incredintare minor catre tata

Daca ma intalnesc cu copilul pe strada, ''in afara'', trebuie sa-l ocolesc?
Ce lege spune ca nu trebuie sa am legaturi personale ''in afara'' programului?
Legea spune ca ''pastreaza dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, precum si de a veghea la cresterea, educarea, invatatura si pregatirea lui profesionala''.
Ce inseamna asta? Ca o femeie este crezuta daca spune ca a fost batuta, un barbat nu!
Domnilor magistrati, incalcati legea cu buna stiinta!

Nu trebuie sa-l ocoliti pe strada .... nu scrie nicaieri ca daca va intalniti pe strada trebuie sa-l ocoliti sau mama sa nu va dea voie sa vorbiti cu el pentru ca nu sunteti in programul de vizita.
Eu consider ca puteti avea legaturi personale si in afara programului de vizita stabilit de instanta, dar nu-l puteti lua cu dumneavoastra in afara acestui program.

Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca.

Gabey1070, ce-ar fi daca, in loc sa te gandesti ca ai DOAR doua weekend-uri pe luna cu copilul tau, ai zice CE BINE ca am doua. Si ca in loc sa-ti risipesti energia si gandurile la partea pe care nu o ai te-ai concentra cum sa faci ca acele momente cu copilul tau sa ramna in SUFLETUL lui.
Stii, eu daca ma uit in urma nu pot sa spun ce-am facut zi de zi in copilaria mea, dar niste vacante (si oamenii care mi le-au facut frumoase) mi le amintesc.

Aveti copii? Cum va simtiti fara el o zi? Dar o saptamana? Dar doua? Daca cineva va rapeste dreptul de a vorbi cu el? De ce un tata devine baubau dupa un divort? Se spune ca femeia este egala cu barbatul. Cum? In fata legii este mai presus decat el! De ce? Pentru ca mostenim o mentalitate invechita de 30 de ani? De ce aproape toate femeile gandesc despre barbati ca sunt "nemernici"? Nu cred ca un magistrat si-a pus aceste intrebari in timpul liber!

Nu stiu cat e de bine sa ridicam degetul pedant asupra propriei noastre false exemplaritati...
Si eu am fost crescuta de un parinte care l-a dispretuit pe celalalt. Si cand am devenit adolescenta oamenii adulti mi s-au infatisat toti ca demni de dispret . A trebuit sa trec de 30 ani ca sa-nteleg niste lucruri pe care nici azi stiu daca le pot exprima si transmite in cuvinte...

E-n firea omului, fie el barbat, fie femeie ca dupa ce li se strica sandramaua pasiunii sa-si compuna fiecare cate-un personaj "sictirizant" pe care nu scapa nici o ocazie sa-l abordeze in prezenta celuilat... uitand ca singurul efect e schilodirea unui suflet de copil care nu poate pricepe...

Si "milosi" ni se-ntampla sa spunem despre altii: saracu e orb, e schiop dar nu spune nimeni saracul meu copil are sufletuil schilod si EU singura/singur i l-am schilodit...

In ziua in care nu veti mai crede ca fosta a fost considerata "mai egala" decat dvs... In ziua in care veti renunta in prezenta ei la persoanjul sictirizant... va renunta si ea... incet incet... si nimeni nu-si va mai aduce aminte daca azi, cand sunteti cu copilul, o fi prima sau a treia saptamana din luna... or o fi trecut chiar o luna intreaga.

Pana ce timpul prescris de "eticheta" in caz de-nfrangere nu va toci orgoliul unuia dintre voi sau pana ce unul dintre voi nu va mai aborda vanitatea si inchipuirea incantata de propriea sa excelenta, copilul nu va ramane decat un lucru - obiect secundar al acestei vanitati...

Sunt atat de multi cei care pretind ca intreprind niste actiuni pentru ca isi iubesc copiii, cand de fapt nu iubesc nimic mai mult decat nemasuratul lor orgoliu... incat nu cred ca se va schimba vreo mentalitate ... pana la sfarsitul lumii.