Am putea răstălmăci la infinit toate lucrurile scrise aici.
Pentru a avea o teză consistentă ar fi nevoie să editezi din comentariile tale anterioare (tu însăţi ai scris "profesii liberale", am lucrat cu materialul clientului; la fel, gruparea traducătorilor alături de avocaţi, notari etc. îţi aparţine - ai făcut-o în mesajele din chiar această discuţie...) :D
Cât priveşte Codul fiscal, m-aş feri să iau în considerare o definiţie dată de acesta cu scop strict legat de arătarea unei categorii de contribuabili/venituri şi nu de reglementare substanţială a domeniului "profesiilor libere":
Articolul 46
(3) Constituie venituri din profesii libere veniturile obtinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament in valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfasurate in mod independent, in conditiile legii.
E ca şi cum, pentru că în Codul penal, de exemplu, sunt definiţi
funcţionarii publici (articolul 161 - "orice persoană care exercită permanent sau temporar o însărcinare de orice natură, în serviciul vreuneia dintre unitătile la care se referă art. 159.") ar trebui să ne bazăm pe această definire în orice context. Funcţionarii publici au o reglementare substanţială dată de o altă lege...
Aceeaşi problemă a fost iscată de interpretarea prevederilor din Codul fiscal, referitoare la convenţiile civile de prestări servicii (am purtat "lupte" grele pe forumul ăsta pe aceeaşi temă :) ). Simpla trimitere sau menţiune dintr-o lege nu poate fi considerată
reglementare (implicită?!) a instituţiei juridice la care face trimitere.
Problema cu autorii de drept (comercial, în această situaţie) este că opinia lor nu este obligatorie, juridic vorbind. Ceea ce contează este numai legea. Comentariile unor autori pot servi la interpretarea unor cazuri concrete, nu pentru introducerea unor definiţii general valabile. Textul
N-am vazut inca vreun autor de drept comercial care sa sustina altceva decat faptul ca cei care isi "vand" inteligenta altfel decat prin prezentarea unui produs finit (ex. programe de calculator) NU sunt comercianti.
are o formulare în mod particular dificilă (cel puţin, pentru mine) - până la urmă autorii de drept susţin că aceia care îşi "vând" inteligenţa sunt comercianţi sau nu?!
Să deduc că, "vânzându-şi inteligenţa", o persoană obişnuită nu mai e obligată să devină PFA?
----------------
Să mai tranşăm (încă o dată) problema în discuţie:
- autorizarea de la MJ e necesară
doar pentru prestarea traducerii/interpretării pentru instituţiile judiciare indicate de lege; faptul că există birouri notariale care cer colaboratorilor traducători să aibă autorizarea MJ este o interpretare după ureche a legii (pot justifica de ce, dar nu e cazul aici); nu este deloc clar dacă autorizarea de la MJ implică sau nu necesitatea înregistrării ca PFA (putem avea argumente pro sau contra, legea e discutabilă aici);
- autorizarea ca traducător, prestator independent de servicii, este cerută pentru relaţia cu oricare alte persoane fizice/juridice; această autorizare se face prin îndeplinirea formalităţilor pentru PFA (OUG 44/2008); apoi este necesară declararea şi plata contribuţiilor la stat (administraţia financiară locală poate da mai multe informaţii despre asta...).
Un sfat practic: ca traducător e un atu să ai autorizaţia MJ (foarte mulţi colaboratori o solicită, deşi legal, ea nu contează decât pentru lucrul cu instituţii judiciare). Înregistrarea ca PFA (şi plata contribuţiilor la stat) este absolut necesară pentru a evita probleme cu fiscul. Trebuie emise facturi/chitanţe, declarate şi plătite impozite etc.