Spune un banc, gluma cu avocati!

AVOCATUL: Vă amintiți la ce oră ați examinat trupul ?
MARTORUL: Autopsia a început la ora 8.30 p.m.
AVOCATUL: Și d-nul Denton era mort în acel moment ?
MARTORUL: Dacă nu, în mod sigur a fost până am terminat autopsia !

AVOCATUL: Ești calificat să dai o mostră de urină ?
MARTORUL: Dar dumneata chiar ești calificat să pui întrebări ?

Și... cireașa de pe tort !
AVOCATUL: Doctore, înainte să faci autopsia, ai căutat să vezi dacă mai avea puls ?
MARTORUL: Nu.
AVOCATUL: Ai controlat tensiunea ?
MARTORUL: Nu..
AVOCATUL: Ai verificat dacă mai respira ?
MARTORUL: Nu.
AVOCATUL: Deci e posibil ca pacientul să fi fost încă viu atunci când ai început autopsia ?
MARTORUL: Nu.
AVOCATUL: Cum poți fi sigur, Doctore ?
MARTORUL: Pentru că, creierul lui stătea pe o tăviță pe biroul meu.
AVOCATUL: Înțeleg, dar nu ar fi putut totuși ca pacientul să fie viu, în ciuda acestui lucru ?
MARTORUL: Ba da, e posibil să fi fost viu și să practice avocatura !

Fabula avocaţilor și judecătorilor

Într-un tribunal de târg, într-o zi mai dificilă,
Începe-un proces de fond pe o cauză civilă.
Primul martor, o bătrână, o persoană oarecare,
Ce-a ajuns în fața curții dintr-o simplă întâmplare.

Avocatul acuzării, om de vârstă mijlocie,
C-o statură impozantă și c-o față stacojie,
Vrând să vadă dacă mintea dumneaei mai e întreagă,
Se apropie de bară și cu-n glas mieros întreabă:

– Spuneți-mi, doamna Popescu, întâi ce etate aveți?
Dacă știți cine sunt eu și apoi de unde sunteți?
– Sigur - a răspuns femeia, sigură și detașată,
Cu o voce foarte clară, calmă și pițigăiată.

Dacă îmi ajută Domnul, fac optzeci chiar în april,
Sunteți avocatul Popa, vă știu încă de copil,
Vă spun cu sinceritate, de pe-atunci erați o loază,
V-ați dezamăgit părinții care vă priveau cu groază.

Din păcate, pentru ei, temerea le-ați confirmat,
Că încă de foarte tânăr erați veșnic mort de beat.
Arogant și violent, ahtiat după femei,
Fără nici o îndoală, o persoană de doi lei.

Știu că nici la anii ăștia nu sunteți un om model.
Se știu despre dumneavoastră lucruri rele, fel de fel.
Înșelați fără rușine, vă-nvârtiți printre golani,
Știu și că v-ați vinde mama pentru un fișic de bani.

Un corupt de prima clasă, sluga unor mafioți,
Apărați dintotdeauna doar violatori și hoți.
Mai știu că manipulați tot ce mișcă-n urbea asta
Și că mai presus de toate vă-nșelați frecvent nevasta.

Publicul a-ncremenit. Uluit și mort de frică,
Avocatul s-a albit, nu știa ce să mai zică.
A-nghițit o dată-n sec astă câtamai gălușcă
Și-o pasează celuilalt, zicând din priviri: „Hai, mușcă!”

Avocatul apărării s-a apropiat zâmbind,
Cu rotițele din creier un plan tehnic ticluind
Și cu glasul numai miere zice pe un ton voalat:
- Dar pe mine mă cunoașteți ?
- Sigur, domnu‘ avocat.

Vă cunosc chiar foarte bine, vă știu chiar de mic copil,
V-ați născut pe-aceeași dată ca și mine, în april,
Știu c-ați fost și dumneavoastră tot la fel, doar o lichea,
Un golan și-un pierde vară, cartea nu prea vă plăcea.

Ați trecut prin școli înalte cum trece gâsca prin apă,
Fiindcă tatăl dumneavoastră avea pile și-a dat șpagă.
Un corupt și un bețiv, mincinos fără pereche,
Practicați avocatura doar așa… după ureche.

Frecventați femei ușoare, sunteți un destrăbălat,
A fost o minune mare că totuși v-ați însurat.
Dar cum lupu-și schimbă părul, dar năravu-i tot al lui,
Vă-nșelați frecvent nevasta chiar cu soața dumnealui.

Avocați-au amuțit, s-a stârnit rumoare-n sală,
I-a luat femeia asta, cum s-ar zice, ca din oală.
Și atunci judecătorul a intervenit discret,
I-a chemat pe amândoi, le-a spus hotărât și-ncet:

- De vă-mpinge necuratul să o întrebați din nou
De mă știe și pe mine, vă zbor dracu‘ din barou!