Problema impreviziunii in noul Cod civil

eumarian a scris:

Exista bineinteles situatia in care creditatul a cumparat o casa care a scazut in valoare, cum cineva investeste in lalele in ideea ca se va imbogati cand pretul lalelelor s-ar tripla (exemplu ipotetic). Ce facem in aceasta situatie? Simplu, conform contractelor curente, bancile dau spre imprumut bani, nu case, deci trebuie sa restitui bunul primit (recte banii).

... o fi simplu, asa la prima vedere ("conform contractelor"... etc, etc...)

in realitate, cum casa aia e pusa ipoteca pentru suma imprumutata, ea (casa) este oglinda reala, echivalentul real al a banilor (HARTIILOR) imprumutati...

corect ar trebui aplicat principiul de aici... (si nici n-a fost nevoie de existenta unui nou cod civil cu art. 1271)...

"În aplicarea principiului egalităţii copartajanţilor, la efectuarea partajului trebuia luată în considerare valoarea bunului de la data judecăţii, iar nu valoarea existentă în momentul naşterii stării de indiviziune.
Astfel, diminuarea valorii de piaţă a bunului, ca şi sporul de valoare al acestuia ? care nu sunt rezultatul activităţii vreunuia dintre coproprietari ? se impută asupra drepturilor tuturor copartajanţilor sau, dimpotrivă, le profită tuturor, iar nu unuia singur dintre ei.
Cu alte cuvinte, pentru a se asigura deplina echitate în efectuarea partajului unui imobil, respectiv pentru a asigura un deplin echilibru între cota transmisă şi contravaloarea acesteia, evaluarea trebuie să fie făcută la valoarea de circulaţie din momentul partajului.
Această soluţie este acceptată şi de doctrină care, în principiu, acceptă teoria impreviziunii, care se fundamentează pe căutarea unui just echilibru între prestaţiile părţilor unei convenţii, în condiţiile schimbării împrejurărilor economice (ca o cerinţă a justiţiei comutative)."

[ link extern ]

... pentru ca altfel ar insemna, sa restituim pentru banii (hartiile) imprumutati, echivalentul a 3 case, in conditiile in care ne-am imprumutat initial cu echivalentul unei singure case...

... ceea ce ar fi "vadit injust".

gigelin a scris:

in realitate, cum casa aia e pusa ipoteca pentru suma imprumutata, ea (casa) este oglinda reala, echivalentul real al a banilor (HARTIILOR) imprumutati...

Interpretezi gresit si mai esti si incapatanat ca un catar :).

Consumatorul si doar consumatorul este singurul responsabil pentru investitia imobiliara pe care o face. Iti dai seama ca daca ar fi cum zici tu, in caz de boom imobiliar, pentru un imobil cumparat cu 10.000 si ajuns la valoarea de 100.000, atunci consumatorul ar trebui sa inzeceasca si el banii rambursati la banca. Ceea ce afirmi tu este de o absurditate fantastica, stintifico-fantastica chiar.

Consumatorul poate sa puna ce ipoteca vrea muschiul lui la banca. Singurul rol al ipotecii este de a minimaliza/anula riscul ca banca isi va primii banii inapoi. Practic impoteca impiedica consumatorul sa vanda imobilul iar astfel in caz de neplata banca sa aiba ce executa.

Deasemenea nu exista legatura directa intre credit si ipoteca. Gigel poate sa ia 100.000 euro de la banca si sa cumpere o casa de 200.000 de mii, sa puna casa respectiva ipoteca, sau casa bunicilor sau chiar casa poporului (asta daca ar fi in proprietatea lui).

Obiectul contractului, singurul, este suma de bani imprumutata. Binenteles aceasta s-ar putea devaloriza, sau creste in valoare, insa prin lege aceste elemente nu opt modifica obiectul contractului. Cel mai concludent este cazul depozitelor de la CEC.

grandanat a scris:

Interpretezi gresit si mai esti si incapatanat ca un catar :).

Iti dai seama ca daca ar fi cum zici tu, in caz de boom imobiliar, pentru un imobil cumparat cu 10.000 si ajuns la valoarea de 100.000, atunci consumatorul ar trebui sa inzeceasca si el banii rambursati la banca. Ceea ce afirmi tu este de o absurditate fantastica, stintifico-fantastica chiar.

... greu, greu, da' parca avansam...

... pai exact asta face banca acum la creditele "in CHF", de exemplu...
... pretinde de la consumator suma dubla fata cea de acum 3-4 ani!!!

... deci umbla cu "absurditati fantastice, stiintifico- fantastice chiar" numai cand ii convine!

... recititi cu atentie principiul din speta de la timisoara:

"Astfel, diminuarea valorii de piaţă a bunului, ca şi sporul de valoare al acestuia, care nu sunt rezultatul activităţii vreunuia dintre coproprietari , se impută asupra drepturilor tuturor copartajanţilor sau, dimpotrivă, le profită tuturor, iar nu unuia singur dintre ei."

Obiectul contractului, singurul, este suma de bani imprumutata. Binenteles aceasta s-ar putea devaloriza, sau creste in valoare, insa prin lege aceste elemente nu opt modifica obiectul contractului. Cel mai concludent este cazul depozitelor de la CEC.

asta a fost, candva... sau ar fi in vremuri normale...

contractul de acum 3-4 ani e insa astazi o poza galbejita (si alb-negru)...

creantele si datoriile tinute la valoare nominala, contabila (sau si mai grav, actualizate numai de o parte, in paguba celeilalte, ca asa s-au "inteles partile", chipurile), sunt paralele cu valorile reale ale creantelor si datoriilor din vremurile care le traim...

[ link extern ]

gigelin a scris:

"Astfel, diminuarea valorii de piaţă a bunului, ca şi sporul de valoare al acestuia, care nu sunt rezultatul activităţii vreunuia dintre coproprietari , se impută asupra drepturilor tuturor copartajanţilor sau, dimpotrivă, le profită tuturor, iar nu unuia singur dintre ei."

Da' domle, daca banca ii dadea casa la om si aceasta s-ar fi devalorizat intre timp. Dar banca i-a dat bani la consumator, acesta a facut ce a dorit cu ei. Bunul in situatia de fata este suma de bani!
Valoarea banilor nu s-au diminuat in spiritul legii( inflatia nu se in considerare).

Probabil un astfel de argument ar fi putea fi adus in cazul in care consumatorul cumpara imobilul direct de la dezvoltator in rate. Probabil, ca nu cred nici asa sa exista catusi de putin sanse de reusita. Stii ca am mai avut o polemica pe aceasta speta.
Cazurile pe care le aduci tu in discutie sunt total diferite. Sa-ti dau un exemplu.

X incheie un contract cu Y pentru furnizarea e grau timp de 5 ani. X livreaza lunar o tona de grau. Y plateste acest serviciu de furnizare o data la 6 luni, pret stabilit prin contract.

Apare un nou soi de gandac si se instaureaza o criza de grau la nivel mondial. In scurt timp pretul graului se tripleaza. Evident ca in aceste noi conditii contractul nu mai este echitabil, intrucat la momentul actual X furnizeaza o marfa la un pret de 3 ori mai mic decat pe piata. In acest caz el ar putea invoca faptul ca bunul de piata s-a diminuat si astfel sa fie recalculat pretul de livrare. Perfect normal, si aplicabil acest principiu.

Insa nu si in cazul creditelor.

- Banca a dat 100.000 de mii de euro lui gigel
- cei 100.000 au aceeasi valoare si la momentul creditarii si dupa 10 ani cand intervine imposibilitatea de plata ( repet, legea nu ia in considerare factorii inflationisti)
- Treaba lui ce a facut cu acei bani. Putea sa-si cumpere o casa si casa sa-i ia foc, sa o vanda, sa joace banii la ruleta, sa-i doneze. Repet, e treaba lui, a consumatorului.
-
EVIDENT ca gigel trebuie sa dea inapoi tot 100.000 (si dobanzile de rigoare).


Facand o paralele intre cazul contractului de grau si cel de creditare, acel principiu de care ai amintit s-ar putea aplica in cazul dobanzilor. Pentru ca dobanda e de fapt pretul platit pentru serviciu de imprumut/furnizare bani.

Daca la momentul creditarii aveai dobanda 20% fixa, iar intre timp au scazut absolut tori indicii de referinta , iar acum dobanzile "corecte" se situeaza undeva la 5%, e corect ca gigel sa invoce un astfel de principiu, al echilibrului contractului si sa ceara instante o scadere a dobanzii conform cu piata. Dar asta e absurd, pentru ca gigel nu e captiv in acel contract, el oricand ar putea face o refinantare cu o dobanda "corecta".

grandanat a scris:

Insa nu si in cazul creditelor.

- Banca a dat 100.000 de mii de euro lui gigel
- cei 100.000 au aceeasi valoare si la momentul creditarii si dupa 10 ani cand intervine imposibilitatea de plata ( repet, legea nu ia in considerare factorii inflationisti)
- Treaba lui ce a facut cu acei bani. Putea sa-si cumpere o casa si casa sa-i ia foc, sa o vanda, sa joace banii la ruleta, sa-i doneze. Repet, e treaba lui, a consumatorului.
-
EVIDENT ca gigel trebuie sa dea inapoi tot 100.000 (si dobanzile de rigoare).

in primul rand, stiti foarte bine, ca n-a fost deloc treaba "consumatorului" ce-a facut cu banii- excludem creditele de "consum"- 2-3-4-7 mii lei cu care si-a zugravit o camera si si-a luat, poate, si o motoreta...

... la celelalte, de valori mari, s-a cumparat casa, iar casa cumparata din banii imprumutati, a fost pusa "semn" (ipotecata) la banca, ca garantie a restituirii banilor...

... sa simplificam lucrurile... presupunem, valoarea imprumutui 100.000 e, valoarea casei ipotecate 100.000 e, nu se plateste in rate, ci suma integrala dupa 10 ani, nu se percep dobanzi...

... dupa 10 ani vine scadenta...
... valoarea de piata a casei cumparate este de 33.333,33 e...
... suma de bani care trebuie restituita, e ramasa, desigur, tot 100.000 e...

... imprumutatul refuza sa plateasca suma, sau nici n-o are, pentru ca a face 100.000 e dupa 10 ani, cand valoarea bunurilor reale e la 33,33% fata de cea de acum 10 ani, e o misiune imposibila...

... bancheru' se enerveaza si-i executa casa... si recupereaza fix 33.333,33 e...

ceea ce si trebuia sa se intample!

pentru ca asta e VALOAREA REALA A CELOR 100.000 E DUPA 10 ANI: 33.333,33 E!!!..

... ca bancheru' ar mai vrea si "restu'" de 66.666,67 euro (bancnote), e numai o dorinta, de castig...
castig care ar insemana paguba imprumutatului.