasati oamenii in pace, sa se iubeasca atat cat vor si cum vor...nu mai cautati "tapi ispasitori"...

Nimeni nu este in masura sa-i judece...deci:"sotia se iubeste cu varul primar al sotului..." sa zicem ca ar fi "afini" -ruda prin alianta, iar acesti iubiti vor sa "traiasca" impreuna, chiar daca "la mijloc" exista copii, acestia dorind sa se separe de actualii parteneri de viata, care este/ar fi ilegalitatea?

Codul familiei...nu interzice iubirea...si nici nu o impune...art. 2 C.fam.:"Relatiile de familie se bazeaza pe prietenie si afectiune reciproca intre membrii ei, care sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material". Dupa cum se observa, este folosit termenul"afectiune reciproca"...si nu "afectiune unilaterala"...

Si mai exista o vorba conform careia "pana nu te incurci", nu ai cum sa "te descurci"...lasati oamenii sa se convinga ca pot sau nu, sa-si traiasca iubirea reciproca.Am auzit de situatii in care, desi partenerii (ea si el) se iubeau la nebunie, legatura fizica/intima a fost "imposibila"...si s-au despartit sau ...situatii cand, in timp, unul dintre parteneri s-a reintors la fostul sot si exemplele pot continua.

In viata este bine/corect sa nu te amesteci in viata celorlalti si sa intervii cu un sfat/parere sau alt tip de ajutor doar atunci cand ti se cere.Bine cu forta nu poti sa faci dupa cum fiecare are lectia sa de viata.Nimic nu este rau, nimic nu este bine...totul se raporteaza la perceptia proprie despre ceva/cineva sau o fapta anume.

Ca sa poti aprecia soarele, trebuie sa suportii mai intai "intunericul noptii", nu? Altfel ce criteriu de comparatie ai putea avea?

De altfel exista religii care nu interzic astfel de legaturi,pentru ca indiferent de situatie dragostea este agreata si propovaduita de insusi Dumnezeu.
Nu exista nicio atestare stiintifica concreta ,precum ca in asemnenea cazuri al rezulta copii malformati sau cu stari degenerative.
Daca oamenii s-ar lua dupa "gura satului" ...
Consider ca distinsele d-ne avocat Romascanu si Gruianu si nu numai,au perfecta dreptate,cu atat mai mult cu cat aduc in sprijinul celor afirmate chiar prevederile legale