Justitia romaneasca nu lasa cuplurile cu copii sa se desparta !

Doamna Ecaterina, apreciez faptul ca incercati sa depuneti efortul de a intelege viitorul dv. ca parinte, viitorul copilului dv. poate.

Se pune mare accent pe calitatea omului, de aceea legea este generica, ea arata numai generalul, ideea centrala, in fiecare caz in parte instanta ori partile singure urmand sa personalizeze ce spune legea.

Copilul nu trebuie sa gaseasca benefic ceva, asta e doar o regula.
Am lucrat cu psihologi si unul nu a recomandat lipsa legaturilor dintre copil si parinte; deseori a fost vorba de abuzuri intre parinti. Totusi, copilul are nevoie de ambii parinti mai mult decat parintii de liniste si pace.
ASta nu inseamna ca trebuie ceva; inseamna ca ar fi bine pentru el.
Nu vrea nimeni sa va convinga de ceva ce nu doriti sa credeti; daca nu avem mintea deschisa, nimeni nu ne poate convinge nici de cel mai mare si evident adevar din lume. Ideea e sa avem mintea deschisa, altfel discutia e sterila si nu lasa loc de argument.

Sa incepeti o discutie argumentativa cu ideea ca oricum nimeni nu va poate convinge ca legea e buna este ceea ce vrea aceasta lege sa evite.
Exista psihologi care va pot ajuta sa treceti peste victimizare, sa va ajute sa resimtiti controlul, sa manageriati situatia. Pasivitatea si evitarea agresorului nu duc la o absolvire a scolii victimei, ci la o fuga de raspundere. Sigur, asta e pentru dv. si nu pentru copil. Pentru copil, ca reluati controlul sau nu, nu conteaza, e indicat sa aiba relatii si cu tatal sau.
Prin urmare, tine de dv. daca doriti sa faceti ceva bun, desi greu, pentru copilul dv. Nu tine de agresor, nu tine de vecin, dv. sunteti singura care aveti puterea asta. Aveti puterea sa va invatati copilul sa nu fuga de frica, de raspundere, sa nu se lase dominat ci sa preia controlul.
Va doresc mult succes si, inca o data, apreciez mult incercarea dv. de a intelege legea si/sau scopul ei.
Un copil fericit!

Ecaterinaa a scris:

raspuns pentru dl. lupalb13:
De ce sa simulezi o relatie normala, daca esti despartit ? De ce sa te alegi cu un copil care este obligat sa-si cunoasca tatal dupa ce acesta nu s-a implicat o vreme, eventual sa-i strici linistea sufleteasca pe care a cunoscut-o pana atunci si sa te alegi in timp cu un copil dezechilibrat psihic caruia mereu ii lipseste celalalt parinte (la oricare s-ar afla) si va fi mereu o minge de ping pong....

Tipic:Mie mi s-ar parea anormal ca dupa o "relatie" (concubinaj, aventura, casnicie, etc.) in urma careia a rezultat un copil (minor), intre parintii acestuia sa nu existe o relatie normala, de prietenie, ca intre doi adulti, responsabili, indiferent care au fost motivele care au determinat despartirea acestora.

Daca un parinte nu are o minte clara, il stigmatizam, il "crucificam" sau "il educam" (am vrut sa scriu "limpezim mintea")?
Meseria de parinte "se invata", clipa de clipa...si cred ca este un drept al copilului sa aiba legaturi cu ambii parinti (exista si exceptii).

Incercati un exercitiu de imaginatie si presupuneti ca, dvs. (dintr-un motiv S.F.-o eroare/greseala, sa zicem) sunteti decazuta din drepturile parintesti...si va este luat copilul...cum ar fi ca autoritatile sa nu va mai ofere nici o sansa sa va apropiati de copilul dvs.?

Parintele cu mintea clara are responsabilitatea majora de a-si feri copilul de orice fel de violenta, abuz fizic si psihic. In cazurile in care a avut deja loc vreo agresiune fizica asupra unuia dintre parinti, chiar in prezenta copilului, instanta spune ca e o neintelegere intre "parinti" si ca este in interesul copilului de a avea contact cu ambii parinti. Este demonstrat de psihologi, la nivel international ca un om care si-a agresat fizic sotia sau sotul , in 90% din cazuri este sau va fi agresiv si cu copii. Parintele care a agresat in prezenta copilui sau cat timp femeia a fost gravida, nu este deloc penalizat in ceea ce priveste contactul cu copilul si asta mi se pare o mare EROARE juridica.
In primul rand agresiunea efectuata asupra unui parinte, este o agresiune indirecta asupra copilui, pentru ca parintele victima, nu va avea mintea clara de care vorbiti sa-si creasca copilul in liniste si asta cu atat mai putin cu cat are contact "regulat" cu agresorul. Este o mare OMISIUNE a justitiei .

Posibil sa fie si cum spuneti dvs., nu va contrazic, depinde... insa...revin la textul de lege mentionat (H.G.nr.49/2011) care ne vorbeste despre "educatia parentala-"Scolile pentru parinti" (cap.VI.2.2.), apoi, tot cu titlu de exemplu, despre "Prevenirea situaţiilor de violenţă asupra copilului şi a situaţiilor de violenţă în familie":
Citez:"In vreme ce intervenţia în cazurile de violenţă asupra copilului se axează în principal pe copilul victimă sau traumatizat, prevenirea se adresează în principal adulţilor: părinţii, persoanele care îngrijesc copilul, profesioniştii din serviciile pentru copii şi familie, politicienii şi administratorii comunităţii.Prin acţiunile care oferă sprijin şi asistă familiile în sarcina lor de creştere a copiilor.

Teoretic, ar putea fi cum spuneti dvs.:"agresiunea efectuata asupra unui parinte, este o agresiune indirecta asupra copilului"...insa intr-o relatie ambii parteneri au partea lor de vina (ca unul greseste mai mult sau mai putin, este "altceva") iar "victimizarea" nu a rezolvat nimic, ci a accentuat anumite conflicte.

Problema s-ar putea rezolva pornind de la inlaturarea cauzelor pentru care o persoana devine violenta, intr-un anumit moment.
Daca va fi inlaturata cauza, va fi inlaturat si efectul (sau, ameliorat) iar aici, instanta intervine, poate interveni, de cate ori este necesar, la solicitarea persoanei interesate (care poate fi si DGASPC-ul).

Desigur ca este posibil sa aveti dreptate in ceea ce spuneti insa parerea mea este ca, opinia dvs. "vindeca efectul" iar atunci cand in loc sa vindeci cauza, vindeci de fapt efectul, "boala/cauza" se propaga...

Iuliana, cei mai multi fosti parteneri isi poarta un soi de ranchiuna si asta e o exprimare eufemistica...
Dar de aici pana la a nu putea fi umani e cale lunga.
De acord cu finalul. :bow: