cum se poate?

Intr-adevar, din pacate, desi se presupune ca se urmareste numai binele copilului , acesta de regula se da mamei.
Ar trebui totusi sa nu lasati lucrurile asa, faceti apel sau recurs dupa caz si luptati pentru copilul dumneavoastra. Poate urmatoarea instanta va acorda 5 min in plus de lecturare cu o mai mare atentie a dosarului dumneavoastra si astfel va indrepta eroarea.
Nu este corect , dar......... dupa cum spunea si Badea .. " Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul".
Multa bafta.

E trist pt copil ca se intampla astfel de lucruri .
Nu cred ca exista o trauma mai mare pt un copil decat sa asiste la un azboi permanent si uneori murdar , care se da intre parintii lui . Ganditi-va ca el va iubeste in egala masura pe amandoi.
Inainte de a-i cuplabiliza pe judecatorii care au luat o astfel de decizie, vreau sa va spun ca am avut o profesoara , fost judecator la Curtea de Apel Cluj , care ne spunea ca cea mai grea decizie pe care trebuie vreodata sa o i ia un judecator , cu un dram de constiinta , este aceea privind incredintarea copilului , in favoarea unuia sau altuia dintre parinti. Este o solutie in care toata lumea are de pierdut , dar mai ales copilul . Multi parinti care inteleg drama copilului atunci cand parintii lui se despart, considera ca de dragul lui este mai bine sa se "suporte" unul pe celalalt .
Stimate pedycab, aveti la dispozitie mai multe mijloace legale de a va obtine copilul , inclusiv prin decaderea din drepturile parintesti ale mamei , ca urmare faptului ca sanatatea sau dezvoltarea fizica a copilului este primejduita prin felul de exercitare a drepturilor parintesti, prin purtarea abuziva sau prin neglijenta grava in indeplinirea indatoririlor parintesti, ori daca educarea, invatatura sau pregatirea profesionala a copilului nu se face in spirit de devotament fata de Romania.
Dar eu propun , sa stati un pic , si sa chibzuiti , care ar fi solutia cea mai buna , si ce implicatii ar putea avea

Da e adevarat nu se face in spirit de devotament fata de Romania. Dar intreb cant un parinte stii ca are probleme de sanatate mintala cum poti incredinta un copil spre crestere si educare acestei persoane? Poate intelegeti mai bine daca va lamuresc. Eu nu stiam pana acum 2-3 ani ca ea sufera de schizofrenie acest lucru mi-a fost ascuns. De aceea am introdus actiune de divort. Ea spunea ca are din cand in cand atacuri de panica sau depresii. Schizofrenia este o boala grea si foarte greu controlabila ea spune ca o ajuta mama ei si fratele care locuiesc in aceeasi casa .
Pe urma s-a facut un control la IML si un raspuns a venit ca sufera de schizofrenie cel de-al doilea raspuns a venit ca nu sufera de schizofrenie dar boala ei intra in categoria alienatilor mintali nespecificand de ce boala ar suferii atunci. Cu alte cuvinte ne ascundem in spatele vorbelor si ne este frica sa punem punctul pe i. Nici judecatorul nu a mai inteles nimic si a mai trimis inca odata (pentru a treia oara) adresa catre IML sa specifice cu exactitate boala si daca intra in categoria alienatilor mintali si daca poate avea grija de un copil in situatia ei. Eu pe de alta parte sun un om capabil,lucrez in contabilitate,nu sunt un om sa lipseasca de acasa nu consum alcool nu sunt scandalagiu,copilul can ma vede ii rad ochii in cap dar pentru ca nu ma lasa sa socializez cu el copilul crede ca l-am parasit. Asa se joaca ea cu mintea copilului spunandui ca daca pleaca de la ea la mine ea se arunca de la etaj pentru ca nu mai are de ce traii. Si atunci cand tu ca judecator stii toate aspectele astea chemi copilul in camera de consiliere la doar 5 ani si-l intrebi cu cine vrea sa stea. La ce te gandesti la binele copilului ,sau la ce si-ar dorii el. Daca eu nu socializez de mai bine de un an cu copilul meu ce te astepti sa-ti raspunda copilu? Cand lui poate sa ii se spuna : Vezi tata nu ne vrea ,tata nu ne iubeste. Cum pot eu demonstra ca ea ca om lucreaza la psihicul copilului? Daca ar da o cautatre la boala pe internet chiar ar vedea ca acesti oameni nu-si recunosc nici boala si au o gandire care inclina mai mult la a face rau ,malefica chiar. Eu vreau sa cresc copilul sa-i ofer o educatie sa-l pot oferii mai tarziu societatii . Ea ce educatie poate oferii copilului cand ea este cea care are nevoie de ajutor? Si este incapabila sa se intretina singura? Eu am chibzuit foarte bine, ani inaite de divort si luni de zile in timpul divortului. Eu sunt dator sa lupt pentru copil dar nu pentru mine ci pentru el. EA in schimb lupta pentru ea ,sub perdeaua faptului ca-si iubeste copilul. Ce este mai trist este ca si familia ei nu accepta relatia mea cu copilul ,ei sunt cei care interzic copilului sa vina macar in vizita la mine, pe motivul ca eu am divortat de sotie iar acum sa-u trezit cu ea pe cap. Oare de ce credeti ca ma lasa sa vad copilul doar la gradinita sau 5 min in fata blocului? Va spun eu pentru altfel copilul ar vedea diferenta. In alte cazuri poate ca tatal folosete cuvinte vulgare sau expresii nelalocul lui sau poate ca este certaret sau violent. Da va asigur ca nu este cazul meu. Refuz atunci sa mai am incredere in justitia Romana si sa ma incred doar in bunul D-zeu. Va multumesc.

pt binele copilului, nu renuntati la lupta, folositi cate cai de atac se pot folosi.
nu stiu cati ani are mama acum, dar indiferent de medicatie si cat se straduieste familia sa tina sub control boala, pe masura ce inainteaza in varsta, boala se agraveaza, in timp devenind leguma.. unde o pui, acolo sta. nu-i poate fi mama copilului
bolnavii de acest tip,sunt egoisti , nu se gandesc decat la ei, pe mama o pot oarecum intelege, nu pot sa-i inteleg familia, nu constientizeaza cu ce se confrunta.
schizofrenie paranoida, sau alienata mintal, judecatorul credea ca se face bine si ca e ceva episodic, trecator? nu-i pot intelege decizia

Va multumesc pentru incurajare. Da intr-o oarecare masura si eu o inteleg este mama precum si eu sunt tata. Stiu ca daca i se va lua copilul pentru ea ar fi un soc . E adevarat nici eu nu pot intelege familia ei. Ea nu vrea sa fie asa. Si exact ca si D-voastra nu pot intelege decizia judecatorului. Chiar cu un dosar in fata cat o carte de telefon in care se vad episoadele psihotice ale mamei de aproape 20 de ani ea avand 33 de ani eu 34 iar copilul 5 ani el decide in favoarea mamei.:(. Autoritatea tutelara decide tot in favoarea ei dar sub rezerva bolii de care sufera mama. Deci daca i-si ia tratamentul poate avea grija de copil. Intrebata mama in instanta daca i-si ia tratamentul raspunsul ei a fost: Nu mai iau tratament de 8 ani si nici nu ma duc la doctor ca nu am nevoie de doctor. In loc sa raspunda :Da iau tratament, ma simt mult mai bine, ma simt in stare sa am grija de copil, ea din contra. Pana si avocata ei a intrebat-o cum Doamna nu mai luati tratament? Si totusi???? Si inca ceva chiar am avut avocat. Degeaba s-a zbatut avocatul. Judecatorul i-mi parea tot timpul ca inclina el balanta catre mama. M-am gandit ca poate m-i se pare mie dar se vede ca toata lumea a vazut acest lucru. In raspunsul de la IML scria ca in momentul prezentarii la control era in deplinatatea facultatilor mintale, deci ar putea avea grija de copil. :( De parca un copil se educa si se creste in acel moment si nu toata viata. Din nou soc pentru mine. Este adevarat ca ea are doar episoade psihotice 1-2 pe an care tin 1 luna 2 luni sau chiar si 4-5 luni foarte greu mi-am dat seama de boala ei . Abia can am mutat dosarul ei medical acum 3 anide la un cabinet la alt cabinet, am vazut adevarul despre boala ei.