Termen de contestaþie a unei sancþiuni disciplinare

Si in cazul unei actiuni introdusa impotriva fostului angajator pentru reconstituirea vechimii in munca (pentru perioada 1976-1978), cererea se judeca tot la tribunalul din raza teritoriala a reclamantului ( in speta a fostului salariat)?

Pana la abrogarea Decretului nr.92/1976 , acest tip de actiuni se solutionau la judecatorie ... dupa abrogarea acestuia, se depun si se solutioneaza de catre Tribunalul in a carui raza isi are domiciliul reclamantul.

Asa cum si a sustinut si "freeelis" cererea de chemare in judecata se depune, daca are domiciliul sau resedinta in Bucuresti, la Tribunal, sectia a VIII- a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale.

prin prisma faptului ca:
- Legea nr. 62/2011 e lege speciala fata de Codul muncii
- sanctiunile disciplinare (cele cu retrogradarea din functie sau reducerea salariului) reprezinta masuri unilaterale de modificare (temporara) a CIM, avertismentul scris e legat de executarea CIM, iar desfacerea disciplinara e incadrata la masuri de incetare a CIM,
- termenul de 45 de zile e mai favorabil salariatilor (pentru a-si pregati contestatia)

cred ca ar trebui considerat aplicabil termenul de 45 de zile.

Evident, greseala legiuitorului e enorma, mai ales ca, asa cum s-a mai spus, cele 2 acte normative sunt din acelasi an si apropiate ca moment al intrarii in vigoare, iar termenul de contestare e o chestiune foarte importanta in litigiile de munca!

Personal, pana la momentul cand apare o clarificare legala sau se formeaza o jurisprudenta unitara relevanta, cred ca voi folosi urmatoarea formulare care nu vad de ce ar constitui motiv de nulitate a deciziilor (de sanctionare disciplinara) sau ce loc ar mai lasa de contestat:

"Prezenta decizie se poate contesta în termen de cel mult 45 de zile calendaristice de la data comunicării, la Tribunalul in a carui circumscriptie isi are domiciliul sau locul de munca reclamantul, în conformitate cu dispoziţiile art. 211 alin. (1) lit. a) din Legea dialogului social nr. 62/2011 (lege specială), care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 252 alin. (5) şi art. 268 alin. (1) lit. b) din Codul muncii republicat (legea generala). Este recomandată însă depunerea eventualei contestaţii într-un termen de cel mult 30 de zile de la data primirii deciziei, pentru evitarea oricăror impedimente legate de contradicţia între cele 2 termene prevăzute în actele normative sus-menţionate."

Sigur, nu numai in privinta legiuitorului roman exista mereu o marja insemnata de neclaritate sau risc, ci si a instantelor...

@Adrian0, va multumesc pentru raspuns.
Intr-o oarecare masura, si eu am gandit la fl ca dvs., insa nu au intarziat sa imi apara in propria minte si opiniile contrare.
Cum ar fi:
- Legea 62 e speciala fata de codul muncii, insa, in opinia mea, numai in materia dialogului social. Consider eu ca in matera raspunderii disciplinare, prevederile din codul muncii sunt legea speciala (prevederi mai explicite, mai ... speciale decat in cod nu vom gasi in alta parte)
- un salariat mi-a spus ca el crede ca termenul de 30 de zile este in favoarea lui, fiindca il obliga sa actioneze in instanta mai repede, deci sa isi obtina despagubirile si reintegrarea mai repede :)

Extraordinara fraza dvs. de inclus in deciziile de concediere, foarte bine gandit.
Eu unul voi ramane la fraza mea cu unul din termene, nu sunt chiar atat de "pro salariatul sanctionat disciplinar".

Inaintea unei solutii din practica, sper mai degraba intr-o modificare de lege.
numai bine!