discriminare de gen

Potrivit OG 137/2000 cu modific#rile ulterioare, persoana care se considera discriminata poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutita de taxa judiciara de timbru si nu este conditionata de sesizarea Consiliului National pentru combaterea discriminarii, insa judecata are loc cu citarea obligatorie a acestui organism
Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data la care persoana interesata putea sa ia cunostinta de savarsirea ei.
De mentionat ca sarcina probei ca si in cazul litigilor de munca revine angajatorului care trebuie sa depuna toate dovezile din care sa rezulte ca nu a discriminat angajata in raport cu ceilalti angajati ai sai

Salariatii au dreptul ca, in cazul in care se considera discriminati pe baza criteriului de sex, sa formuleze sesizari/reclamatii catre angajator sau impotriva lui, daca acesta este direct implicat, si sa solicite sprijinul sindicatului sau al reprezentantilor salariatilor din unitate pentru rezolvarea situatiei la locul de munca.
In cazul in care sesizarea/reclamatia nu este rezolvata la nivelul angajatorului prin mediere, persoana interesata are dreptul sa introduca actiune la instanta de judecata competenta (art.39 din Legea nr.202/2002, republicata).

Daca este o discriminare in stabilirea remuneratiei, puteti vedea o hotarare a Curtii Europene de Justitie, publicata in Revista romana de drept comunitar nr.3/2007, p.95 - 96.

:offtopic:
Cu tot respectul pentru dvs, domnule profesor si avocat va aduc la cunostinta ca OG nr.137/2000 a fost abrogata de Ordonanţă de urgenţă nr. 67/2001 la data de 17 mai 2001.

In Romania nu a fost inregistrat, pana in prezent, nici un caz de discriminare sexuala care sa fi ajuns in justitie, desi in urma ultimului Barometru de Gen, a rezultat un procent de 6% din persoanele investigate care au trecut sau care cunosc persoane care au trecut prin astfel de situatii de discriminare sexuala. Acesta lipsa de actiune este consecinta lipsei de informare si de educatie a femeilor asupra posibilitatilor de aparare impotriva acestui gen de discriminare.

Putine femei stiu ca din 2002 exista o lege - Legea privind egalitatea de sanse intre femei si barbati, publicata in Monitorul Oficial nr. 301 din 8 mai 2002 - care reglementeaza egalitatea de sanse intre femei si barbati si prin care este sanctionata discriminarea, indiferent de forma si locul unde aceasta are loc, in domeniul muncii, educatiei, informarii, participarii la decizie, culturii, etc.

Trebuie facuta o distinctie intre discriminarea sexuala si hartuirea sexuala. Prin discriminare se intelege tratarea unei persoane mai putin favorabil decat o alta persoana si poate fi de doua feluri:
directa, cand tratamentul defavorabil se indreapta direct impotriva unei anumite persoane, pe motive de sex, graviditate, nastere, etc.
indirecta, cand tratamentul defavorabil este indreptat impotriva unui grup de persoane de un anumit sex.

Prin hartuire sexuala se intelege solicitarea de favoruri sexuale, intimitate nedorita, cuvinte si gesturi ofensatoare de natura sa intimideze victima.

Hartuirea sexuala este reglementata de Codul Penal la articolul 203 alin 1. Acest articol, introdus in 2001, a fost completat mai tarziu cu o lege care reglementeaza egalitatea de sanse intre barbati si femei.

Prin egalitate de sanse si tratament se intelege accesul egal, atat al barbatilor, cat si al femeilor, la posturile sau locurile de munca libere, la toate nivelurile ierarhice, posibilitatea de a-si alege meseria si de a exercita o profesie, dreptul de a primi acelasi salariu pentru munca de valoare egala, promovare si perfectionare profesionala, beneficii sau masuri de protectie sociala de acelasi tip.

Insa, inainte de a ajunge la un eventual proces, legea da posibilitatea ca persoana care este discriminata sa formuleze reclamatii, plangeri catre sef sau impotriva lui, daca acesta este cel care realizeaza discriminarea, si sa solicite sprijinul conducerii superioare.

Problema cu legislatia actuala este ca, in momentul in care femeia se hotareste sa actioneze impotriva celui care o hartuieste sau discrimineaza, trebuie sa aduca dovezi prin care sa dovedeasca acuzatiile. Astfel, este indicat ca, inainte de a incepe orice actiune, sa stranga dovezi, casete, scrisori, martori care sa ii sustina acuzatiile sau sa depuna o plangere prealabila la politie, prin care sa obtina sprijin pentru obtinerea unor astfel de probe. Poate din cauza acestui fapt si a mentalitatii celor din jur, femeile ezita inca sa intreprinda orice actiune legala impotriva acestor discriminari.

Femeile trebuie sa stie, insa, ca sunt aparate; in momentul in care au inantat o sesizare ori o plangere privind discriminarea dupa criteriul de sex, nu pot fi concediate. Orice modificare unilaterala, de catre angajator, a contractului sau a conditiilor de munca este considerata discriminare si se sanctioneaza cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.