Contract Civil sau contract comercial

multumesc pentru raspuns, voi citi legea.
Penalitatile stipulate on contract sunt de 0,5% din suma/zi intarziere.Debitul este de 22.000 RON, penalitatile calculate la aceasta suma,pe o perioada de 1 an de zile aproximativ, sunt de 55.100 RON.
Contactul a fost incheiat si semnat in urma cu 4 ani( mai 2007) si neverificat atent de cineva cu cunostinte de specialitate.Mi se pare absurda suma penalitatilor, cu atat mai mult cu cat totul a fost prin buna intelegere,pana acum cel putin, si cu cat persoana debitoare este de fapt cel pagubit de societatea comerciala prin daunele aduse de angajatii societatii respective

deci insasi suma de baza e prescrisa., daca facturile sunt din 2007.Termenul de prescriptie este de 3 ani( termenul general). Reveniti si spuneti cand este data scadenta la ultima factura neplatita. De la acea data incepe sa curga termenul de prescriptie care e4ste de 3 ani. Acum daca au deschis actiune in instanta nu este nici o problema - mergeti cu INTAMPINARE si invocati prescriptie extinctiva a debitului - maia les ca spuneti Dvs ca nu ati primit nici o notificare, nici un email, in tot acest interval de timp.

Succes!

Va multumesc din nou pentru raspuns.Cred ca nu am transmis explicit informatia.Contractul a fost incheiat si semnat in mai 2007, ultimile facturi emise si neachitate au datele de 04.11.2009,(achitata partial)- scadenta 09.11.2009;
03.12.2009- scadenta 08.12.2009; 08.01.2010- scadenta13.01.2010;05.02.2010- scadenta 10.02.2010 si10.03.2010-scadenta 15.03.2010.In total 5 facturi a 5.500 Lei/factura, ( una partial achitata0 suma totala debit =22.622 Lei, penalitati calculate 55.089 Lei ( RON)
Penalitatile au fost calculate de catre creditor, pana la data de 25.05.2011, si se solicita recalcularea lor la zi si judecarea in lipsa reclamatului,fara nici un fel de notificare...

Va trimit un material ajutator.

Sentinta civila nr.574
Sedinta publica din 23.02.2009
Deliberând asupra cauzei comerciale de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de ……….. sub dosar nr…….., creditoarea …………, prin mandatar SC EOS KSI România SRL, a chemat în judecata pe debitorul ………………., solicitând instantei ca prin hotarârea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea debitorului la plata sumei totale de 1156,82 lei, din care: suma de 302,17 lei debit principal constând din valoarea serviciilor prestate si neachitate; suma de 773,87 lei reprezentând daune moratorii si suma de 80,78 lei reprezentând costuri de încetare înainte de expirarea perioadei initiale, conform contractului de abonament, art.15; cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, creditoarea a aratat ca la data de ………… s-a încheiat între parti contractul nr……………… în temeiul caruia i-a prestat debitorului servicii de telefonie mobila pentru care a emis facturi fiscale, acceptate de catre debitor prin necontestare în termenul contractual, dar neachitate de catre acesta.
A mai învederat creditoarea ca, desi a notificat debitorul în numeroase rânduri în vederea efectuarii platii datoriei, demersurile nu au avut niciun rezultat.
Creditoarea a precizat ca în cauza sunt îndeplinite conditiile de admisibilitate ale somatiei de plata, prevazute de art.1 din OG nr.5/2001, creanta fiind certa, lichida si exigibila.
În drept, creditoarea si-a întemeiat cererea pe dispozitiile OG nr.5/2001, precum si pe dispozitiile art.969, art.1073, art.1101 si art.1111 Cod civil.
În dovedirea cererii sale, creditoarea a depus la dosar, în copii certificate, urmatoarele înscrisuri: …………….
În temeiul art.242 al.2 Cod procedura civila s-a solicitat de catre creditoare judecarea cauzei si în lipsa partilor.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru în cuantum de 39 lei în conformitate cu dispozitiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 si timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.
Debitorul, desi legal citat, nu a depus întâmpinare si nu s-a prezentat în instanta pentru a propune probe si a formula aparari.
În cauza instanta a încuviintat, în temeiul art.167 Cod procedura civila, proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legala, pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanta retine urmatoarele:
În fapt, între creditoarea ………….si debitorul …………… s-a încheiat la data de …………… contractul nr. ……….. având ca obiect prestarea de catre creditoare în beneficiul debitorului de servicii de telefonie mobila.
Potrivit prevederilor contractuale, creditoarea s-a obligat sa presteze servicii de comunicatii electronice (art.6.1), iar debitorul s-a obligat sa plateasca tariful pentru aceste servicii, în termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de catre creditoare (art.9.5), iar în caz de întârziere în efectuarea platii, sa plateasca penalitati în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere care pot depasi cuantumul debitului principal (art.9.5), conform copie contract (filele 12-16).
În temeiul acestui contract, creditoarea a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, ce nu au fost achitate de catre debitor.
În drept, potrivit art.1 din OG nr.5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, în scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însusit de parti prin semnatura ori în alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Potrivit art.379 alin.3 C.pr.civ., creanta are un caracter cert atunci când existenta sa rezulta din însusi actul de creanta sau/si din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. Creanta este lichida atunci când cuantumul acesteia este determinat prin înscrisul care o constata sau, cel putin, este determinabil prin înscrisul respectiv sau prin alte înscrisuri ce emana, sunt recunoscute sau, dupa caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin.4 C.pr.civ.. Creanta este exigibila (scadenta) daca termenul prevazut în favoarea ori si în favoarea debitorului s-a împlinit ori, în conditiile legii - art. 263 si art. 382 C.pr.civ. - debitorul este decazut din beneficiul termenului.
Procedura somatiei de plata presupune, conform art.1 din O.G. nr.5/2001 valorificarea dreptului de creanta al creditoarei, printr-o modalitate facila, accelerata, conditionata de existenta unei creante certe, lichide si exigibila care nu este combatuta de catre cealalta parte prin aparari apte sa puna în discutie aceste elemente.
Fata de aceasta reglementare legala, instanta apreciaza ca sunt îndeplinite conditiile cerute de lege întrucât factura a fost emisa în baza unui înscris asumat de catre parti, respectiv contractul de telefonie mobila care este semnat de ambele parti.
În cauza instanta constata caracterul cert al creantei în valoare de 302,17 lei, în sensul art.379 alin.3 C.pr.civ., existenta creantei reprezentând contravaloarea facturii de telefonie mobila neachitate rezultând din contractul încheiat între parti coroborat cu facturile emise si necontestate.
Desi facturile fiscale emise de catre creditoare nu poarta semnatura debitorului, instanta constata ca aceste înscrisuri au fost însusite de catre debitor, acceptarea facturilor rezultând din faptul necontestarii lor în conditiile art.9, pct.9.3 din termenii generali ai contractului de abonament, în scris, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii.
Creanta este lichida, potrivit art.379 alin.4 C.pr.civ., deoarece cuantumul acesteia este determinat prin facturile emise de creditoare conform contractului dintre parti, facturi necontestate de catre debitor si prin urmare opozabile acestuia în baza stipulatiilor continute în actul de creanta.
Creanta este, de asemenea, exigibila, scadenta obligatiei de plata a pretului fiind stabilita expres de câtre parti în art.9.5 din contract si anume a 14-a zi de la data emiterii facturii.
Fata de prevederile art. 969 Cod Civil, instanta retine ca debitoarei îi revenea obligatia de a achita integral facturile invocate de catre creditoare la datele când acestea au devenit scadente.
Întrucât creanta solicitata de creditoare prin prezenta cerere este certa, lichida si exigibila, pentru suma de 302,17 lei, reprezentând o obligatie de plata a unei sume de bani si este determinata potrivit facturii asumate de catre debitoare, având în vedere considerentele de fapt si de drept expuse si constatând întrunite conditiile cerute de art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, instanta va admite actiunea si va soma debitoarea sa plateasca creditoarei, suma de 302,17 lei, reprezentând contravaloare servicii de telefonie mobila.
În ce priveste penalitatile de întârziere, instanta retine ca potrivit art.9.5 din contractul încheiat între parti, pentru sumele neplatite la termen creditoarea si-a rezervat dreptul de a aplica penalitati cu titlu de daune moratorii, în valoare de 0,5%, calculate la aceste sume, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua urmatoare datei scadentei, pâna la data platii integrale a sumei datorate, totalul penalitatilor pentru întârziere putând depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate. În temeiul acestor dispozitii creditoarea a calculat penalitati de întârziere în valoare de 773,87 lei.
Instanta apreciaza ca stipularea unei penalitati de 0,5% pe zi de întârziere în conditiile în care valoarea penalitatilor de întârziere poate depasi valoarea debitului, echivaleaza cu o penalitate cumulata de 182,50 % pe an si contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori.
Potrivit art.4 din aceasta lege, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însasi sau împreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, în detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor. Potrivit literei i) din anexa, este considerata clauza abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari în cazul neîndeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta apreciaza ca se regaseste în cauza.
Penalitatile calculate de creditoare depasesc cuantumul dobânzii legale si se afla într-o disproportie vadita cu orice prejudiciu ce ar putea fi în mod rezonabil presupus, incluzând costurile pentru recuperarea creantei. Aceasta disproportie creeaza un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si în detrimentul consumatorului.
Cu toate ca, în conditiile art. 56 C.com., contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un act de comert unilateral, fiind supus în principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercianti sau liber profesionisti, pe de-o parte, si consumatori, pe de alta parte, a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ, menita sa protejeze interesele consumatorilor.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art.4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pâna la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila în raport cu prejudiciul cauzat. Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta în mod neîndoielnic din modul în care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia.
Având în vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune în dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii, iar România si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, în raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive în contractele încheiate între comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, în cuprinsul unor conditii generale impuse acestora.
Nu s-ar putea asadar sustine ca numai pe calea procedurii reglementate de art.8 si urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze înscrise într-un contract comerciant – consumator. Procedura respectiva constituie un mijloc suplimentar, institutionalizat, de protectie, care prezinta avantajul ca instanta poate obliga comerciantul sa modifice conditiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu înlatura însa sanctiunea civila a nulitatii absolute – caracterul absolut decurgând din interesul de ordine publica ocrotit, respectiv protectia consumatorilor, care poate fi invocata chiar din oficiu de instanta în situatia, mult mai frecventa, în care comerciantul formuleaza actiuni în justitie pentru executarea obligatiilor decurgând din contractele cu consumatorii care cuprind clauze abuzive.
În acest sens, Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive în contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C – 240/98).
În ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a încheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu înlatura în nici un fel realitatea ca, în masura în care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de câtiva operatori ce practica în esenta conditii generale similare, trebuie sa accepte în bloc conditiile prestabilite de acesta, încheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza.
Faptul ca nu exista monopol pe piata nu este de natura sa înlature caracterul abuziv al clauzei, întrucât art. 4 din Legea nr. 192/2000 nu impune conditia inexistentei unei optiuni pentru alt comerciant care vinde produse ori presteaza servicii similare, nefiind asadar necesar ca clauzele abuzive cuprinse într-un contract prestabilit (de adeziune) sa fie întrebuintate de un comerciant care detine un monopol pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Ceea ce sanctioneaza legea este ca în masura în care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte în bloc conditiile generale practicate de acesta, materializate într-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare, întrucât legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator în situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, în detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.
De aceea, luarea la cunostinta a conditiilor generale de prestare a serviciului nu înlatura nici aplicabilitatea art.4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, motivat în considerentele anterioare.
Astfel, instanta va limita cuantumul penalitatilor la valoarea creantei (debitul principal). În acest mod se asigura un echilibru just si legal între drepturile si obligatiile partilor. De altfel, se apreciaza ca prin faptul introducerii cererii de chemare în judecata la mai bine de 1 an de când creanta a devenit scadenta (ceea ce a dus la acumularea unor penalitati exagerate, calculate conform prevederilor art. 9.5 din contract), creditoarea s-a dovedit a fi de rea credinta. Fata de aceste motive, instanta apreciaza ca teza finala a art. 9.5 din contract prin care se prevede ca totalul penalitatilor de întârziere poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate este abuziva fiind lovita de sanctiunea nulitatii absolute. Prin raportare la întreaga clauza penala stipulata sanctiunea apare ca o nulitate partiala, ceea ce respecta principiul salvgardarii actului supus interpretarii actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. În aceste conditii, devenind incidente prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 care prevad ca penalitatile nu pot depasi suma la care se calculeaza, debitoarea va fi obligata la plata unor penalitati de întârziere egale cu suma ramasa neachitata, respectiv 302,17 lei.
În consecinta, în temeiul art. 1 si 6 din OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, art. 46 C.com., instanta va admite în parte cererea si va soma debitoarea sa plateasca creditoarei suma de ………. lei, reprezentând: debit principal-contravaloare servicii telefonie în cuantum de ………….. lei si penalitati de întârziere în cuantum de …………… lei, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotarâri.
În ceea ce priveste suma de ………….. reprezentând costuri de încetare înainte de expirarea perioadei initiale, instanta nu va soma debitorul la plata acesteia, urmând a respinge acest capat de cerere ca neîntemeiat.
Din interpretarea dispozitiilor art.14 din contractul încheiat între parti rezulta ca în situatia în care abonatul nu îsi respecta obligatiile de plata, creditoarea poate rezilia contractul înainte de expirarea termenului, încetarea contractului urmând a se produce începând cu data constatarii de catre creditoare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei de plata. Instanta mai retine ca aceasta reziliere unilaterala opereaza de plin drept, fara notificare, fara punere în întârziere, fara nicio interventie din partea instantei sau alte formalitati prealabile.
Potrivit art.15 din contract, costurile de încetare înainte de expirarea perioadei initiale reprezinta valoarea abonamentului lunar aferent perioadei ramase pâna la terminarea perioadei initiale de contract.
Având în vedere dispozitiile art.14 din contract, instanta retine ca acestea instituie un drept în favoarea creditoarei, iar nu o obligatia. Astfel, în situatia în care debitorul nu îsi îndeplineste obligatiile sale asumate contractual, creditoarea poate sa rezilieze contractul.
Solicitând prin cererea de chemare în judecata obligarea debitorului la plata contravalorii costurilor de încetare a contractului înainte de perioada initiala, se prezuma ca, în temeiul art.14 din contract, creditoarea a înteles sa se prevaleze de aceste dispozitii, reziliind unilateral contractul.
Însa, analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca nu se poate stabili data la care a încetat contractul, respectiv data la care creditoarea a constatat neexecutarea de catre debitor a obligatiei sale.
În aceste conditii nu se poate determina cuantumul creantei reprezentând costuri de încetare înainte de expirarea perioadei initiale, nefiind îndeplinit astfel, în cauza, caracterul lichid al acestei creante.
Fata de cele expuse mai sus, instanta va admite în parte cererea, urmând a obliga debitorul la plata catre creditoare a sumei de ……… lei reprezentând contravaloare servicii prestate si neachitate, precum si a sumei de ……….. lei cu tilu de penalitati de întârziere.
În temeiul art. 6 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, instanta va fixa un termen de plata de 20 de zile de la data comunicarii prezentei hotarâri.
Totodata, instanta va obliga debitorul, în temeiul art.274 Cod procedura civila, la plata catre creditoare a sumei de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxa de timbru si timbru judiciar achitate în cauza.
-

Buna ziua,
Va multumesc foarte mult pentru raspunsul clar si edificator.
Acum totul este clar.