incredintare minor catre tata

Care au fost temeiurile de drept si fat, pe scurt, cati avocati ati consultat?
Ce probe noi ati adus de fiecare data?

Buna ziua,

Nu sunt jurist de profesie....profesia mea este de mama a doi copii...proaspat divortata. Frazele domnului mi se par foarte cunoscute. Fostul meu sot le invoca dupa pronuntarea divortului. Pina atunci actiunile de "bun parinte" au fost: sa se mute in sufragerie pentru ca nu suporta sa ii auda pe copii plangand, pentru ca venea tarziu de la munca si era obosit (sloganul lui era "doar eu aduc banii in casa, eu detin controlul in casa"), in week-end-uri trebuia sa se refaca, deci doarmea aproape toata ziua si ma trimitea cu copiii la mama acasa, de mers in parc cu ei, nici vorba si multe altele. Dupa ce am introdus actiunea de divort, a inceput sa ma injure de fata cu copiii, nu a venit la ziua copilului cel mare, de ajutor material nici nu mai vorbesc. Dar se spune ca "trebuie sa vegheze la buna crestere a copilului".
Eu zic ca legea este buna asa cum e acum, adica se pune accent pe interesul copilului incredintandu-l mamei. Si asta pentru ca numai o mama stie cand sufera copilul ei, stie sa aprecieze si faptul ca a spart un pahar din joaca, stie sa il mangaie si cand face boacane si cand face fapte bune, stie cum sa-i citeasca o poveste, face pe dracu-n paispe sa ii cumpere copilului o prajitura chiar daca lipsa banilor este acuta.
Imi pare rau si imi cer scuze daca considerati ca am aberat, dar urmaresc acest forum de ceva timp si chiar nu pot ramane fara replica la o asemenea situatie.
Faptul ca sunteti la o atreia actiune nu ar trebui sa va dea totusi un pic de gandit? Sa lasati orgoliul deoparte cand e vorba de copil?
Cu mii de multumiri doamnei avocat Avlil (imi cer scuze nu cunosc numele) pentru sfaturile la o problema pe care am postat-o in forum cu ceva saptamani inainte.

gabey1070 a scris:

Cu mama copilului nu am nimic! Ea nu vrea sa inteleaga ca acel copil nu poate sa creasca doar cu mama. Ce a fost intre noi s-a dus dar, mai presus de orice este copilul! Lucrul acesta nu-l intelege! Merge pe principiul ca "un copil poate sa fie crescut doar de mama", slogan impus de altii!
Sunt la a treia actiune de reincredintare si am fost respins pentru ca, citez: "se lezeaza interesele copilului si ale mamei".

Uf !
Dupa atatea procese este greu sa mai obtineti castig de cauza astazi sau maine.
Este foarte greu sa castigati un astfel de proces chiar si cu avocat.
Daca v-ati incumetat sa va judecati fara avocat la primul proces ati comis o greseala deosebit de grava, greseala
pe care in clipa de fata nu cred ca mai poate sa o remedieze nici macar un avocat.
Cu regrete.

avocat Claudiu Lascoschi

Pot solicita incredintarea spre crestere si educare a copilului meu fara a fi obligata sa intentez divort impotriva sotului meu ? Nu vreau decat sa contribuie financiar la cresterea copilului nostru chiar daca fizic si sufleteste este din ce in ce mai rar in preajma copilului meu !
Casa in care locuim este mosteniirea sotului meu si in urma unui divort probabil ca nu ne-ar mai permite sa locuim in ea si asta ar fi dramatic pentru siguranta copilul meu !
Ce pot face spre a-l determina sa se implice financiar ?

Stimate domn,
asa dupa cum v-au scris si colegii, chestiunile sunt mai complicate si mai delicate.
daca nu puteti ajunge la nici o concluzie amiabila, dorim sa va asiguram ca veti pierde " cu succes" procesul de obtinere a dreptului de crestere si educare a copilului.
Aproximativ 90% din acest tip de procese se pierd de catre tatii copiilor.
Aproximativ 90% din judecatorii instantelor sunt femei.
Trage-ti singur concluzia !