Inconjurul pamantului in opinci, a fost un record romanesc?

Nu am vrut sa plictisesc...
Episodul III:
Ce însemna Touring Club de France
Înfiintata în 1890 în Franta, asociatia care a organizat concursul inedit avea drept scop "dezvoltarea turismului sub toate formele". Dincolo de initiativele de pionierat în sport si aventura, cum ar fi coloniile de camping sau sutele de piste de ciclism create, Touring Club a ramas în amintire pentru dotarea strazilor din Franta cu peste 30.000 de semne de circulatie, în 1914. Activitatile ei au încetat în 1983, desi dupa al doilea razboi mondial numara peste 700.000 de membri!
6 traversari ale Ecuatorului a prevazut traseul românilor în jurul lumii, alternînd emisferele pentru a evita timpul nefavorabil 1500 de mari orase si 74 de tari, la vremea aceea, a strabatul românul de-a lungul aventurii sale.
Din documente, marturii si din însemnarile de drum ale lui Dumitru
Dan, Gazeta reface traseul incredibil al celor patru români.
Arestati în Danemarca, fermecînd Orientul cu dansuri populare
românesti, capturati de aborigeni lînga Sydney, Pascu, Negreanu,
Pârvu si Dan au traversat între aprilie 1910 si mai 1911 Europa, Asia, apoi Africa si Australia. "Cerul acoperit si ploua marunt. Toti patru în costume nationale si opinci iesim din Capitala". Sînt primele cuvinte din jurnalul de calatorie al lui Dumitru Dan, pe 1 aprilie 1910. Însotiti de Harap, cîinele care-i va urma aproape tot timpul, cu bagaje în spate care nu depasesc opt kilograme, studentii se îndreapta spre Brasov. În cei sase ani, aveau sa gaseasca în orasele în care ajungeau costume si opinci trimise prin posta de rude, dupa un calendar strict.

Arestati dupa 2000 de km
Dupa doar trei zile de la pornire, Dan, Pascu, Negreanu si Pîrvu
ajung la Budapesta. De aici pîna la Viena nu planificasera nici o
oprire, asa ca parcurg distanta în "mers voinicesc", dupa cum
consemneaza Dan. Prima impresie puternica o lasa capitala
Imperiului Austro-Ungar, din care si Transilvania facea parte atunci: în o zi si-o noapte la Viena sînt uimiti de "cersetorii orbi care vînd chibrituri lînga vitrinele luxoase de pe Ring", tramvaiele aglomerate si "functionarii care beau permanent caputiner (cafea cu lapte)". Aici dau prima reprezentatie, într-un teatru de cartier, si cîstiga primii bani.
Urmeaza Berlinul, unde poarta Brandenburg, carul cu patru cai al
zeitei Victoria si reusita unui al doilea spectacol alunga primele
gînduri de deznadejde. La granita cu Danemarca apare si primul
obstacol major: un vames "refractar la ideea de turism internatio-nal" îi aresteaza si îi expediaza în Flensburg, considerîndu-i spioni! "Ne-am lamurit cu superiorii si apoi ne-am reîntîlnit cu bietul la vama", noteaza ironic Dumitru Dan.

"Plîngeam în fata tabloului cu tarani români"
Cei patru trec prin Oslo, atunci Cristiania, Stochkolm si Helsinki, unde publicul îi considera exotici si autentici, repurtînd un mare succes cu spectacolele lor. De la Golful Finic la Marea Caspica, pe distanta de 3000 de km, conditiile aveau sa devina însa mult mai aspre.
Dupa un popas de trei zile la St. Petersburg, în care noptile albe le-au luminat Ermitajul, românii ajung la sfîrsitul lui iulie 1910 în Moscova, care avea la acea vreme "360 de biserici si 22mînastiri, dintre care Mîntuirea te lasa fara grai, cu cupolele învelite de 350 de kg de aur!".
Dorul de acasa avea sa-i rascoleasca în galeria Tretiakov din capitala rusa: "În fata unui tablou de Veresceaghin am plîns ore în sir. Erau imagini cu Razboiul de Independenta din 1877, tarani români pictati în straie ca ale noastre".

Au fascinat Persia cu spectacole folclorice
La începutul lui octombrie 1910, românii se aflau în Vladikavkaz,
dupa care au mers 200 km prin munti, "rebegiti de frig si uzi de
ploaie", pîna la Tbilisi, parasind usor, pentru prima oara, Europa. Între Moscova si Teheran, au mîncat mai mult ceai, oua si pîine, iar ritmul a fost naucitor: "constant, minim 10 ore de mers pe zi!"
Ajunsi în Persia peste o luna, concluzionau: "Caucazul e mai frumos decît orice peisaj alpin". Teheranul, cu 200.000 de locuitori iarna iar vara cu aproape jumatate, din cauza caldurii, avînd azi aproape 10 milioane de suflete, le-a apreciat peste masura cîntecele. Secretul e ca religia nu le permitea persanilor sa cînte la instrumente, asa ca românii erau o aparitie fascinanta! "Ne-am hranit cu unt lichid, de la iliati, pastorii nomazi, si ne-am mirat: în pustiul acela, unde femeile, de saracie, nu poarta voal, ci doar tagir, si acela de stamba, nu din matase neagra, copiii studiau citirea, scrierea, coranul, astrologia, retorica, persana, araba si turca!"

Sacali si furtuni în desertul arab
Între Bagdad, unde au vizitat Babilonul, si Siria de azi, au mers pe
Valea Eufratului alaturi de o caravana cu camile, trezind mila arabilor:
"Degeaba le-am explicat rostul mersului nostru pe jos, dadeau din
cap si ne compatimeau, crezîndu-ne fie bolnavi, fie saraci sau avari!"
Prin paduri de curmali, smochini si cedrii "cu cirmcumferinta mai
mare de 25 de metri", temerarii au ajuns la Damasc, "Ochiul
Orientului", unde au fost recompensati cu daruri si bani mai ales de
catre români din Galati si Braila, stabiliti aici cu afacerile!
Prin Ierusalim, Cairo, Alexandria si apoi la umbra Piramidelor, pe
Valea Nilului, printre egipteni care "pareau contemporani cu Ramses
al II-lea", "înfiorati de urletele sacalilor" în peregrinarile la ceas de noapte, studentii români au avansat în Africa. Pe teritoriul Sudanului, "unsprezece zile nu am întîlnit pe nimeni, n-am baut apa proaspata, n-am vazut umbra de pom". Dupa care, în desertul saudit, o furtuna napraznica le-a pus viata în pericol: "dunele fumegau, sunete metalice, înfioratoare umpleau aerul pe care nu-l puteam respira de fierbinte. Ne-am aruncat în nisip si am asteptat, nu stiu cît, poate zeci de ore, pîna s-a sfîrsit".

Lumea în 1910
Manchester United se muta din Bank Street pe Old Trafford;
- se înfiinteaza echipa de fotbal Chinezul Timisoara - cometa Haley devine vizibila de pe Pamînt;
- Henry Ford vinde 10.000 automobile;
- mor Mark Twain si Lev Tolstoi;

Fara interventii, in loc de dialog, incalc protocolul si de dragul celor deja interesati, continui monologul cu :

Episodul IV:

O lume cu sclavi si stapîni
Itinerariul Etiopia-Somalia-Tanzania-Mozambic i-a sleit de puteri,
astfel ca încheierea parcurgerii coastei de Est a Africii, prin
traversarea în Madagascar, a parut izbavitoare. Insula nu i-a
impresionat pe aventurierii care se asteptau sa gaseasca o Africa
primara, pura, si s-au lo, bavit de semnele colonialismului: castelul regal din Antananarivo devenise gradina zoologicastinasii purtau pe umeri care cu britanici si francezi. Din Madagascar, la bordul unui vas, românii au pornit spre Australia, traseul pe acest continent avînd sa însumeze 2100 de km. Aici, în "tara lînii", cum li s-a parut românilor, au vizitat orasul Sydney, capitala Canberra, Blue Mountains si grotele Jenolan, îngrijorati ca populatia aborigena numara în 1911 "doar 2012 suflete, fata de 40.000, în 1788".
7 mari si 3 oceane, a traversat Dumitru Dan, de patru ori cel Atlantic, de doua ori cel Indian si o data Pacificul 497 perechi opinci si 28 de costume populare a rupt Dumitru Dan în cei sase ani de calatorie
Mers de 10 ore pe vapor!
Pentru a acumula cît mai multi kilometri, în conditiile în care itinerariul prevedea perioade mari de traversare a marilor si oceanelor, cerintele organizatorilor i-au obligat românii sa mearga zilnic minim 10 ore pe puntea vapoarelor, în timpul calatoriilor pe ape. Fiecare avea montat la picioare un pedometru comandat special din Anglia, un contor cu contragreutate care calcula distantele, echivalînd fiecare pas cu un yard, adica 91 de cm.

Capturati de aborigeni!
În Australia, dornici sa ia contact cu bastinasii, românii s-au aventurat într-o zona salbatica, la sute de kilometri de Sydney. În timp ce Pârvu si Negreanu ridicau un adapost, Pascu si Dan s-au avîntat 4 kilometri în necunoscut si s-au trezit într-o groapa adînca de 20 de metri, capcana aborigenilor pentru animale! Cei doi au tras cu revolverele, gîndind ca vor fi auziti de colegi, dar au speriat bastinasii, care i-au legat cu frînghii si i-au dus în tabara lor. Cînd membrii tribului au adormit, Pascu i-a reprosat ironic lui Dumitru Dan initiativa expeditiei prin jungla, "cauti hotel în padure, de parca esti la Busteni", dupa care s-a aruncat în foc, arzînd legaturile de cînepa si eliberîndu-si apoi prietenul. Arsurile la brat ale lui Pascu nu aveau sa se mai vindece niciodata.

Legenda asasinilor
Aproape de Teheran, românii s-au odihnit alaturi de calatori persani
si armeni într-un caravanserai, han oriental pentru caravane, aflînd o poveste tulburatoare: în secolul XIII, se statornicise în acele locuri un persan bogat, Hasan Ibn Sabbih, care a fondat secta ismailitilor.
Dupa ce a construit palate si gradini impresionante în inima pustiului, acesta a început sa adoarma cu hasis tineri si sa-i aduca la curtea sa. Treziti, oamenii aflau ca se afla în raiul promis de Mahomed!
Dupa o vreme, tot cu hasis, îi adormea si îi ducea înapoi în pustiu.
Crezînd ca au pierdut Paradisul, barbatii si femeile deveneau slugile lui Hasan, fiind în stare chiar si de crima, pentru a reveni în Rai!
Cunoscuti drept hasasini, acestia au devenit asasinii de azi. Hasan a fost ucis în 1256, de mongoli.

Persanul de la "Ibraila"
La 500 km de Bagdad, cei patru au facut un popas la palatul unui
negustor, Fawzi Ibrahim, cu turban, ochelari de aur si mantie de
matase alba, "desprins direct din O mie si una de nopti, mai putin
ochelarii" Acesta i-a gazduit si s-a bucurat de spectacolele folclorice peste masura, "minunea lui Allah", oferindu-le la plecare o suma uriasa de bani românilor. Ibrahim a fost primul om întîlnit care avusese contact cu spatiul românesc: drumurile negustoriei îl
dusesera la Braila, de unde pastra amintiri fermecatoare.

În mai 1911, la doar un an de la începutul itinerariului lor, cei patru români se afla în Australia, dupa ce au traversat Europa, au trecut prin Asia si pe coasta de Vest a Africii

Compensînd vitregiile acestei aventuri cu fascinatia descoperirii de
oameni si locuri noi, Pascu, Pîrvu, Negreanu si Dan îsi continua
senini itinerariul la capatul caruia, în 1916, ar trebui sa completeze 100.000 de km parcursi pe jos. Însa în decursul a doar cîteva luni, moartea are sa înjumatateasca echipajul temerar.

nucu$ a scris:

Fara interventii, in loc de dialog, incalc protocolul si de dragul celor deja interesati, continui monologul

Noi citim, ce ar mai fi de spus in afara de :bow: pentru acesti oameni...
Multumim - inteleg ca urmeaza partea trista :(

Intr-adevar incep proiblemele dar cata diferenta intre "calatorii" de azi si cei care faceau cunoscuta/recunoscuta Romania

Episodul V:

Cu Brîuletul si Ciobanul, printre portocali!
Din Brisbane, cei patru pleaca la începutul verii lui 1911 spre Wellington, capitala Noii Zeelande, descoperind pîna la sosirea în India cele mai importante insule din arhipelagurile Asiei de sud, la bordul vapoarelor cu aburi. În Java, Borneo, Brunei si Singapore,
dansurile si cîntecele populare românesti sînt, ca si pîna acum, singura sursa de venit: "Cu Brîuletul si Ciobanul am supravietuit prin insule cu portocali", noteaza Dumitru Dan în jurnalul de drum.
Pentru cucerirea subcontinentului Indian pe traseul Bombay-Calcutta cei patru aveau propuse doar 62 de zile, astfel ca în iulie 1911 are loc debarcarea în Bombay, la capatul unui drum pe ape la bordul vasului "Peninsular Oriental", pornit din Sri Lanka. Surpriza a fost totala: "Nu am stiut ca Times of India ne anuntase sosirea! Ne asteptatu sute de curiosi si reprezentanti de asociatii sportive! Ne rezervasera camere la hotelul Prince of Wales din capitala!"

India îi lasa doar trei
Primirea spectaculoasa era departe de tragedia care avea sa se petreaca "în Mumbay, crater cu oameni si credinte". Românii sînt invitati pentru doua zile la palatul rajahului din capitala, un personaj captivat de calatorii. Dupa un ospat copios, Dan, Negreanu si Pârvu ies în oras sa adune cele necesare calatoriei, iar Pascu ramîne sa povesteasca bogatului indian si celorlati invitati peripetiile de pîna atunci. La întoarcere, cei trei români au o priveliste care îi pune pe gînduri: toata lumea lesinata, cu pipe de opium în mîna!

"Jurasem sa ne ferim de tot ce e strain obiceiurilor noastre. Pascu s-a dezmeticit putin si a început sa se scuze, ba ca masa a fost copioasa, ba ca nu a putut refuza. În timp ce explica, s-a prabusit", noteaza Dan cu amaraciune. Colegii i-au "frictionat bratele si tîmplele", dar rajahul i-a linistit, spunînd ca un somn de o ora-doua îl va face ca nou. Pascu nu s-a mai trezit niciodata, iar medicul palatului a constatat decesul: intoxicare cu opium. Pe 17 iulie 1911, ramîneau doar trei calatori, si cîinele lor, Harap.

Tristete pe coasta Africii
Drumul a continuat prin Benares, spre Calcutta, dezvaluind "cea mai variata tara din punctul de vedere al climei, oamenilor si obiceiurilor".
Privelistile, însa, nu i-au mai impresionat o vreme pe cei trei români îngîndurati. Notitele sînt tot mai rare în jurnalul de calatorie al lui Dan.
La bordul unui vas, echipajul ajunge din nou în Africa, la Cape Town.
Metropola îi socheaza prin nedreptatile sociale, mai mult decît prin frumusete: "Inima ti se strînge cînd ceva e interzis pentru negri, sau e doar pentru albi". Dar ca orasul sud-african e doar punctul de plecare pentru parcurgerea coastei de vest a continentului african, prin Congo si Gabon, pîna în Senegal. În 1911, singura tara independenta din Africa era Liberia!

Calatorii au poposit aproape o saptamîna la Tenerife, în Insulele Canare, ajunsi aici cu un vas din portul senegalez Saint-Louis. Clima blînda, fructele si odihna i-au refacut dupa "strabaterea coastei africane epuizanta, uscata si saraca", pentru aventura uriasa care avea sa urmeze: America de Sud.

Spectacole cu sala plina la Rio
În ianuarie 1912, cei trei debarca la Rio de Janeiro, asteptati de sute de localnici. Românii devenisera o prezenta constanta în buletinele si ziarele de aventura si calatorii, o presa gustata la acea vreme. Orasul brazilian e mult diferit de cel pe care îl studiasera Pârvu, Negreanu si Dan, "cu strazi întortocheate, piete murdare si case darapanate", iar motivul îl afla în prima zi de sedere: în 1904, guvernul împrumutase 8,5 milioane de lire sterline de la Marea Britanie pentru reconstructia urbei, devenita port "dotat exemplar, cu cladiri monumentale".
Cel mai mare succes repurtat de spectacolele folclorice ale românilor se leaga de Rio. Sala teatrului Diamantina din orasul brazilian a fost zile întregi plina la dansurile si cîntecele populare ale celor trei. Mai mult decît atît, Dan are ideea organizarii de prelegeri si conferinte în care sa împartaseasca localnicilor experientele contactului cu locuri si oameni pe care îi descoperisera: românii erau deja ambasadori ai multiculturalismului!

O noapte printre jivanos
Traseul sud-american continua spre Paraguay, Uruguay, Argentina, Chile si Bolivia. Natura îi fascineaza iar diversitatea înca pastrata la nivelul populatiilor bastinase îi copleseste.
O întîlnire memorabila are loc în sud-estul Ecuadorului, la granita cu Peru. Cei trei calatori, împreuna cu un ghid localnic, se apropie de o asezare de jivanos, trib de indieni cu o istorie milenara. La marginea satului, ghidul "sufla dintr-un corn urias, fara sa stim de ce, si i se raspunde din jungla cu un sunet similar". Românii au vrut sa continuie drumul, dar spaima de pe chipul ghidului i-a oprit: "Daca seful tribului ne-ar fi raspuns cu doua sunete, am fi putut trece nestingheriti, dar un singur sunet însemna ca vrea sa ne cunoasca!"
Cei trei tineri au petrecut o noapte alaturi de jivanos, "barbati cu pieptul vopsit în rosu si negru", hranindu-se în colibe cu fructe si cartofi preparati dupa retete "pentru care restaurantele din Paris ar da bani grei". Apoi, au ramas o noapte într-un trib de indieni itucalli, lînga Guayaquil, unde Dumitru Dan a fost muscat de "o coropisnita ciudata", fiind operat pe viu de un doctor "care parea mai degraba paznic de doctori".

În inima Orientului Extrem
Drumul pe ape îi duce pe temerarii români în San Francisco, unde însa poposesc numai trei ore, de aici îmbarcîndu-se catre Yokohama.
Exact drumul invers parcurs de Phileas Fogg, eroul lui Jules Verne, din Ocolul Pamîntului în 80 de zileTraversarea Atlanticului cu vasul
Rangoon a durat 27 de zile, timp în care cei trei au parcurs pe punte 1.400 de kilometri!
Cele doua zile petrecute în Tokyo i-au legat definitiv pe drumeti de
lumea Orientului Extrem, unde "simplitatea si cinstea sînt o arta pe
strazi", iar "cele paisprezece feluri de mîncare cu care am fost serviti în casa unui profesor de japoneza" le-au schimbat pentru totdeauna "gustul despre bucatarie".

Lumea în 1912
- Roald Amundsen atinge Polul Sud
- începe Primul Razboi Balcanic
- Casimir Funk formuleaza conceptul de vitamina
- I.L. Caragiale moare în iunie

Din nou la gura...sticlei :secret:

Episodul VI
Doar doi, dupa doi ani de drum
Din lumea nipona, românii intra în China prin Hong Kong, trecînd prin Canton (astazi Guangzhou) si stabilind ca destinatie finala a acestei etape de traseu orasul Pekin, capitala Beijing de azi. Itinerariul presupune traversarea muntilor Nau Lin, pe poteci înguste, sub care se deschideau prapastii fioroase. Într-una din cele peste treizeci de zile de mers prin acest decor, o ploaie marunta îngreuneaza si mai mult avansarea. Cei trei merg în sir indian, sprijinindu-se în bastoane de lemn, ascutite. Un strigat suierator îi încremeneste. Din fata, Dan întoarce privirea spre Pârvu: Negreanu se rostogolea lovindu-se de stîncile ude si se prabusi într-un pîrîu.
Cei doi colegi îl trag cu frînghiile si îl întind, dar Negreanu "parea sa aiba fracturi si leziuni interne, era tot însîngerat". Dan fuge spre primul sat, reuseste sa se înteleaga cu un calugar care stia putina engleza, si se întoarce cu doi chinezi în ajutor, cînd noaptea se lasase deja. "Vînat si tremurînd" îl poarta pe muribund într-un hamac pîna în sat, dar nu gasesc doctor. Merg 10 kilometri pîna la spitalul unui orasel, însa aici nu exista medic de garda, apare unul abia în zori. La sapte dimineata, Dumitru Dan pleaca sa ceara ajutorul autoritatilor, dar cînd se întoace la spital îl gaseste pe Negreanu mort.
67 grade Nord si 40 grade sud au fost coordonatele extreme atinse în expeditie.

Un mormînt pierdut la Bombay
Trupul lui Pascu a fost înmormîntat în capitala Indiei, dupa ce a fost autopsiat, la cererea colegilor lui de calatorie. Rajahul indian si-a dorit ca ceremonia funerara sa se tina dupa obiceiul locului, fapt care însemna o mare onoare pentru straini. "Guvernatorul statului ne-a înteles si l-am înhumat crestineste", spune Dan în jurnal. Cei trei ramasi au anuntat familia si Touring Club de France, dupa care s-au hotarît sa continue drumul în numele acestui sacrificiu.

Au dormit cu "vînatorii de capete"!
Indienii jivanos din zonele nordice ale Americii de Sud, alaturi de care cei trei calatori români au petrecut o noapte memorabila, erau denumiti si "vînatorii de capete", fiind printre putinele triburi amazoniene care au pastrat traditia decapitarii inamicului si a pastrarii craniului acestuia, prin mumificare! Procedura prevedea înlaturarea oaselor craniului, tratarea pielii cu solutii din ierburi si umplerea scalpului cu nisip fierbinte. Capul se contracta, miscorîndu-se pîna la dimensiunea de doi pumni! Dupa ce buzele si pleoapele erau cusute, rezultatul devenea un simbol cu conotatii magice.
Doi membri ai echipajului românesc decedasera dupa numai un an: Pascu intoxicat cu opium în India si Negreanu prabusit în prapastiile Chinei.
Ramasi cîteva zile în China, pentru a-si îngropa camaradul pierit într-un accident dramatic, cei doi temerari români, Dumitru Dan si Paul Pârvu, se întaresc pentru miile de kilometri ramase de parcurs.
Pentru ei urmeaza Alaska, apoi strabaterea Americii de Nord si Caraibelor. Întrerupta de Primul Razboi Mondial, calatoria e încheiata abia în 1923, la Paris.

Drumul crîncen prin Siberia si Alaska
Din zona Pekinului, capitala Beijing de astazi, românii pleaca îndurerati catre portul siberian Nikolaevsk si apoi în peninsula Kamceatka, la sfîrsitul toamnei lui 1912. În estul Siberiei cumplite, cei doi aveau sa petreaca iarna acelui an, "1.150 de kilometri prin viscol si geruri fara egal". Cînd zaresc dîre de fum într-una din zilele interminabile, verifica hartile si vad ca nu exista nici o localitate. În realitate, ajunsesera la strîmtoarea Bering, iar petele negre pe cer erau de la fumul unui vapor! "Trei zile am stat la bordul vasului olandez Sekeveningen, mai cu seama pentru ca eram flamînzi".
Înca din prima zi aici jurnalul lui Dan mentioneaza scurt: "Temperatura de minus 37 grade, mîini jupuite de frig, proviziile înghetate". Printre sate de eschimosi, românii avanseaza spre
Skagway, Juneau si se opresc la Vancouver. Dan observa primele probleme la Pârvu: "E prea tacut, el, care rîdea si de neajunsuri. Îmi spune ca îl dor de ceva vreme picioarele".


Dupa trei ani, în Europa
Dupa ce participa la o vînatoare canadiana de ursi bruni, "în care capcana e legata de un bustean urias, astfel ca animalul prins fuge tîrînd greutatea dupa el si istovind iute", românii coboara spre Seattle, Portland si San Francisco, refacînd sumarul lor buget cu serii de spectacole folclorice. În cele trei zile petrecute la San Francisco, Dumitru Dan exclama: "Cîta diferenta de la pîinea înghetata la portocalele parfumate!". Strabatînd California, ajung în Mexic si mai departe, pîna în Panama, de unde se îmbarca pe un transatlantic cu destinatia Gibraltar.
Prima întoarcere în Europa dupa mai bine de trei ani nu le lasa vreme de ragaz. Fara popasuri notabile, au "alergat suierator" din Tanger la Tunis, Sicilia, Elvetia, Franta si Olanda, de unde au trecut cu vaporul în Anglia, la Dover. Capitala Londra avea sa îi fascineze pe români:
"De necrezut! Sînt aici mai multi scotieni decît la Glasgow, mai multi irlandezi decît la Dublin si mai multi catolici decît la Roma!".
(n.a.: cine a fost, stie ca si astazi remarca este valabila )