fals in declaratii

chertes_dan a scris:

Alimanescu George a scris:

Faptele descrise de dvs. nu intra in sfera infractiunilor de fals.

Colegul are dreptate, falsul in declaratii, ca infractiune nu se poate retine in cazul reclamantilor sau paratilor care sustin neadevaruri, tocmai pentru simplul fapt ca ele constituie o exercitare a dreptului la aparare, chiar ales a fi facut prin a denatura realitatea. Oricare dintre ei pot sustine orice, fiindca atata timp cat nu probeaza cele sustinute, instanta nu le va da castig de cauza si, deci, nu se vor produce consecinte juridice. Altfel, putem spune ca partea care pierde un proces civil si care in timpul acesteia a sustinut contrariul celor afirmate de partea castigatoare, poate fi urmarita pentru fals in declaratii. Pentru neconformitatea cu adevarul a unor probe in sustinerea celor afirmate de partile dintr-un proces exista institutiile marturiei mincinoase sau a uzului de fals, in cazul in care avem martori care nu declara adevarul sau se folosesc in instanta inscrisuri falsificate.

Gresiti amarnic, parata in procesul meu a facut exact asta, fara nici o dovada, si instanta a plecat urechea la ce-au zis ei, motiv pe care mi-a refuzat daune morale, interese, compensatorii etc.

Veniti va rog cu o litera de lege ca sa contraziceti sau sa sustineti o litera de lege. Asa poate zice cine ce vrea si nu se mai numeste drept.

Puteti deasemenea sa le faceti plangere pentru inselaciune. Infractiunea reala in cazul dvs e inselaciune prin fals in declaratii, ceea ce este un concurs de infractiuni.

Conform art.215 Cod Penal alin.1, inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 12 ani.

Marturia mincinoasa e strict pentru martori.
Art. 260. - Marturia mincinoasa

Fapta martorului care ntr-o cauza penala, civila, disciplinara sau n orice alta cauza n care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la mprejurarile esentiale asupra carora a fost ntrebat, se pedepseste cu nchisoare de la unu la 5 ani.
Fapta prevazuta n alineatul precedent nu se pedepseste daca, n cauzele penale mai nainte de a se produce arestarea inculpatului, ori n toate cauzele mai nainte de a se fi pronuntat o hotarre sau de a se fi dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, martorul si retrage marturia.
Daca retragerea marturiei a intervenit n cauzele penale dupa ce s-a produs arestarea inculpatului sau n toate cauzele dupa ce s-a pronuntat o hotarre sau dupa ce s-a dat o alta solutie ca urmare a marturiei mincinoase, instanta va reduce pedeapsa potrivit art. 76.
Dispozitiile alin. 1 - 3 se aplica n mod corespunzator si expertului sau interpretului.

justice123 a scris:

Gresiti amarnic, parata in procesul meu a facut exact asta, fara nici o dovada, si instanta a plecat urechea la ce-au zis ei, motiv pe care mi-a refuzat daune morale, interese, compensatorii etc.

Veniti va rog cu o litera de lege ca sa contraziceti sau sa sustineti o litera de lege. Asa poate zice cine ce vrea si nu se mai numeste drept.

Puteti deasemenea sa le faceti plangere pentru inselaciune. Infractiunea reala in cazul dvs e inselaciune prin fals in declaratii, ceea ce este un concurs de infractiuni.

Stimate domn/doamna,
Probabil sunteti o persoana care nu profesati (nu sunteti jurist, avocat, judecator, procuror), prin urmare intelegeti textele legale cum le intelege orice persoana pe care o opresti pe strada si ii dai sa iti spuna ce a inteles din art. 215 C.pen.

Dati-mi voie, chiar daca ma repet, sa va explic de ce nu avem nici fals in declaratii, nici inselaciune in speta de fata (de altfel, nici in speta dvs.).

In orice litigiu civil, reclamantul afirma un aspect, pe care il pretinde a fi adevarat, in timp ce, de obicei, paratul il neaga, spunand ca ceea ce afirma el e adevarat. Categoric, A nu este egal cu B, prin urmare unul dintre cei doi nu spune adevarul. Unui asemenea comportament, legea penala nu i-a dat conotatia unui comportament infractional, tocmai pentru simplul fapt ca simplele afirmatii facute in fata unei instante civile nu pot produce efecte juridice daca nu se bazeaza pe probe. Prin urmare, chiar daca unul dintre cei doi protagonisti ai procesului civil minte, in masura in care nu masluieste probe pentru a-si sustine minciuna, ci doar neaga ce zice celalalt si eventual sustine verbal/scris o minciuna, fara a si-o baza pe probe, legea nu ii reproseaza comportamentul, sanctionandu-l penal dintr-un motiv simplu: nicio actiune civila nu poate fi admisa daca nu se bazeaza pe probe, ci doar pe simple afirmatii. La fel, actiunea civila a unui reclamant nu va fi respinsa daca se bazeaza pe probe iar contra-probele paratului (sa le zicem asa) nu exista sau sunt simple afirmatii. Acest aspect fundamental trebuie inteles de orice reclamant/parat. Degeaba se inainteaza o actiune care nu este sustinuta de probe pertinente si cu referire la cerere. O astfel de actiune va fi respinsa, ca minte sau ca nu minte paratul.

Ce se sanctioneaza in schimb sunt: falsul in inscrisuri, marturia mincinoasa, instigarea la marturie mincinoasa, respectiv orice manevre frauduloase aplicate probelor din proces prin care s-ar putea influenta sau a fost influentata instanta pentru a da o hotarare contrara probatoriului legal.

Mai e un aspect care nu e inteles de reclamanti: in instanta se face justitie (adica se admit/resping actiuni in baza probelor/lipsei acestora) nu se face dreptate. Prin urmare, chiar daca reclamantii au dreptate, daca nu au probe sa o dovedeasca raman doar cu atat, instanta neputand sa se pronunte in afara unui probatoriu administrat.

Cat despre inselaciune, din practica va asigur ca pentru asa ceva (speta descrisa initial) nimeni nu va trimite in judecata sau condamna pentru asa ceva, tocmai pentru ca pronuntarea unei sentinte de respingere a unei actiuni, pe motiv de neprobare a cererii, nu va intra niciodata in intelesul notiunii de "folos material injust". Iar pentru a avea insealciune e necesar ca starea de fapt sa se suprapuna peste textul legal.

Sper ca v-am lamurit.

PS: Ar fi frumos sa va abtineti de la judecati de valoare de genul "gresiti amarnic" cand singurul dvs. contraargument e sa citati un text legal pe care nu il intelegeti in sensul lui juridic, ci doar in sensul lui profan. In plus, nu orice "litera de lege" se poate combate prin alta "litera de lege", ci din interpretarea primei "litere" se poate deduce ca nu e aplicabila in speta.