Articole interesante

Ceva ce eu consider ca ar putea interesa pe multi!
[ link extern ] /

O noua statiune pe harta turistica a judetului Valcea este in constructie - Varful Romani, in jurul manastirii Hurezi.
[ link extern ]

Painea din raft, pare a fi unul dintre cele mai periculoase produse alimentare pentru sanatatea noastra.
[ link extern ] /
Ce solutii am avea ?
Sa facem paine in casa cumparand faina direct de la moara, drojdie direct de la fabrica, sare de la salina, lapte si unt direct de la producator, sa ne decojim singuri semintele de dovleac, floarea soarelui, sa cumparam seminte de in, susan negru, etc. numai din plafar, s.a.m.d

In Regatul fericirii - Bhutan nu poate lipsi un minister al fericirii, principalul scop al ministrului fiind acela sa-i faca fericiti pe toti locuitorii statului.
[ link extern ] /

Silvia Colfescu: „Actul lecturii s-a devalorizat, în special în ochii tineretului; o educaţie greşită în mod constant privează generaţiile viitoare de una dintre cele mai fermecătoare componente ale vieţii”/ de Stelian Ţurlea

Se mai citeşte, dar mult mai puţin decât acum douăzeci de ani şi componenţa grupului cititorilor pe vârste, profesiuni şi grad de educaţie s-a schimbat dramatic. Actul lecturii s-a devalorizat, în special în ochii tineretului: o educaţie greşită în mod constant privează generaţiile viitoare de una dintre cele mai fermecătoare componente ale vieţii. Se vede cu ochiul liber felul în care gradul de cultură, de civilizaţie al românului obişnuit declină, în ciuda îmbunătăţirii condiţiilor de trai, incomparabile cu cele de dinainte de ’89. Îşi fac loc printre caracteristicile societăţii noastre grosolănia, primitivismul, lipsa de cultură, aviditatea, lipsa de empatie, egoismul. Oglinda acestui fenomen sunt programele de televiziune, vectorul principal de răspândire a „culturii”, din care au fost înlăturate aproape complet emisiunile culturale (pentru că înlăturare înseamnă şi mutarea celor câteva emisiuni supravieţuitoare la ore imposibile, la care marea masă nu se uită la televizor). Am mai spus că vina nu este a posturilor de televiziune, în căutarea „rating”-ului ele respectă principiul comercial potrivit căruia, dacă există cerere, ea trebuie satisfăcută de ofertă. Astfel că, aceasta fiind cererea, programele de televiziune au devenit din ce în ce mai triviale, mai agresive, oglindă a lipsei de educaţie şi de cultură a telespectatorilor care le urmăresc. Or, educaţia şi cultura se capătă prin familie şi prin şcoală. Deja avem generaţii de părinţi lipsite de o educaţie şi o cultură valabile, care, deci, nu pot transmite o „zestre” de valoare copiilor lor; rămăsese speranţa în şcoală, care, iată, nu-şi îndeplineşte menirea şi aruncă sistematic în viaţă serii de absolvenţi fără cultură şi cu educaţie şi instrucţie precare. Educaţia şi cultura nu mai sunt considerate valori, ci sunt desconsiderate de marea masă, orbită de strălucirea reuşitei materiale, bazată adeseori pe agresivitate, lăcomie şi lipsă de educaţie şi de scrupule. În acest context, nu mai este de mirare că lectura a devenit rară. Altădată, în vacanţă, pe plajă, fiecare avea în mână o carte sau, mai rar, o revistă. Acum, urmăresc fenomenul de ani de zile şi îl văd cum se generalizează, e o minune să vezi pe cineva citind pe plajă. Oamenii au în mână nu cărţi, ci paharul de bere sau de coca-cola şi ochii lor sunt goi, fixaţi în gol. La fel în metrou: nu mai departe decât ieri am constatat că, în vagonul în care nimerisem, o singură persoană citea o revistă, vreo şase, şapte se ocupau cu butonatul telefonului, iar restul priveau în gol. Mi s-a părut înfricoşător. Ultima oară când am fost în metrou la Paris, o treime dintre călători erau afundaţi în citirea unei cărţi…


– Cum vedeţi astăzi România? Dar sistemul editorial?

– România, pe care n-am vrut niciodată să o părăsesc, deşi am avut prilejul, mi se pare astăzi deznădăjduitoare. Este prima dată când, după entuziasmul şi încrederea din ’89, am impresia că speranţele acelor ani erau întemeiate pe o falsă evaluare a calităţilor poporului nostru. Văd că minciuna şi corupţia sunt menţinute constant la putere de un electorat în majoritate needucat, uşor de manipulat şi de înşelat şi aproape ineducabil din cauza încăpăţânării prosteşti cu care fiecare cetăţean, indiferent de capacităţile lui de înţelegere, consideră că este un tezaur de înţelepciune. Puţinii oameni capabili de o evaluare corectă a momentului, a necesităţilor şi a posibilităţilor sunt, prin însuşi sistemul democratic, captivii acestei mase care le impune voinţa şi eşecul ei. Uneori mi se pare că democraţia este un sistem falimentar şi că un vot cenzitar, bazat pe condiţia unei educaţii solide, ar fi mai benefic pentru toată lumea. Cât despre sistemul editorial, el mi se pare foarte performant, putând sta alături cu sistemul editorial din orice ţară europeană: cărţile se publică în formă elegantă, cu texte în general bine îngrijite, frumos tipărite; de îndată ce apare la nivel mondial o carte importantă, o găseşti tradusă pe rafturile librăriilor, iar cărţile autorilor autohtoni sunt în general de calitate. Locul îngust este distribuţia, şi aici nu este vina sistemului de difuzare, ci a lipsei de apetenţă a populaţiei pentru lectură. Suntem angrenaţi cu toţii în lanţul de producţie şi de vânzare ale unei „mărfi” greu vandabile, nedorite. Până când o îmbunătăţire substanţială în domeniul educaţiei şi al învăţământului nu va duce la conştientizarea valorii şi a farmecului lecturii, sistemul editorial şi cel de difuzare vor funcţiona la cote de avarie, supravieţuind, desigur, dar nu ducând o viaţă normală.

[ link extern ]