Tatuarea: moda, protest sau automutilare?

Question

Discuție deschisă în Discuţia la modă

Tatuarea: moda, protest sau automutilare?

Mediator 03:48, 8 Ianuarie 2011

In numele modei mii de oameni sunt gata sa isi transforme propriul corp intr-un exponat de muzeu,chiar cu riscurile unor complicatii,de multe ori grave.
Pentru unii tatuarea reprezinta dorinta de a fi la moda,spiritul de imitatie,teribilismul,dorinta de a fi mai barbati sau mai femei decat sunt in realitate, declansand "necesitatea" de a-si schimba infatisarea,de a fi mai altfel decat ceilalti semeni.
De fapt tatuarea,ca si percing-ul sau tunsul zero la femei sunt actiuni cu caracter de automutilare.
Psihologii afirma ca automutilarea,vine ,pe de o parte,ca expresie a agresivitatii intoarse spre sine.
Pe de alta parte, aceasta apare ca exprimarea starilor de protest,de revolta,de furie acumulate de-a lungul unor conflicte anterioare si pe care le scot la suprafata prin astfel de aciuni
Aceste manifestari apar ca un strigat al suferintei interioare,prin care persoanele respective atrag atentia apropiatilor lor ,semenilor lor,in general, ca exista,sufera,ca au nevoie de atentie,ca nu sunt intelesi,ca au nevoie de cei din jur,de fapt de ajutorul acestora.
Manifestarea aceasta ca si altele de aceiasi sorginte,poate fi un semnal de alarma pentru unele dintre persoanele care apeleaza la tatuaje,ele ,in realitate, punand in fapt,ceea ce nu pot spune cu cuvinte.
Psihologii reamintesc despre nevoia de afectiune,de atentie ,de iubire,care de fapt,pot insemna tot atatea cereri catre cei dragi,pe care cei care apeleaza la aceasta actiune ,le adreseaza ca gesturi disperate si chiar sub forma de gesturi extreme.
Cred ca natura este cel mai bun si mai merituos constructor al fapturii umane ,al corpului omenesc,care nu merita niciodata sa fie alterat sau schimbat de dispozitii de moment,de mofturi sau de gusturi bizare,de motivatii puerile , de creerea unor "universuri"paralele sau false.

Răspunde Citează

80 mesaje

12994 vizualizări

17 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 18:50, 1 Mai 2011

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (9)

Pagina 6

Pagina 8

Alte discuții în legătură

Salon infrumusetare - norme ue Buna seara! Care sunt normele de functionare ale unui salon de infrumusetare (manichiura, pedichiura, coafor, frizerie, cosmetica, masaj, solar)??????Care ... (vezi toată discuția)

Oameni care aduc tineretea in suflet! Sunteti mult mai tanar decat credeti! [i]acest motto este dedicat[/i] Toate varstele au \"inconveniente\"... Tineretea o are pe cea a gandirii, atunci ... (vezi toată discuția)

Avertisment impotriva publicarii horoscoapelor etc Sine ira et studio malo. Superstitiile religioase, magice (ca horoscopul) sau altele, sunt nestiintifice si nemorale; ele pot fi periculoase pentru sanatatea ... (vezi toată discuția)

elena138 Utilizator · Answer 1 · 2011-01-10 22:52:23

SABINAA a scris:

@trope_doi
Multitudinea uneori strica "arta".

Care arta? Ce artist trebuie sa fii ca sa conturezi un fluture, o inima goala sau un motiv chinezesc?! Care calitate??!!Ce fac "artistii" in tatuaje, fac si copiii de 7-10 ani, pe suport de hartie, cu o pensula si culoare...Sa nu uitam ca, in Romania, "arta" tatuajului s-a pastrat in penitenciare! Acolo autoflagelarea nu reprezinta nimic fata de impactul lipsirii de libertate.
Din pacate, iubirea, sanatatea si libertatea pot fi evaluate abia cand le pierzi, altfel, ai pretentia ca ti se cuvin. Dar asta e o alta discutie...
Apoi, caracteristicile pielii frumoase sunt altele: catifelarea, netezimea, parfumul si, nu in ultimul rand, fermitatea. Cam asa spun specialistii in frumusete. De piercing-uri si tatuaje nu zic nimic(ei, nu eu). Sa nu stie ei ce e frumosul?!
Mircea Cartarescu are o multime de argumente pentru justificarea iubirii...tatuajul nu se regaseste printre ele!
Cred ca trebuie sa raspundem la intrebarea "Vrem sa fim iubite noi sau tatuajul?".

shishiza Utilizator · Answer 2 · 2011-01-10 23:21:17

De-a lungul vremurilor tatuajele au avut diverse scopuri si utilizari, au fost diferite de la un continent la altul, de la o cultura la alta si au imbracat nenumarate semnificatii simbolice: apartanenta la un grup, statut social, simbol spiritual, curaj si putere, magie, arta, moda , acesoriu de frumusete .........
Daca pentru popoarele din vechime tatuajul a reprezentat un simbol cu valoare culturala , pentru omul modern (parerea mea) a devenit un mod de a iesi in evidenta si nu in ultimul rand unul din instinctele primordiale ale omenirii, dorinta de a fi placut / de a iesi in fata prin: personalitate, originalitate si unicitate (vezi Angelina Jolie si Billy Bob Thornton ...si multi alti).

trope_doi Utilizator · Answer 3 · 2011-01-11 01:00:15

shishiza a scris:
pentru omul modern (parerea mea) a devenit un mod de a iesi in evidenta si nu in ultimul rand unul din instinctele primordiale ale omenirii, dorinta de a fi placut / de a iesi in fata prin: personalitate, originalitate si unicitate (vezi Angelina Jolie si Billy Bob Thornton ...si multi alti).

Ca veni vorba de artisti…
A observat cineva ca Pink avea un “mare si frumos” tatuaj pe coapsa stanga, acum cativa ani, si acum nu-l mai are? Altfel spus: “vedetele” (cele mai multe) nu-si picteaza trupul definitiv - nu le spun fanilor ca-si fac tatuaje cu henna… :giggle:

aly_yoana Utilizator · Answer 4 · 2011-01-31 13:32:29

Si eu sunt atrasa de tatuaj, insa nu sunt atrasa de aspectul estetic al tatuajului, nu vad utilitatea sa pe trupul unei persoane...ma atrage insa, tatuajul, sub alte forme, si anume, identitatea unei persoane in tatuajul pe care si-l aplica.

Nu se poate spune cine a inventat tatuajul.El apare in Asia, Africa, Australia, America...Triburile foloseau, si inca folosesc tatuajul ca semn de distinctie fata de alte triburi, ca semn de superioritate, inferioritate...pentru ca se aplica mai multe tatuaje, obligatoriu, in functie de stuatutul fiecaruia in trib...

In Asia : Coreea, Japonia si China, tatuajul este considerat un simbol,parte din instoria atat de minunata, trupurile fiindu-le pictate cu dragoni, sau chiar rezumate ale unei lupte. Si totusi adevarata natura a tatuajului ramane un mister.
Si poate era frumos daca ramanea doar istorie...Poate atunci ar fi fost apreciat ca o adevarat arta dintr-o cultura indepartata.

Dar sa revin la identitatea unei persoane in tatuajul ce si-l aplica.
Parerea mea este ca cei ce se tatueaza sunt cei slabi, ce vad viata ca pe o lupta , ca pe o provocare, sunt cei ce se simt inferiori celorlalti, cei invidiosi, meschini, frustrati, cei ce cad prada deprimarii, cei ce nu se accepta , pe ei insisi, cei ce nu se pretuiesc, cei ce nu se respecta, pe ei, ca simpli oameni, iar lista continua...

Dar mai presus de orice acesti oameni nu inteleg ca viata nu este o lupta si nici nu este o provocare, fiecare OM ARE ROSTUL SAU, PENTRU CA VIATA ESTE UN PUZZLE URIAS, IAR NOI PIESE, fiecare estre util acestei vieti si fiecare isi are locul si rostul sau.Daca noua nu ne place ceea ce suntem, ce asteptari avem sa ne placa ceilaltii.

Din pacate putini dintre noi se maturizeaza, ajungem sa ne dorim a fi altcineva decat ceea ce ar trebui sa fim, decat ceea ce ne este dat sa fim.Desi negam, ajungem sa ne uram intraga fiinta, sa ne dorim a avea ceea ce altul are, sa ne dorim sa gandim ca altul...pentru ca e mai usor...de trecut prin viata.
Nu ne respectam si nu ne acceptam pe noi insine, ceea ce suntem cu adevarat...
Si daca nu ne respectam noi ce pretentii avem sa ne respecte altcineva...

Astfel apare atractia tatuajului...insa nu este un tatuaj oarecare.Parerea mea este ca pentru cei ce si-l tatueaza, tatuajul acela reprezinta tot ceea ce isi doreste acea persoana sa fie si nu poate...Pentru detinuti reprezinta o eliberare psihica, pentru tineri reprezinta puterea ce ascunde un om slab si fricos, un om ce nu se pretuieste, un om ce nu este sigur pe ceea ce este si apeleaza la tatuaj, un om ce este singur, nu ma refer la singuratatea fizica.

Daniladion Avocat · Answer 5 · 2011-01-31 19:51:32

Doar un mod de a fi. Daca ne-am fi nascut in Africa sau in Insulele Polineziei am fi avut tatuaje, piercing-uri ... si totul ar fi fost normal. Nimeni nu ar fi intrebat "de ce?"